Václav Mrázek () a fost un criminal în serie ceh care a fost condamnat pentru uciderea a cel puțin șapte persoane în Chomutov între 1951 și 1957. Deși motivația a fost în principal sexuală, el și-a jefuit și victimele, iar la proces a fost condamnat pentru 127 de infracțiuni în total. Pentru omoruri, Mrázek a fost spânzurat la în 1957.
Biografie Mrázek s-a născut la 22 octombrie 1925 în ca unul dintre cei 12 copii ai unei familii sărace, dintre care patru au murit de tineri. Din cauza situației lor, familia a trebuit să doarmă la un moment dat într-un vagon de tren. Mrázek a studiat doar până în clasa a cincea de școală primară, iar după aceea, cu știința părinților săi, el și fratele său Karel au început să fure, mai ales alimente și haine. Datorită priceperii sale, tatăl lui Mrázek l-a forțat să-i învețe și pe frații săi mai mici. Pentru unul dintre aceste furturi, a primit o pedeapsă cu suspendare în 1941 și a executat 18 luni de închisoare. După eliberare, Mrázek și-a dorit să devină polițist sau soldat, dar nu a fost acceptat din cauza staturii sale mici; din cauza acestui fapt, în 1946 s-a înrolat ca escortă înarmată a unui convoi umanitar spre România și Bulgaria. Totuși, Mrázek a susținut ulterior că soldații jefuiau constant proviziile și le distribuiau în schimbul serviciilor sexuale de toate felurile, la care el a asistat și uneori a participat direct, și că trăgeau în tot ce era viu pe care îl vedeau în timp ce trenul se deplasa. Deținerea unei arme i-a dat lui Mrázek un subtil sentiment de superioritate, se spune că a reluat constant în minte experiențele sale de călătorie pentru propria plăcere, ceea ce a dus în cele din urmă la interesul său pentru literatura pornografică, adesea de natură sadică.
Treptat, dorințele sale sexuale au devenit din ce în ce mai nenaturale, ajungând la un moment dat să încerce să pătrundă într-o morgă pentru a face sex cu un cadavru. Mrázek a recunoscut că senzația de a avea o victimă imobilizată era cea mai mare formă de excitație, spunând că vederea lor prăbușindu-se la pământ după ce fuseseră împușcate se simțea chiar mai bine decât actul sexual în sine. Cu toate acestea, a avut relații „normale”, în care partenerele sale l-au descris ca fiind mediocru și slab de minte, și erau adesea dezgustate de zgârcenia sa excesivă, care provenea din copilăria săracă. La momentul crimelor, Mrázek avea o parteneră de lungă durată cu care avusese mai mulți copii.
Crimele În timpul plimbărilor prin Chomutov, Mrázek întâlnea adesea tinere singure, ceea ce îi provoca în secret o nevoie imperioasă de a le agresa sexual. Se pare că dorința era atât de puternică încât îi provoca dureri de cap intense, iar pentru a le alina, a decis să treacă la fapte. La 22 august 1951, Mrázek a întâlnit-o pe Hana Chloubová, în vârstă de 15 ani, care păștea vacile în pădure lângă , pe care a ucis-o lovind-o cu un băț până a murit. A târât apoi cadavrul într-o zonă izolată, unde a întreținut raporturi sexuale cu el. Acest omor nu a fost legat de seria sa ulterioară de crime până când Václav a mărturisit. La 16 septembrie, a tras trei focuri de armă cu pistolul asupra lui Bronislava Pajúrková, în vârstă de 32 de ani, pe drumul dintre și Kyjice (astăzi un sat inexistent la est de Jirkov), ucigând-o. Mrázek a târât apoi cadavrul spre un pârâu, a întreținut raporturi sexuale cu el și l-a aruncat în apă. Deoarece zgomotul împușcăturilor l-a speriat, Mrázek a optat pentru un cuțit în următoarele două atacuri, dar ambele victime au supraviețuit. În primul caz, cuțitul a perforat maxilarul fetei; în al doilea, fata a fost înjunghiată de 18 ori, dar rănile erau superficiale. Datorită naturii rănilor, statura mică a făptașului și vocea subțire au făcut ca anchetatorii să creadă că atacatorul ar putea fi o femeie.
