Albert al II-lea (în ; ), aparținând Casei de Ascania, a fost margraf de Brandenburg din 1205 până la sfârșitul vieții.

Biografie Albert al II-lea a fost fiul cel mic margrafului Otto I de Brandenburg și a celei de-a doua soții a sa, Adelaida (din 1176), și nepot al margrafului Albert Ursul, cel care a dobândit Marca Brandenburg.

Albert al II-lea a preluat margrafiatul în 1205, după moartea fratelui său mai mare, Otto al II-lea.

Din 1184 Albert a fost conte de Arneburg - titlu care aparținuse Brandenburgului și era revendicat de Otto al II-lea. În 1194 Albert a fost capturat de fratele său, margraful Otto al II-lea, fiind închis temporar. Anterior, Albert, în vârstă de șaptesprezece ani, începuse un mic război împotriva fratelui său vitreg jefuindu-i teritoriul urmărind să-și impună pretenția de a guverna margrafiatul în comun cu acesta. Reconcilierea a avut loc cel târziu în 1195, de atunci Albert fiind menționat de multe ori în documente alături de margraful Otto, care l-a și desemnat oficial moștenitor.

Albert a participat la Cruciada germană din 1197 a împăratului Henric al VI-lea și a fost prezent la adunarea de fondare a Ordinului Cavalerilor Teutoni la Acra în 1198.

În disputele pentru tron dintre dinastiile Hohenstaufen și Welf de la începutul secolului al XIII-lea, Albert a susținut inițial (ca mai înainte și fratele său, Otto) pe regele Filip de Suabia. După asasinarea acestuia în 1208, datorită situației politice complet schimbate în Saxonia, Albert a trecut de partea Welfilor, deoarece împăratul Otto al IV-lea îi promisese sprijin pentru asigurarea Margrafiatului Brandenburg împotriva danezilor, fapt confirmat într-un document din 1212.

În această perioadă, Albert s-a implicat deseori în dispute cu arhiepiscopul de Magdeburg, Albert I.

Albert al II-lea a asigurat regiunile Teltow, Prignitz și părți din Uckermark pentru Margrafiatul Brandenburg, dar a pierdut Pomerania.

Bunicul său, Albert Ursul, considerat fondatorul Margrafiatului Brandenburg, iar tatăl său, Otto I, erau considerați promotori și lideri ai mișcării de colonizare. Istoricul Stephan Warnatsch relatează următoarele despre fiii lui Albert:

„Aceștia au continuat procesul de teritorializare inițiat și, de la sfârșitul secolului al XII-lea, pe măsură ce afluxul de coloniști a crescut semnificativ în timpul expansiunii spre est, oferind astfel mult mai mult „personal” pentru dezvoltarea agrară, au început să se extindă în regiunea Ruppin și în special în Barnim și Teltow. În plus, râul Oder și sudul Uckermark au fost ținte ale ambițiilor expansioniste ascaniene. Peste tot, însă, au intrat în conflict cu pretențiile principilor rivali.”Stephan Warnatsch: Geschichte des Klosters Lehnin 1180–1542, Studien zur Geschichte, Kunst und Kultur der Zisterzienser, p. 26.

La moartea lui Albert, cei doi fii ai săi erau încă minori. Arhiepiscopul Albert de Magdeburg a preluat inițial tutela feudei, urmat în 1221 de mama lor, contesa Matilda. De la moartea acesteia, în 1225, frații au condus împreună margrafiatul.

Căsătorie și descendenți Albert a fost căsătorit din 1205 cu Matilda de Groitzsch (1185–1225), fiica margrafului Conrad al II-lea de Luzacia, din Casa de Wettin, și a ducesei Elisabeta de Polonia din Dinastia Piast. Cuplul a avut patru copii:

Matilda (1206–1261), căsătorită în 1228 cu ducele Otto I de Braunschweig din Dinastia Welfilor (1204–1252); Elisabeta (1206–1231), căsătorită în 1228 cu contele Henric Raspe al Turingiei (1201–1247); Ioan I (n.c. 1213 – d. 1266); Otto al III-lea (1215–1267).Anton Ziegler (ed.): Historische Memorabilien des In- und Auslandes, vol. 1, Editura Lechner’s Universitätsbuchhandlung, Viena, 1846, cap. 82.

Note

Bibliografie

Gustav Albrecht: Markgraf Albrecht II. în: Richard George (ed.): Hie gut Brandenburg alleweg! Geschichts- und Kulturbilder aus der Vergangenheit der Mark und aus Alt-Berlin bis zum Tode des Großen Kurfürsten., Editura W. Pauli’s Nachf., Berlin, 1900. Helmut Assing: Brandenburg, Anhalt und Thüringen im Mittelalter. Askanier und Ludowinger beim Aufbau fürstlicher Territorialherrschaften., Editura Böhlau, Köln, 1997, . Helmut Assing: Die frühen Askanier und ihre Frauen., Bernburg, 2002. Lutz Partenheimer: Albrecht der Bär – Gründer der Mark Brandenburg und des Fürstentums Anhalt., Editura Böhlau, Köln, 2001, . Jörg Rogge: Die Wettiner., Editura Thorbecke, Stuttgart, 2005, . Hans Spichalski: Heinrich Raspe IV. von Thüringen – Landgraf und Gegenkönig., Norderstedt, 2009, , pp. 96 și următoarele. Stephan Warnatsch: Geschichte des Klosters Lehnin 1180–1542, Studien zur Geschichte, Kunst und Kultur der Zisterzienser, vol. 12.1, Editura Lukas, Berlin, 2000, . Willy Hoppe: Albrecht II. în: Neue deutsche Biographie (NDB), vol. 1, Editura Dunckner & Humblot, Berlin, 1953, p. 161 (versiune online). Otto von Heinemann: Albrecht II. (Markgraf von Brandenburg), articol în: Allgemeine Deutsche Biographie (ADB), vol. 1, Leipzig, 1875, p. 243.

Categorie:Nașteri în secolul al XII-lea Categorie:Decese în 1220 Categorie:Decese pe 25 februarie Categorie:Casa de Ascania