thumb|upright=1.1|O locomotivă cu abur britanică SE&CR clasa O1 cu tenderul înainte pe Bluebell Railway thumb|upright=1.1|Tender tip Sierra Railway No. 3 Un tender este un vagon special, tractat de o locomotivă cu abur, în care se transportă apa și combustibilul (lemn, cărbune, păcură) necesare locomotivei. Locomotivele cu abur consumă cantități mari de apă în comparație cu cantitatea de combustibil, așa că, pentru a putea parcurge distanțe lungi, au nevoie de tendere. O locomotivă care nu are tender și transportă tot combustibilul și apa la bord se numește „”.
Generalități Cele mai mari locomotive cu abur sunt cuplate semipermanent printr-o bară de remorcare cu un tender care transportă apa și combustibilul. Sursa de combustibil utilizată depinde de ceea ce este disponibil din punct de vedere economic la nivel local. În Regatul Unit și în anumite părți ale Europei, abundența cărbunelui a făcut ca acesta să fie alegerea evidentă încă din primele zile ale motorului cu abur. Până în jurul anului 1850, în Statele Unite, marea majoritate a locomotivelor ardeau lemne până când majoritatea pădurilor din est au fost defrișate. Ulterior s-a răspândit arderea cărbunelui, iar arderea lemnului a fost limitată la districtele rurale și la exploatările forestiere.
Rezerva de combustibil Un factor care limitează performanțele unei locomotive este viteza cu care combustibilul este introdus în focar. O mare parte din timpul fochistului este consumat pentru introducerea lemnului sau a cărbunelui în focar și distribuirea lor pe grătarul locomotivei pentru a menține o presiune constantă a aburului. La începutul secolului al XX-lea unele locomotive au devenit atât de mari încât fochistul nu mai putea asigura cărbunele necesar suficient de repede. Prin urmare, în Statele Unite au devenit echipamente standard diverse focare cu alimentare mecanică acționată cu abur, de obicei folosind un șnec (transportor elicoidal) de alimentare între buncărul de combustibil și camera de foc. Aceste echipamente au fost adoptate și în alte părți, inclusiv în Australia și Africa de Sud.
Rezerva de apă thumb|Locomotivă SNCF din clasa 241P cu tender tip 34P, la alimentarea cu apă la o coloană hidraulică (Nantes Blotterau, Franța, august 1969) Până la mijlocul anilor 1800, majoritatea tenderelor locomotivelor cu abur constau dintr-un buncăr de combustibil (care conținea cărbune sau lemne) înconjurat de o manta de apă în formă de U (privită de sus). Forma generală a tenderului era de obicei dreptunghiulară. Buncărul care conținea cărbunele era înclinat în jos, spre locomotivă, permițând un acces mai ușor la cărbune. Raportul dintre cantitatea de apă și cea de combustibil încărcate în tendere corespundea în mod normal la două opriri pentru alimentarea cu apă pentru fiecare oprire pentru alimentarea cu combustibil, deoarece apa era mai ușor disponibilă decât combustibilul. 1 kg de cărbune putea transforma în abur 6 kg de apă. Prin urmare, raportul capacităților rezervoarelor erau în mod normal apropiate de 7 tone de cărbune la 40 de tone de apă.
Rezerva de apă din tender era completată în punctele de alimentare cu apă și la depourile de locomotive de la un turn de apă printr-o . Realimentarea tenderului era sarcina fochistului, care era responsabil pentru menținerea focului, a presiunii aburului și a alimentării cu combustibil și apă.
Apa transportată în tender trebuie introdusă în cazan, pentru a înlocui apa consumată în timpul funcționării. Pentru a realiza presiunea necesară introducerii în cazan, motoarele timpurii foloseau pompe acționate de pistoanele principale. Mai târziu, injectoarele de abur au înlocuit pompele, în timp ce unele motoare foloseau .
thumb|Locomotiva LMS Ivatt Class 2 2-6-0 nr. 46443 la Bewdley. Partea din față a tenderului are o semicabină pentru a permite mersul cu spatele. La mersul cu spatele În unele cazuri, în special pe liniile secundare fără posibilitate de întoarcere, cum ar fi o placă turnantă sau un triunghi feroviar la punctul terminus, locomotivele circulau în sens invers, cu tenderul în fața trenului. În astfel de cazuri, lămpile de cod frontal erau plasate la capătul tenderului. Echipajele locomotivelor montau adesea o prelată (sau prelata de protecție a locomotivei, dacă era disponibilă) din spatele acoperișului cabinei până la partea din față a tenderului pentru a se proteja de vânt și pentru a preveni pătrunderea prafului de cărbune în cabină. Tenderele proiectate pentru utilizări frecvente cu tenderul în față erau adesea echipate cu un panou fix al cabinei și geamuri, oferind o cabină aproape complet închisă.
Note
Lectură suplimentară
Legături externe
United States locomotive tenders
Categorie:Componente de locomotive Categorie:Locomotive cu abur Categorie:Transport feroviar