miniatura|Hartă care prezintă subdiviziunile teritoriale ale Țaratului Rusiei în 1708. miniatura|Petru cel Mare, portret de Jean-Marc Nattier, 1717. Reformele lui Petru cel Mare (țar, ulterior împărat) al Rusiei au fost reforme ale administrației locale a țării în 1708, 1715 și 1719. Până în 1708, teritoriul Țaratului Rusiei era împărțit în uezduri și alte subdiviziuni de diferite dimensiuni și statute, moștenitoare ale vechilor pământuri princiare, apanajuri, ordine etc.
Pe 18 decembrie 1708, țarul Petru I a publicat un ucaz () care împărțea teritoriul rus în 8 gubernii. Teritoriul guberniilor era destul de extins. De exemplu, gubernia Moscovei includea regiunile moderne Moscova, Kaluga, Tula, Riazan, Vladimir, Kostroma și o parte din regiunea modernă Iaroslavl.
Gubernia Moscovei cu 39 de orașe Gubernia Ingriei (mai târziu Sankt Petersburgului) cu 29 de orașe Gubernia de la Kiev cu 56 de orașe Gubernia Smolensk cu 17 orașe Gubernia Arkhangangelorodului cu 20 de orașe Gubernia Kazanului cu 71 de orașe Gubernia Azovului cu 77 de orașe Gubernia Siberiei cu 30 de orașe
Ulterior, Petru a creat trei gubernii suplimentare, Riga, Astrahan și Nijni Novgorod, și l-a desființat pe cel de la Smolensk, al cărui teritoriu a fost împărțit între guberniile Moscovei și Riga.
Cinci din cele zece gubernii erau state de coastă, cărora le erau alocate regiuni de mare (Ingria, Riga, Arhanghelogorodul, Azov și Astrahan). Veniturile fiscale din aceste regiuni trebuiau să susțină flota (în același scop, 25 de orașe și județe au fost alocate transportului de cherestea).
Mica Rusie avea propriul hatman, dar existau garnizoane rusești în orașele regiunii, iar din punct de vedere militar regiunea era guvernată de un guvernator rus.
Pe 26 noiembrie 1718, țarul Petru I a aprobat decizia Senatului de a introduce modelul suedez de administrație regională în Rusia.
Pe 29 mai 1719, țarul Petru a ordonat crearea gubernia Estoniei pe teritoriul Estoniei suedeze cucerite și au fost create provincii în cadrul guberniilor.
După fondarea Imperiului Rus în 1721, numărul guberniilor și provinciilor s-a schimbat de mai multe ori. Sub împărăteasa Ecaterina a II-a, în 1775, împărțirea guberniilor în provincii a fost abolită și a început crearea viceregatilor.
Reformele provinciale ale lui Petru I au conferit vieții statale rusești un caracter birocratic de tip vest-european. Reforma a jucat un rol semnificativ în victoria din Marele Război al Nordului (1700–1721) și a stabilit separarea puterilor judiciare de cele administrative, precum și a funcțiilor militare de cele civile. Cu toate acestea, numărul funcționarilor a crescut considerabil, la fel și costurile de întreținere a acestora, deși acestea au fost semnificativ mai mici decât cele din Suedia.
Note
Vezi și
Guberniile Imperiului Rus
Categorie:Guberniile Imperiului Rus Categorie:Secolul al XVIII-lea în Rusia Categorie:Țaratul Rusiei Categorie:Petru cel Mare