Nicodim (născut Nikita Timofeevici Latîșev; în ; ) a fost un episcop de Chișinău al Bisericii Ortodoxe Ruse de rit vechi, ulterior, Mitropolit al Moscovei și al întregii Rusii în perioda anilor 1971–1986.
Biografie S-a născut în satul lipovenesc Pocrovca din ținutul Soroca, gubernia Basarabia (actualmente în raionul Dondușeni, R. Moldova), într-o familie numeroasă. În 1919, s-a mutat în satul Dobrogea Veche din județul Bălți împreună cu tatăl său, care a devenit psalmist la biserica locală. Pe lângă cultivarea terenului nou dobândit, pe care autoritățile române îl distribuiau țăranilor nevoiași în cadrul reformei funciare, a ajutat și la construirea unei biserici împreună cu alți țărani din sat. A învățat să citească și să cânte de la o vârstă fragedă. Din cauza sărăciei familiei, a absolvit doar doi ani de școală primară. În 1937, a fost chemat în serviciul militar în armata română, dar din cauza stării de sănătate, a fost scutit de serviciu.Боченков В. В. Старообрядчество советской эпохи. Епископы Русской Православной Старообрядческой церкви. — М.: Вече, 2019. — С. 247—256. — 320 с. — (Историческая литература). — ISBN 978-5-4484-0925-7.
La 21 aprilie 1940, episcopul de Chișinău l-a hirotonit diacon. Pe 28 iunie 1940, Basarabia a fost ocupată de URSS, iar locuitorii acesteia au început să primească cetățenie sovietică. În martie 1941, diaconul Latîșev a fost înrolat în Armata Roșie, dar, ca și înainte, a fost scutit. În 1943, a fost chemat din nou în armata română, dar pentru că nu vorbea româna și se opunea activ cerințelor autorităților române ca bisericile de rit vechi să slujească conform Noului Calendar, a fost exilat în lagărul de la Sărata în sudul Basarabiei. În 1944, a reușit să evadeze și a rămas ascuns până la sosirea Armatei Roșii în Basarabia. S-a întors în patria sa și și-a continuat slujirea de diacon. Aceste informații din autobiografia sa oficială diferă de mărturiile orale, precum cele pe care s-a bazat autorul Bolucenkov. Astfel, următoarea dată pentru recrutarea sa în trupele române este dată nu ca fiind 1943, ci anul 1941: la acea vreme, Nikita Latîșev plănuia să dezerteze, dar un martor a informat comandamentul militar despre planurile sale. Diaconul și camarazii săi au fost condamnați la moarte prin împușcare, pedeapsă care a fost ulterior comutată. În cele din urmă, diaconul a ajuns să servească ca mecanic de locomotivă pe Frontul de Est, lângă Stalingrad. În urma înfrângerii trupelor germano-române, a reușit să ajungă în satul natal, de unde, după ce a fost denunțat, a fost trimis într-un lagăr de concentrare.Боченков В. В. Никодим (Латышев) // Православная энциклопедия. — М., 2018. — Т. XLIX : Непеин — Никодим. — С. 744-745. — 39 000 экз. — ISBN 978-5-89572-056-1. Din toamna anului 1945, s-a aflat la Dobrogea Veche, unde a rămas locul slujirii sale temporare.
În 1961, a depus jurăminte monahale perpetue și a fost ulterior hirotonit episcop de Chișinău. În 1962, Preasfânta Catedrală a Bisericii Ortodoxe Ruse de rit vechi l-a numit locțiitor al Arhiepiscopului al Moscovei și Întregii Rusii, iar după moartea acestuia, a fost ales succesorul său la 22 octombrie 1971. A deținut această funcție până la moartea sa la Moscova, în 1986.
A fost înmormântat în Dobrogea Veche.
Note
Legături externe Biografie pe site-ul Bisericii
Categorie:Nașteri în 1916 Categorie:Oameni din ținutul Soroca Categorie:Decese în 1986 Categorie:Decese în Moscova Categorie:Episcopi ortodocși ruși Categorie:Eparhia Chișinăului și a întregii Moldove (Biserica ortodoxă rusă de rit vechi) Categorie:Lipoveni din Republica Moldova