Matéo Maximoff () a fost un scriitor francez și pastor evanghelic de etnie romă. Cele unsprezece cărți ale sale au fost traduse în paisprezece limbi. Născut în Spania, acesta a avut părinți care au migrat din Rusia și Franța. Familia sa a căutat adăpost în Franța, la rude, în timpul Războiului Civil Spaniol. După izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial, aceștia au fost arestați ca cetățeni străini și internați timp de mai mulți ani, împreună cu mulți alți refugiați străini. S-a stabilit în Franța după război, unde și-a desfășurat cariera literară.
Biografie Maximoff s-a născut în Barcelona, Spania. Tatăl său era un rom căldărar din Rusia, iar mama sa era o femeie de etnie romă din neamul manouche din Franța. Ea era verișoară cu chitaristul Django Reinhardt și cu frații mai mici ai acestuia.
Tatăl lui Maximoff, de meserie căldărar (un meșteșug tradițional printre romii căldărari), l-a învățat pe acesta să scrie, să citească și să socotească. De asemenea, tatăl său i-a povestit multe despre Rusia, despre istoria căldărarilor, despre diverse grupuri de romi și despre diferite țări. Tatăl său a murit când Maximoff avea 14 ani. Acesta a preluat meșteșugul de căldărar pentru a se întreține pe sine, pe mama sa și pe frații și surorile sale mai mici, pe care i-a învățat, la rândul lui, să scrie și să citească.
Refugiul în Franța În 1936, din cauza Războiului Civil Spaniol, Maximoff, împreună cu mama și frații săi, a părăsit Spania pentru a căuta adăpost la rude în Franța. În 1940, după înfrângerea Franței în cel de-al Doilea Război Mondial și ocuparea germană, membrii familiei Maximoff au fost arestați sub suspiciunea de colaborare cu inamicul, la fel ca mulți alți refugiați străini. Familia lui Maximoff a fost internată într-un lagăr pentru „spioni” timp de 42 de zile, înainte de a fi transferată într-un „lagăr de țigani” din Tarbes. În mai 1941, aceștia au fost internați într-un lagăr pentru „nomazi” în apropiere de Lannemezan. În acea perioadă, romilor nu le era permis să călătorească, iar actele de identitate (permisele de călătorie) le erau reținute de către agențiile locale de aplicare a legii.
Cariera literară După cel de-al Doilea Război Mondial, Maximoff s-a stabilit în Franța. A scris unsprezece romane, care au fost traduse în paisprezece limbi. De asemenea, a publicat o carte care cuprindea fotografii etnografice ale romilor din Franța.
În 1964, Maximoff a devenit pastor evanghelic. Acesta a tradus Biblia în limba romani (dialectul căldărar) din limba franceză în anul 1994, deși au fost publicate doar Noul Testament, Cartea Rut și Psalmii. Multe dintre celelalte cărți ale sale au fost publicate în limba engleză la sfârșitul secolului XX, înainte de moartea sa survenită în 1999 în Franța.
Bibliografie 1946 – Les Ursitory (în ) 1955 – Le Prix de la Liberté (în ) 1957 – Savina 1979 – La Septième Fille (în ) 1984 – Condamné à survivre (în ) 1986 – La Poupée de Mameliga (în ) 1987 – Vinguerka 1990 – Dites-le avec des larmes (în ) 1992 – Ce monde qui n'est pas le mien (în ) 1993 – Routes sans roulottes (în ) 1995 – Routes et peuples (în ) 1999 – Les Anges du destin în ()
Note
Legături externe
Categorie:Nașteri în 1917 Categorie:Nașteri pe 17 ianuarie Categorie:Decese în 1999 Categorie:Decese pe 24 noiembrie Categorie:Oameni din Barcelona Categorie:Romi din Franța Categorie:Romi din Spania Categorie:Scriitori romi Categorie:Scriitori de non-ficțiune francezi Categorie:Scriitori spanioli