Furia mării (în ) este o pictură în ulei realizată în anul 1886 de pictorul rus de origine armeană Ivan Aivazovski, care înfățișează încercarea unor naufragiați de a se salva de o furtună maritimă. Aivazovski a pictat peste 6.000 de tablouri, mai multe de jumătate dintre ele (aproximativ 4.000) fiind peisaje marine ce prezintă în principal furtuni, valuri puternice și naufragii. Cel mai mare număr de peisaje din bogata moștenire creativă a artistului sunt asociate cu reprezentarea naturii Mării Negre și a Crimeei.
Acest tablou se află de mult timp în colecții particulare și a trecut pe la mai mulți proprietari, fiind cumpărat cel mai recent în anul 2022 pentru suma de 1,7 milioane de lire sterline.
Descriere Conținut În această pictură Aivazovski înfățișează o furtună pe mare în apropierea unui țărm stâncos, ale cărui contururi se pierd în întuneric. Marea furioasă se contopește cu cerul furtunos. Fulgerele sclipitoare se strecoară printre norii întunecați și denși. Valurile se izbesc de țărmul înalt și se revarsă peste stânci. Atmosfera furtunoasă este transmisă cu atâta putere, încât privitorul ar putea să audă șuierul vântului, vuietul valurilor și bubuitul tunetelor. În prim-planul din stânga se află o barcă cu oameni care încearcă să lupte cu valurile și să supraviețuiască furtunii. Unul dintre ei arată spre țărm, în timp ce alții vâslesc, iar această voință de a trăi oferă speranță pentru salvarea celor care au refuzat să renunțe la lupta cu intemperiile.
Compoziția artistică se caracterizează prin dinamism și atmosfera aproape haotică și, prin tușele sale de pensulă, urmărește să evidențieze forța, măreția și frumusețea sălbatică a mării, în fața căreia ființa umană pare neputincioasă. Mișcarea continuă și rapidă a valurilor și spuma albă formată pe crestele lor accentuează violența furtunii maritime. Artistul reușește să surprindă atât de veridic „furia mării” și să capteze un moment dramatic din lupta pentru supraviețuire a naufragiaților, fără a arăta complet tragedia umană, încât privitorii ar putea simți cum valurile se năpustesc asupra lor și ar trăi senzația unui pericol iminent în fața naturii dezlănțuite. Privitorul este îndemnat de artist să trăiască imaginativ experiența naufragiului și să contemple astfel măreția peisajului marin. Cele câteva străluciri de lumină aflate în apropierea bărcii amplifică aspectul emoțional al lucrării. Prezența unui licăr de lumină (sub forma unei raze de soare, a unui curcubeu sau a luminii unui far) era un aspect des întâlnit în picturile marine ale lui Aivazovski ce înfățișau furtuni și aveau scopul de a induce senzația că situația nu este fără speranță și că exista șansa unei salvări.
Paleta de culori este construită pe o combinație de tonuri reci și calde de gri, bleumarin și ocru gălbui. Predomină tonurile întunecate și reci de albastru și verde, care au scopul de a crea imaginea sumbră a furtunii. În ciuda accentului pus pe culorile întunecate, Aivazovski introduce aici sclipiri de lumină, evidente îndeosebi în spuma valurilor și în fulgerele orbitoare care străpung norii, creând senzația că marea este „o entitate aproape vie, capabilă să inspire atât frică, cât și admirație” și, în același timp, conferind scenei un echilibru vizual emoționant. O dungă subțire de culoare stacojie reușește să formeze o contrapondere la fulgerul reprezentat în zona centrală. Contrastul izbitor dintre norii denși și sumbri și marginile lor cu nuanțe deschise, prin care se strecoară lumina fulgerelor, dezvăluie bogata schemă cromatică a lucrării. Acest contrast cromatic respectă definiția amplorii, elaborate de criticul John Ruskin, potrivit căreia „în mai puțin de un țol pătrat în fiecare loc al naturii, nu există două nuanțe de aceeași intensitate și culoare. Așadar, prin unirea subtilă a unor astfel de mase și varietăți de nuanțe se poate obține adevărata amploare”.
