Regulamentul eIDAS (provenit de la „electronic IDentification, Authentication and trust Services” — identificare electronică, autentificare și servicii de încredere) este un regulament al UE cu scopul declarat de a guverna „ și pentru ”. A fost adoptat în 2014, iar prevederile sale au intrat în vigoare între anii 2016 și 2018.
Regulamentul eIDAS a fost modificat fundamental prin Regulamentul (UE) 2024/1183 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 aprilie 2024. Scopul principal al amendamentului este introducerea unui portofel digital voluntar (Portofelul european pentru identitatea digitală) pe care statele membre trebuie să îl emită la cererea cetățenilor UE.
Descriere miniatura|Marca de încredere a UE pentru serviciile de încredere calificate Regulamentul eIDAS supraveghează identificarea electronică și serviciile de încredere pentru tranzacțiile electronice pe piața internă a Uniunii Europene. Acesta reglementează , tranzacțiile electronice, organismele implicate și procesele de încorporare a acestora pentru a oferi utilizatorilor o modalitate sigură de a desfășura afaceri online, cum ar fi sau tranzacții cu serviciile publice. Atât , cât și destinatarul pot beneficia de mai mult confort și securitate. În loc să se bazeze pe metode tradiționale, cum ar fi poșta, fax-ul sau prezența fizică pentru a depune documente pe suport de hârtie, aceștia pot acum efectua tranzacții transfrontaliere, similar tehnologiei „”.
eIDAS a creat standarde prin care semnăturile electronice, , , și alte dovezi pentru mecanismele de autentificare permit tranzacții electronice cu aceeași valoare juridică ca și tranzacțiile pe suport de hârtie.
Regulamentul a intrat în vigoare în iulie 2015, ca mijloc de a facilita tranzacțiile electronice sigure și fără bariere în cadrul Uniunii Europene. Statele membre sunt obligate să recunoască semnăturile electronice care îndeplinesc standardele eIDAS.
Aspecte reglementate în tranzacțiile electronice miniatura|Piața unică digitală a UE și facilitarea serviciilor publice transfrontaliere Regulamentul oferă mediul de reglementare pentru următoarele aspecte importante legate de tranzacțiile electronice:
: un cadru la nivel european (Portofelul european pentru identitatea digitală, EDIW) pentru autentificarea digitală a cetățenilor, cu validitate juridică. Au fost definite nouă principii ale „identității digitale europene”: alegerea utilizatorului, confidențialitatea, interoperabilitatea și securitatea, încrederea, comoditatea, consimțământul și controlul utilizatorului, proporționalitatea, cunoașterea omologului și scalabilitatea globală. „” (AdES): O semnătură electronică este considerată avansată dacă îndeplinește anumite cerințe: Oferă informații unice de identificare care o leagă de semnatar. Semnatarul are control exclusiv asupra datelor folosite pentru a crea semnătura electronică. Trebuie să poată identifica dacă datele care însoțesc mesajul au fost modificate după semnare. Dacă datele semnate s-au schimbat, semnătura este marcată ca nevalidă. Există un certificat pentru semnătura electronică, o dovadă electronică ce confirmă identitatea semnatarului și leagă datele de validare a semnăturii de acea persoană. Semnăturile electronice avansate pot fi implementate tehnic urmând standardele , , sau profilul de bază ASiC () pentru semnături digitale, specificate de . „”: o semnătură electronică avansată care este creată de un și care se bazează pe un certificat calificat pentru semnăturile electronice. „Certificat calificat pentru semnătura electronică”: un certificat care atestă autenticitatea unei semnături electronice calificate, emis de un prestator de servicii de încredere calificat. „Certificat calificat pentru autentificarea site-urilor web”: un certificat digital calificat conform serviciilor de încredere definite în Regulamentul eIDAS. „”: un serviciu electronic care creează, validează și verifică semnături electronice, mărci temporale, sigilii și certificate. De asemenea, un serviciu de încredere poate oferi autentificarea site-urilor web și păstrarea semnăturilor, certificatelor și sigiliilor electronice create. Acesta este gestionat de un prestator de servicii de încredere. „Liste de încredere ale Uniunii Europene (EUTL)”
Cerințe de proiectare Informațiile din baza de date trebuie să fie legate de un anumit tip de număr de identificare. Pentru a certifica faptul că o persoană are dreptul de a accesa anumite informații personale, sunt necesari mai mulți pași:
Conectarea unei persoane la un număr, care se poate face prin metode dezvoltate într-o țară, cum ar fi . Conectarea unui număr la informații specifice, realizată în baze de date. Pentru eIDAS, este necesară conectarea numărului utilizat de o țară care deține informații la numărul utilizat de țara care emite certificatele digitale.
eIDAS utilizează ca concept minim de identitate numele și data nașterii. Însă, pentru a accesa informații mai sensibile, este necesară o certificare care să ateste că numerele de identificare emise de două țări se referă la aceeași persoană.Hur skapar du en koppling mellan svenska och utländska eID:n? [How to connect Swedish and foreign eID?],
Cadrul european pentru identitate auto-suverană Uniunea Europeană a început crearea unui (ESSIF) compatibil cu eIDAS, însă în multe țări, utilizatorii trebuie să fie clienți Google sau Apple pentru a utiliza serviciile eIDAS.
Liste de încredere ale Uniunii Europene Listele de încredere ale Uniunii Europene (EUTL) reprezintă o listă publică de peste 200 de prestatori de servicii de încredere (TSP) activi și istorici, care sunt acreditați în mod specific pentru a oferi cele mai înalte niveluri de conformitate cu regulamentul eIDAS privind semnătura electronică.