La 1 iunie 1952, Mrázek a trecut pe lângă un local, unde avea loc o petrecere dansantă. Vederea fetelor care dansau prin fereastră l-a excitat, așa că a decis să comită un alt atac. Mrázek a furat apoi o bicicletă lăsată în fața localului și a început să caute o victimă potențială. A întâlnit-o pe Elena Mermanová, în vârstă de 19 ani, asupra căreia a tras de trei ori. Primul glonț i-a perforat gulerul hainei și părul, ceea ce a făcut-o pe surprinsa Mermanová să se aplece, determinând al doilea glonț să-i perforeze spatele hainei. În timp ce ea era la pământ, Mrázek s-a apropiat și a încercat să tragă din nou, dar ultimul glonț s-a blocat în țeavă. Deoarece ejaculase în timpul împușcăturilor, Mrázek și-a pierdut interesul să o termine și a plecat. A doua zi dimineața, Mermanová a descoperit găuri de glonț examinându-și haina, risipindu-i convingerea că atacatorul ei era un adolescent cu un pistol de jucărie. S-a întors la locul atacului, observând ceea ce părea a fi urme de târâre spre un tufiș. Le-a urmat și, spre groaza ei, a găsit cadavrul lui Marie Dvořácková, în vârstă de 16 ani, care fusese ucisă la aproximativ o oră după ce Mrázek o atacase pe Mermanová. În noaptea aceea, Dvořácková fusese lăsată pe drum de o prietenă care trebuia să se întoarcă acasă pentru scurt timp, așa că s-a dus la așezarea Seník să aștepte întoarcerea ei. Pe drum, Dvořácková l-a întâlnit însă pe Mrázek în timp ce acesta mergea pe bicicletă, care a ucis-o prompt cu o singură împușcătură mortală. După ce a ucis-o, a verificat zona să se asigure că nimeni nu auzise împușcătura, apoi s-a întors la cadavru și l-a târât într-un câmp din apropiere. A tăiat apoi hainele lui Dvořácková cu un cuțit, a întreținut raporturi sexuale cu cadavrul și, după ce a terminat, și-a acoperit capul cu resturile hainelor lui Dvořácková și i-a pus pantofii.
La 14 iulie 1954, Mrázek a ucis cea de-a patra victimă, eleva de 16 ani Jiřina Helmichová. În ziua morții ei, Helmichová se întâlnise cu o prietenă în pădurea de lângă , unde trebuia să cosească iarbă, dar a ajuns cu întârziere. La întoarcerea acasă, a trecut pe lângă Mrázek, care curând a coborât de pe bicicletă și a strigat-o. Când Helmichová s-a întors să vadă ce vrea, el a împușcat-o în față și apoi a întreținut raporturi sexuale cu cadavrul ei. După această crimă, anchetele extinse au încercat să captureze ucigașul. La 9 august 1955, în timp ce mergea pe un drum între Chomutov și Březenec, Mrázek a întâlnit un cuplu, Libuše Dufková, în vârstă de 19 ani, și Karel Trlifaj, în vârstă de 26 de ani. Mrázek a scos pistolul și a tras de trei ori în Trlifaj, a furat toate obiectele de valoare de pe corpul său și apoi l-a aruncat într-un șanț din apropiere, unde l-a acoperit cu vegetație. Dufková, care fusese și ea împușcată, s-a prefăcut moartă, iar când a crezut că ucigașul a plecat, s-a ridicat și a fugit. Spre nefericirea ei, Mrázek a văzut-o și a împușcat-o în spate, ucigând-o pe Dufková. A târât apoi cadavrul într-un câmp din apropiere, unde a întreținut raporturi sexuale cu el. În ciuda intensificării anchetelor autorităților din Chomutov, ucigașul evaziv a continuat să evite capturarea. Ca urmare, a fost înființată pentru prima dată în istoria cehoslovacă o unitate specială de intervenție. Forța de intervenție „Bronislava”, numită după prima victimă cunoscută, a investigat aproximativ 25.000 de suspecți, a reținut mai multe persoane căutate și a confiscat un număr mare de arme. Totuși, datorită comportamentului său discret și a unui loc de muncă cu normă întreagă, Mrázek nu a fost niciodată considerat suspect, ceea ce i-a permis să-și schimbe modus operandi-ul încă o dată.
