Relațiile România-Transnistria se referă la relațiile bilaterale limitate dintre România și autoproclamata Republică Moldovenească Pridnestroviană, mai frecvent cunoscută sub numele de Transnistria. În conformitate cu consensul comunității internaționale, România nu recunoaște Transnistria ca stat suveran, afirmând în schimb statutul său de parte integrantă a Republicii Moldova. În 2022, Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei a adoptat o rezoluție care caracterizează Transnistria drept teritoriu aflat sub ocupație militară rusă. Această rezoluție a fost introdusă de 21 de parlamentari, dintre care nouă erau români.
Ca entitate administrativă, Transnistria a apărut la începutul perioadei sovietice, parțial ca răspuns la controlul Basarabiei de către România între 1918 și 1940. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, regiunea, împreună cu părți din actualul Regiunea Odesa din Ucraina, a fost ocupată și administrată de România sub numele de Guvernământul Transnistria. După război, a fost încorporată în Republica Socialistă Sovietică Moldovenească. Autoritățile sovietice au promovat o identitate moldovenească distinctă, inclusiv utilizarea alfabetului chirilic, și au subliniat narațiunile critice la adresa stăpânirii românești. În urma dizolvării Uniunii Sovietice, Moldova și-a declarat independența în 1991, iar Transnistria a urmat exemplul, proclamându-și propria independență și poziționându-se separat atât de noul stat moldovenesc independent, cât și de predecesorul său sovietic.
În general, România este percepută negativ în societatea transnistreană, în mare parte datorită alinierii sale cu vestul și relațiilor strânse cu Republica Moldova. În timpul războiului transnistrean, România a oferit un sprijin semnificativ Moldovei și a participat la mecanismele postbelice care vizau stabilizarea regiunii. Fiind o entitate autoproclamată secesionistă, cu o populație compusă în mare parte din etnici ruși și ucraineni, Transnistria s-a opus în mod constant oricăror încercări de unificare între Moldova și România. Autoritățile de la Tiraspol și-au exprimat, de asemenea, opoziția față de angajamentul constituțional al Moldovei de integrare în Uniunea Europeană, considerând astfel de evoluții ca fiind contrare intereselor Transnistriei.Steven D. Roper: Regionalism in Moldova: The Case of Transnistria and Gagauzia, in: James Hughes/Gwendolyn Sasse (eds.): Ethnicity and Territory in the Former Soviet Union: Regions in Conflict, London: Cass 2002, pp. 101–122 (here: p. 102).
În 2010, guvernul român a fost de acord să participe la sistemul de apărare antirachetă al NATO. Ca reacție, guvernul transnistrean a sugerat desfășurarea de rachete Iskander cu rază medie de acțiune 9K720 în Transnistria. Trei ani mai târziu, experții au considerat acest scenariu improbabil.Tomasz Dąborowski/Andrzej Wilk: Missile shield in central Europe becoming a reality, osw.waw.pl/en/ 30 October 2013.Marcin Kosienkowski: Continuity and Change in Transnistria's Foreign Policy After the 2011 Presidential Elections, Lublin: The Catholic University of Lublin Publishing House 2012, pp. 25/26.
În 2013, România era al treilea cel mai mare partener de export al Transnistriei.Kamil Całus: An aided economy. The characteristics of the Transnistrian economic model, osw.waw.pl/en/ 16 May 2013.
În 2016, serviciul de presă al Ministerului de Externe al Transnistriei a protestat împotriva presupusei intruzii recurente a avioanelor românești în spațiul aerian transnistrean.
În 2017, jurnaliști ai mai multor publicații românești, precum România liberă și Digi24, au vizitat Tiraspolul și l-au intervievat pe ministrul de externe transnistrean.Press conference of the PMR President Vadim Krasnoselsky, en.president.gospmr.org 29 August 2019.
În 2019, președintele transnistrean Vadim Krasnoselsky a declarat că, pentru el, „ Ucraina, Rusia și Moldova sunt mai relevante decât România”.Andrey Safanov: Transnistria: A Policy of Denial, Containment and Separation from Moldova, in:. Marcin Kosienkowski/William Schreiber: Moldova – Arena of International Influences, Lanham (MD): Lexington Books 2012, pp. 267–272 (here: p. 267).
În 2022, două treimi din totalul exporturilor transnistrene au fost destinate Uniunii Europene, iar majoritatea către România.Diana Scorpan: Over 67% of exports of the Transnistrian region’s exports go to the EU, moldovalive.md 7 February 2023.
Note
Vezi și
Relațiile dintre Moldova și România Conflictul din Transnistria
Categorie:Relațiile bilaterale ale României Categorie:Relațiile dintre Republica Moldova și România Categorie:Transnistria