Evoluție și implicații juridice Regulamentul eIDAS a evoluat din Directiva 1999/93/CE, care stabilise un obiectiv pe care statele membre UE trebuiau să îl atingă în ceea ce privește semnătura electronică. Țările europene mai mici s-au numărat printre primele care au început să adopte semnăturile și identificarea digitală; de exemplu, prima semnătură digitală estonă a fost emisă în 2002, iar prima semnătură letonă în 2006. Experiența lor a fost utilizată pentru a dezvolta un regulament la nivelul întregii UE, care a devenit obligatoriu ca lege în toată Uniunea de la 1 iulie 2016. Directiva 1999/93/CE făcea statele membre UE responsabile pentru crearea legilor care să permită atingerea obiectivului unui sistem de semnătură electronică în UE. Directiva permitea, de asemenea, fiecărui stat membru să interpreteze legea și să impună restricții, ceea ce împiedica o interoperabilitate reală și ducea la un scenariu fragmentat. Spre deosebire de directiva din 1999, eIDAS asigură recunoașterea reciprocă a eID-ului pentru autentificare între statele membre, realizând astfel obiectivul pieței unice digitale.
eIDAS oferă o abordare ierarhizată a valorii juridice. Acesta prevede că niciunei semnături electronice nu i se poate refuza efectul juridic sau admisibilitatea în instanță doar pe motiv că nu este o semnătură electronică avansată sau calificată. Semnăturile electronice calificate trebuie să aibă același efect juridic ca semnăturile olografe.Articolele 25 (1) și definițiile din articolul 3 (10) până la 3 (12)
Pentru sigiliile electronice (versiunea pentru persoane juridice a semnăturilor), valoarea probantă este abordată explicit, deoarece sigiliile ar trebui să beneficieze de prezumția de integritate și de corectitudine a originii datelor atașate.Articolul 35 (2)
Calendar Legea a fost stabilită prin Regulamentul UE 910/2014 din 23 iulie 2014 și a abrogat .
A intrat în vigoare la 17 septembrie 2014 și se aplică de la 1 iulie 2016, cu excepția anumitor articole listate la Articolul 52. Toate organizațiile care furnizează servicii digitale publice într-un stat membru UE trebuie să recunoască identificarea electronică din toate statele membre UE începând cu 29 septembrie 2018.Info on eIDAS . Connectis.
În iunie 2021, Comisia a propus un amendament și a publicat o recomandare.
În iulie 2024, a fost lansat primul eIDAS-Testbed de către asociația go.eIDAS, împreună cu o serie de firme tehnologice și fundații germane, pentru a emite credențiale PID către portofelele conforme cu Arhitectura și cadrul de referință (ARF).
eIDAS este rezultatul concentrării Comisiei Europene pe Agenda Digitală pentru Europa. Sub supravegherea Comisiei, eIDAS a fost implementat pentru a stimula creșterea digitală în cadrul UE.
Intenția eIDAS este de a stimula inovația. Prin respectarea liniilor directoare stabilite pentru tehnologie, organizațiile sunt împinse spre utilizarea unor niveluri mai ridicate de securitatea informației. În plus, eIDAS se concentrează pe următoarele:
Interoperabilitate: Statele membre trebuie să creeze un cadru comun care să recunoască eID-urile din alte state membre. Transparență: eIDAS oferă o listă clară și accesibilă de servicii de încredere.
Controversă În 2023, o propunere de modificare a legii a fost criticată deoarece ar putea permite guvernelor UE să efectueze atacuri de tip , inclusiv asupra comunicațiilor criptate. Propunerea a fost condamnată de grupuri de cercetători în securitate cibernetică, ONG-uri și societatea civilă ca fiind o amenințare la adresa drepturilor omului și a vieții private. Propunerea funcționa prin același mecanism ca o .
În centrul acestei controverse s-a aflat al doilea paragraf al amendamentului la articolul 45, care stipula că certificatele calificate pentru autentificarea site-urilor web trebuie să fie recunoscute de browserele web. Criticii au susținut că permiterea (CA) guvernamentale să emită certificate fără a trece prin procedurile de audit ale furnizorilor de browsere ar putea compromite securitatea întregului internet.
Totuși, în varianta finală, au fost introduse prevederi care permit furnizorilor de browsere să continue implementarea măsurilor de securitate. Textul final precizează că, în caz de preocupări întemeiate legate de breșe de securitate, browserele pot lua măsuri de precauție. Declarația Comisiei Europene a clarificat că nu se impun restricții asupra „propriilor politici de securitate” ale browserelor.
Vulnerabilități În octombrie 2019, cercetătorii în securitate au descoperit două defecte de securitate în „eIDAS-Node” (o implementare demonstrativă a profilului eIDAS furnizată de Comisia Europeană); ambele vulnerabilități au fost remediate în versiunea 2.3.1.
Note
Legături externe Regulamentul (UE) nr. 910/2014 din 23 iulie 2014 privind identificarea electronică și serviciile de încredere pentru tranzacțiile electronice pe piața internă pe EUR-Lex Regulamentul (UE) 2024/1183 din 11 aprilie 2024 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 910/2014 în ceea ce privește instituirea Cadrului european de identitate digitală pe EUR-Lex
Categorie:2014 în legislație Categorie:Reglementări ale Uniunii Europene Categorie:Semnături