Mrázek a încercat să sugrume mai multe femei, toate supraviețuind și cerând ajutor. Pe lângă tentativele de omor, a început și să violeze fete de numai șase ani, pe care nu le-a ucis deoarece considera că este „inutil”. După unul dintre aceste atacuri, a scăpat cu greu de capturare și de o posibilă linșare de către cetățenii furioși. A reușit să țină evidența procedurilor de anchetă prin cunoștințe care lucrau la poliție, precum și prin subordonații săi de la locul de muncă. Temându-se de capturare, a decis să-și schimbe locul de muncă și să plece la Kladno. Din cauza unei greșeli a unui funcționar, numele său a fost exclus din lista persoanelor care trebuiau interogate în legătură cu omorurile.
La 9 noiembrie 1956, Mrázek a pătruns în casa cunoștinței sale Ladislav Beran, de la care a decis să fure deoarece auzise zvonuri că familia avea o sumă considerabilă de bani. Presupunând că Beran era în tura de noapte și nu era acasă, a spart casa, dar s-a întâlnit imediat cu soția lui Beran, Alžběta, în vârstă de 57 de ani, care l-a recunoscut pe Mrázek și a strigat numele lui. Mrázek a ucis-o apoi cu un topor pe care îl luase din curte, pe care îl intenționase inițial doar pentru spargere. După ce a ucis-o pe Alžběta, a forțat-o pe fiica ei Jarmilla, în vârstă de 11 ani, să-l ajute să găsească bani și obiecte de valoare. După ce au terminat, a violat-o pe fată înainte de a părăsi casa. Fiica nu a putut să-l identifice pe agresor, deoarece își acoperise fața cu o batistă.
Arestarea, procesul și execuția Mrázek a rămas neprins până la 17 martie 1957, când a fost prins după o percheziție a poliției la domiciliul său. Aceasta a fost precedată de denunțarea sa pentru un furt la o mină din , unde lucra ca personal de spa. Unul dintre mineri, care își rănise mâna, l-a prins pe Mrázek răscolind prin hainele sale în vestiar. Deoarece fuseseră raportate poliției multe furturi similare, Mrázek a fost arestat și casa sa percheziționată. În timpul percheziției, autoritățile au descoperit o mașină de tuns păr care fusese furată de la locul crimei Beran. Pe măsură ce au continuat, poliția a găsit și un ascuns într-un picior gol al unei mese din pivniță, ale cărui gloanțe se potriveau cu cele folosite în omorurile din Chomutov. Anchetatorii și-au exprimat ulterior șocul că întregul apartament era plin de obiecte furate, dintre care unele nu aveau nicio utilitate semnificativă pentru el.
Mrázek a recunoscut inițial câteva furturi și a refuzat să-i spună ceva colegului său de celulă, care era în secret informator. Abia după ce a aflat rezultatele expertizei balistice s-a prăbușit plângând și a mărturisit toate omorurile și numeroase alte infracțiuni. Era conștient mental de răul provocat de acțiunile sale. În timp ce comitea crimele, se comporta într-un mod foarte organizat, așa cum dovedește capacitatea sa de a evita justiția pentru o perioadă lungă de timp. O afirmație ciudată făcută de el a fost că ura vederea sângelui.
La un moment dat, Mrázek a fost considerat suspect în trei omoruri comise în în 1951 (poreclite „Operațiunea Erika”, după una dintre victime), dar el a negat orice responsabilitate și a fost eliminat în cele din urmă ca suspect în două dintre ele. Mrázek a fost condamnat rapid pentru 7 omoruri, 4 tentative de omor și 14 violuri, ceea ce a venit ca o surpriză pentru el, deoarece credea că nu există pedeapsa cu moartea și se aștepta la o pedeapsă maximă de 10 ani. La 29 decembrie 1957, Václav Mrázek a fost spânzurat la Închisoarea Pankrác. În aceeași zi, a fost realizată o și s-a efectuat o autopsie asupra cadavrului său. A doua zi, rămășițele sale au fost incinerate la Crematoriul Motol. Pentru participarea la unele dintre furturi, Karel Mrázek a fost condamnat la 12 ani.
În media și film Cazul a inspirat vag filmul lui Petr Schulhoff din 1966 „Vrah skrývá tvář” („Ucigașul ascunde o față”).
Cazul lui Mrázek este prezentat în prima parte a documentarului criminal „Hrdelní zločiny” din 2001.
Note
Lectură suplimentară
External links Ordinul de execuție pentru Mrázek Documentul despre acesta al închisorii
Categorie:Violență împotriva femeilor Categorie:Decese în 1957 Categorie:Cehi Categorie:Criminali în serie Categorie:Oameni executați pentru omor Categorie:Decese prin spânzurare