Pictura poartă două semnături, ceea ce este un aspect mai puțin obișnuit al lucrărilor lui I.K. Aivazovski. O semnătură se află pe față, lângă colțul din dreapta jos, trasată cu vopsea neagră: „Aivazovski 1886” (). Vopseaua semnăturii are aceeași craquelură ca și stratul de vopsea de bază. Pe verso, în dreapta sus, se află o a doua semnătură, trasată cu vopsea maro: „Aivazovski” (). Lucrarea este într-o stare bună de conservare, având doar câteva retușuri de-a lungul marginii superioare orizontale a cadrului și o linie subțire de aproximativ 5 cm lungime, în formă de semilună, în stânga jos a picturii, chiar sub barcă. Dimensiunile picturii sunt de 70,1 × 110 cm (sau, după altă sursă, de 69 x 107 cm).
Comparații cu opera lui W. Turner Caracterul relativ abstract și mai degrabă filosofic al picturii, accentuat de contopirea cerului cu marea, și reflexiile fulgerelor stacojii pe suprafața apei determină asocieri cu lucrările unui alt mare maestru al romantice, pictorul englez William Turner (1775–1851), și nu cu peisajele marine monocrome și meticuloase ale colecția imperială rusă de pictură olandeză, care-l influențaseră mai demult pe Aivazovski. Tematica artistică comună a celor doi pictori i-a făcut pe critici să compare adesea operele lor. Aivazovski și Turner se cunoscuseră la Roma la începutul anilor 1840, când pictorul rus, aflat pe atunci la începutul carierei, se afla într-o călătorie de studii în Italia. Cu acel prilej, Turner a scris o poezie în limba italiană, pe care i-a dedicat-o lui Aivazovski. Lucrările celor doi artiști se remarcă printr-un echilibru „întotdeauna precar” între imaginație și realitate, ca urmare a faptului că ambii pictau mai degrabă din memorie decât din natură, și printr-o „expresivitate narativă cauzată de efecte luminoase neobișnuite și dramatice”.
Cuvintele scriitorului rus Fiodor Dostoievski (1821–1881) despre pictura Furtună peste Evpatoria a lui Aivazovski („În furtuna sa există fior, există acea frumusețe eternă care uimește privitorul într-o furtună reală, vie” și, mai departe, „în reprezentarea diversității infinite a unei furtuni, niciun efect nu poate părea exagerat”), pe care le-a scris în articolul „Expoziție la Academia de Arte pentru 1860–61” (, 1861), sunt complet adevărate, de asemenea, pentru pictura Furia mării, în ciuda faptului că aceasta din urmă a fost pictată la 25 de ani după acel articol. În primul deceniu al anilor 2000, experții de artă ai casei de licitații Sotheby's din Londra au susținut că „această pictură dovedește că el [Aivazovski – n.n.] nu și-a pierdut nimic din talentul de a reprezenta caracterul fragil și efemer al umanității”.
Caracteristici picturale În procesul de realizare a acestei lucrări, artistul a folosit o tehnică complexă de pictură, inclusiv un desen preliminar în creion cu grafit pe fundal, câteva straturi de vopseade de diferite texturi și direcții, stropi și supratonuri, tușe de pensulă de diferite forme, grosimi și lungimi, precum și diverse compactări texturate.
Pictura a fost creată în mai multe etape. Conturul principal a fost realizat în tușe largi de pensulă, de grosime medie. Apoi, peste stratul ușor estompat au fost adăugate detalii mai fine. Marginile luminate ale norilor au fost trasate cu pensule aspre, în tușe scurte, care au redat realist formele lor rotunjite. Contururile finale (secțiunile subțiri ale plasei de spumă care se dizolvă în valuri, șuvoaiele de apă care curg de pe stânci etc.) au fost pictate prin pete translucide de albire. Spuma valurilor este reprezentată prin zig-zaguri plutitoare, subțiri, care se îngroașă pe alocuri (pe suprafețele iluminate) în diverse mănunchiuri. Figurile umane, pictate cu tușe ondulate de albastru, verde smarald, roșu și ocru, sunt realizate într-un mod generalizat, exprimând un efort comun pentru supraviețuire.
