George Bengescu-Dabija, uneori Gheorghe, () a fost un poet, dramaturg, traducător și general de armată muntean, ulterior român. A folosit uneori pseudonimele G. Bradu, Peneș și Glonț, precum și cu inițialele B. D.
Biografie miniatura|Membrii Junimii în 1883; George Bengescu-Dabija este al treilea din stânga pe al treilea rând de sus. Născut la București, era fiul lui Titus Bengescu și al Louisei Salviny von Uffmann, de origine austriacă. A avut un frate, Dimitrie Bengescu. Soția sa, Sofia Dabija, colaboratoare apropiată în activitatea sa literară, i-a transmis și numele ei, pe care l-a adăugat propriului nume după căsătorie. Din aceeași familie făcea parte și scriitoarea Hortensia Papadat-Bengescu, care îi era nepoată de frate.
După moartea timpurie a tatălui său, a intrat în armată la vârsta de cincisprezece ani. A urmat studii militare în Germania, Austria și Franța, ajungând în 1895 la gradul de general.
Timp de cinci ani a predat un curs de administrație generală la Școala Superioară de Război și a publicat mai multe lucrări cu caracter militar. A fost ales senator al județului Fălciu în 1906.
A fost membru al societății „Junimea”, unde a îndeplinit pentru o perioadă și funcția de casier, pe care a părăsit-o după peste două decenii de activitate, constituind, împreună cu Nicolae Petrașcu, Theodor Șerbănescu și A. D. Xenopol, societatea „Amicii literaturii și artei române”. În anul 1880 a înființat „Societatea Muzicală”, alături de Eduard Caudella, Teodor Aslan și Nicolae Șuțu. A publicat versuri, piese, cronic și adaptări în revistele Convorbiri literare, Literatură și artă română, Analele literare și Familia.
Preocupările lui Bengescu-Dabija au vizat cultivarea limbii române și valorificarea resurselor ei populare, precum și reorganizarea teatrului în scopul ridicării culturale naționale, în direcția deschisă de Vasile Alecsandri și Bogdan Petriceicu Hasdeu. A debutat în literatură în anul 1870 cu Amorul unchiului, un act de vodevil adaptat după Eugène Sue; în versiunea scenică a jucat și Matilda Cugler-Poni. A scris librete pentru spectacole de operetă și a adăugat repertoriului piese comice și dramatice, între care se numără Radu al III-lea cel Frumos (1875), Cucoana Nastasia Hodoronc (1877) și Pygmalion, regele Feniciei (1886).
Despre el a scris și nepoata sa, Hortensia Papadat-Bengescu: „George Bengescu a fost, de altfel, unul dintre cei mai străluciți dramaturgi ai tinereții mele […] piesele lui se jucau pe scena Teatrului Național cu rețete grandioase. El era «marele» literat al familiei Bengescu și, la un moment dat, când debutasem deja cu două-trei cărți, ne-am aflat față în față cu conștiința unei oarecari... concurențe!”
În schimb, Iacob Negruzzi nota în Amintiri din Junimea că „piesele de teatru se gustau mai puțin, mai cu seamă când erau prea lungi. Aceasta a simțit-o și generalul Gheorghe Bengescu, care niciodată nu-și putea urma lectura unei drame sau comedii a sa fără a se vedea semne de nerăbdare în toate părțile”.
Note
Categorie:Autori de librete Categorie:Oameni asociați cu Societatea Junimea Categorie:Dramaturgi români Categorie:Poeți români Categorie:Senatori români Categorie:Români de origine austriacă Categorie:Scriitori din București Categorie:Decese în 1916 Categorie:Nașteri în 1844
Legături externe
672) BENGESCU-DABIJA, G. (1844-1916), Biblioteca Academiei Române. Accesat în 7 aprilie 2026 Bengescu-Dabija George, Universitatea din Florența. Accesat în 7 aprilie 2026 George Bengescu-Dabija, poet și dramaturg român, www.jurnalfm.ro. Accesat în 7 aprilie 2026
Categorie:Nașteri pe 30 iunie Categorie:Decese pe 13 ianuarie Categorie:Generali români Categorie:Bucureșteni