El amor brujo (tradus de obicei ca „Amorul vrăjitor”, dar mai exact „Iubirea fermecată”) este un balet de Manuel de Falla. Libretul este scris de María de la O Lejárraga García, deși timp de mulți ani a fost atribuit soțului ei, Gregorio Martínez Sierra.

Există în trei versiuni, precum și sub formă de suită pentru pian extrasă din patru dintre mișcările sale. Cu un caracter andaluz, muzica sa include celebrele piese Danza ritual del fuego, Canción del fuego fatuo și Danza del terror. Cântecele sale sunt în spaniola andaluză.

Versiuni și istoria interpretărilor Gitanería (1915) El amor brujo a fost comandat în 1914 ca o gitanería, o reprezentație de dans țigănesc, dedicată dansatoarei de flamenco și cântăreței Pastora Imperio. Lucrarea a fost finalizată în anul următor, însă premiera sa, care a avut loc pe 15 aprilie la Teatro Lara din Madrid, a fost un eșec. Această versiune, structurată în două scene, este concepută pentru dansatori și actori, fiind scrisă pentru voce de cantaora și ansamblu de cameră.

Prima versiune revizuită (1916) Falla a revizuit apoi baletul eliminând dialogul vorbit, înlocuind partea de cantaora cu trei cântece pentru mezzosoprană și mărind acompaniamentul pentru sextet și orchestră mică. De asemenea, intriga a fost ușor modificată. Această versiune mai concisă, structurată tot în două scene, a fost interpretată la 12 martie 1916 de membrii Orchestrei Simfonice din Madrid sub bagheta lui Enrique Fernández Arbós. Totuși, lucrarea a fost modificată de mai multe ori, începând cu anul următor, când Fernández Arbós a propus o producție la Teatro Real.

Ballet pantomímico (1924) Până în 1924, Falla a transformat El amor brujo în baletul pantomimic într-un singur act, cea mai cunoscută variantă de astăzi, în principal prin extinderea orchestrației. Aceasta a fost publicată de editura Chester în anul următor și prezentată la Paris. Premiera în America a avut loc pe 17 martie 1927, la Metropolitan Opera House din Philadelphia, cu Alexander Smallens la bagheta Philadelphia Civic Opera Company și mezzo-soprana Kathryn Noll ca solistă.

Suită de fragmente pentru pian (1922) Înainte de a finaliza baletul publicat, Falla a realizat o suită pentru pian cuprinzând patru dintre mișcări: Pantomima, Danza del terror, Romance del pescador și Danza ritual del fuego. Aceasta figurează ca G69 în lista lucrărilor publicate.

Sinopsis El amor brujo este povestea unei femei de etnie romă din Andaluzia, pe nume Candela. Deși afecțiunea ei se îndreaptă către un bărbat numit Carmelo, când era copil fusese promisă spre căsătorie altui bărbat. După mulți ani, soțul Candelei moare (ucis de soțul unei femei pe nume Lucia), însă acesta continuă să își bântuie soția.

Întregul sat știe despre această bântuire, dar o consideră în continuare pe Candela nebună, deoarece ea dansează în fiecare noapte cu fantoma soțului ei (Danza del terror). Devenită văduvă, Candela este liberă să înceapă o relație cu Carmelo, dar continuă să fie urmărită de spiritul soțului său.

Mișcări Introducción y escena (în ) En la cueva (în ) Canción del amor dolido (în ) El aparecido (El espectro) (în ) Danza del terror (în ) El círculo mágico (Romance del pescador) (în ) A media noche: los sortilegios (în ) Danza ritual del fuego (în ) Escena (în ) Canción del fuego fatuo (în ) Pantomima (în ) Danza del juego de amor (în ) Final – las campanas del amanecer (în )

Înregistrări Gitanería (1915) 1991: Josep Pons cu orchestra Teatre Lliure, „cantaora” Ginesa Ortega. Harmonia Mundi HMC905213

Ballet pantomímico (1924) 1946 (5 februarie): cu Pittsburgh Symphony Orchestra, contralto . Columbia Masterworks MM-633 (3 discuri de 30 cm, 78 RPM); de asemenea Columbia LP ML-2006. 1953: cu Orchestre de la Société des Concerts du Conservatoire, mezzo-soprană Ana-Maria Iriarte. EMI 7243 5 69235 2 2 1955: cu Orchestre de la Suisse Romande, mezzo-soprană Marina de Gabaráin, Decca 417 691–2 1959: Jesus Arambarri dirijând Orquesta De Conciertos De Madrid, contralto Inés Rivadeneira 1960: Leopold Stokowski cu Philadelphia Orchestra, mezzo-soprană , Columbia MS 6147 1961 și 1964: Carlo Maria Giulini cu Philharmonia Orchestra, soprană Victoria de los Ángeles EMI 7 69 037 2 1963: cu Chicago Symphony Orchestra, soprană Leontyne Price, Mercury 1965: Lorin Maazel cu Radio Symphony Orchestra, Berlin, mezzo-soprană , 1966: cu Philharmonia Orchestra, mezzo-soprană Nati Mistral, Decca 417 786–2 1978: Luis Antonio Garcia Navarro cu London Symphony Orchestra, mezzo-soprană Teresa Berganza, 429181-2 1983: cu Montreal Symphony Orchestra, mezzo-soprană Huguette Tourangeau, London 410 008-2 1994: Eduardo Mata cu Simon Bolivar Symphony Orchestra of Venezuela, mezzo-soprană Marta Senn, Dorian 1996: Edmon Colomer cu Orquestra Simfònica de Barcelona, „cantaora” Esperanza Fernández. Valois Auvidis V 4768.

Filme În 1967, Francisco Rovira Beleta a regizat o versiune cinematografică, . Aceasta a fost nominalizată la Premiul Oscar pentru cel mai bun film străin, dar a pierdut în fața peliculei Trenuri bine păzite a lui Jiří Menzel. Totuși, filmul a câștigat premiul „Sindicatului Național al Spectacolului” din Spania.

În 1986, regizorul spaniol Carlos Saura a regizat bazat pe baletul omonim, avându-l ca protagonist și coregraf pe . Acesta a fost al treilea film din trilogia sa de filme de dans, după (în ) și . Filmul a completat povestea cu dialoguri vorbite, dar a folosit întreaga partitură a baletului, împreună cu cântece și dansuri suplimentare interpretate de personajele din film. Orchestra Națională a Spaniei a fost dirijată de Jesús López Cobos, iar vocea de cante jondo care se aude pe coloana sonoră îi aparține lui Rocío Jurado. Un album cu coloana sonoră, în prezent epuizat, a fost lansat de EMI.

Muzică Secțiunea Canción del fuego fatuo a fost înregistrată în 1960 de muzicianul de jazz Miles Davis, sub titlul „Will O' the Wisp”, într-un aranjament de pentru albumul lor .

Note

Bibliografie

Legături externe

Categorie:Muzică spaniolă Categorie:Balete Categorie:Cultura romilor Categorie:Magie în ficțiune