Tehnologie Vopseaua a fost aplicată pe o pânză subțire, cu granulație medie, ce avea deja un strat protector ușor de grund și era întinsă pe un cadru glisant. Artistul a folosit, de asemenea, acest tip de pânză pentru multe alte lucrări.
Un studiu al microeșantioanelor picturii, realizat prin spectroscopie în infraroșu, analiză microchimică, a emisiei spectrale, luminescentă și termochimică, a stabilit că compoziția pigmentară a acestei lucrări este una caracteristică picturilor lui I.K. Aivazovski. Nu au fost depistate în această lucrare urme de vopsele pe care artistul să nu le fi folosit sau să le fi folosit rar.
Istoric Originar din orașul Feodosia din Crimeea, Ivan Aivazovski (1817–1900) a iubit mult regiunea sa de origine, aflată pe țărmul Mării Negre, și a creat numeroase picturi în care a înfățișat diverse peisaje ale peninsulei și măreția mării (pe care a surprins-o într-o varietate de stări: de la calmul liniștitor ce oglindea răsăritul și apusul soarelui până la uragane devastatoare). Reprezentarea frumuseții și forței mării, care era o temă recurentă a operei lui Aivazovski, reflecta caracterul romantic al din cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea.
Pictura Furia mării a fost realizată în anul 1886, când Aivazovski avea vârsta de 69 de ani, și se afla la apogeul carierei sale artistice. Potrivit modului său tradițional de pictare a peisajelor marine, Aivazovski nu reproducea imagini din propriile schițe, ci se folosea de „memoria, imaginația și improvizația sa rapidă”. Spre deosebire de majoritatea pictorilor peisagiști din secolul al XIX-lea, el credea că este imposibil să pictezi după natură un element atât de schimbător precum marea și nu picta după natură, ci reconstituia din memorie imagini pitorești, pe care le văzuse cu mulți ani mai înainte. Era captivat îndeosebi de evenimentele naturale neobișnuite, precum și de imaginile nocturne, și credea că artistul trebuie să aibă o memorie vizuală foarte bună, deoarece unele evenimente ale naturii erau scurte și nu puteau fi reproduse după natură, ci numai din memorie:
După ce a făcut pentru o perioadă din colecția unei familii princiare din Germania, Furia mării a fost achiziționată în anii 1940 din colecția particulară menționată anterior, apoi scoasă la vânzare de actualul ei proprietar în noiembrie 2007 prin casa de licitații Sotheby's din Londra. Casa de licitații Sotheby's a organizat atunci prima sa licitație de seară de artă rusă, ce a avut loc în urma creșterii globale a vânzărilor intermediate de artă rusă de aproape 20 de ori în ultimii cinci ani (de la 8 milioane de dolari în 2000 la 153 de milioane de dolari în 2006). Cu acel prilej, au fost scoase la vânzare 57 de loturi de picturi și opere de artă realizate de unii dintre cei mai renumiți artiști ruși (Aivazovski, Konstantin Makovski, Konstantin Korovin, Natalia Goncearova, ș.a.) și estimate la o valoare totală de peste 16 milioane de lire sterline (32 de milioane de dolari). În catalogul aceleiași licitații a fost inclusă, de asemenea, pictura Gheață pe Nipru (1872) a lui Aivazovski, care provenea dintr-o colecție particulară americană și avea o valoare estimată de 150.000–200.000 de lire sterline.
Furia mării a fost inclusă anterior în expoziția de capodopere ale artei plastice rusești, deschisă pe 8 noiembrie 2007, la de la Moscova cu scopul de a atrage „un public select dintre admiratorii artei rusești din întreaga lume”. Valoarea estimată de experți a picturii lui Aivazovski era de 800.000 – 1.200.000 de dolari și de organizatorii licitației de 400.000–600.000 de lire sterline. Experții au caracterizat această pictură drept o creație artistică remarcabilă și au menționat-o printre cele mai bune lucrări scoase la vânzare la acea licitație. Cu acel prilej, Joanna Vickery, șefa departamentului de artă rusă al casei de licitații, a declarat: „Pictura «Furia mării» merită o atenție specială, deoarece artistul a reușit să transmită aici dezlănțuirea naturii cu atâta emoție și expresivitate.”.