Tenerife ( ; ; ortografiat în trecut Teneriffe) este cea mai mare și mai populată insulă din Insulele Canare, o comunitate autonomă a Spaniei. Cu o suprafață de și o populație de 965.575 de locuitori (aprilie 2025), este cea mai populată insulă din Spania și din întreaga regiune a Macaroneziei. Tenerife găzduiește 42,7% din populația totală a arhipelagului.
Peste șapte milioane de turiști (7.384.707 în 2024) vizitează Tenerife anual, făcând-o cea mai vizitată insulă din arhipelag. Este una dintre cele mai importante destinații turistice din Spania și din lume, găzduind unul dintre cele mai mari carnavaluri din lume, Carnavalul din Santa Cruz de Tenerife.
Capitala insulei, , este și sediul consiliului insular (). Acest oraș și sunt capitalele comune ale comunității autonome a Insulele Canare. Ambele orașe găzduiesc instituții guvernamentale, cum ar fi sediul președinției și ministerele. Această organizare există din anul 1927, când a fost stabilită prin decret regal. (După diviziunea teritorială a Spaniei din 1833 și până în anul 1927, Santa Cruz de Tenerife a fost singura capitală a Insulelor Canare). pe Wikisource Santa Cruz găzduiește , simbolul arhitectural al Insulelor Canare.
Insula găzduiește Universitatea din La Laguna. Fondată în anul 1792 în , este cea mai veche universitate din Insulele Canare. Orașul La Laguna este Patrimoniu Mondial UNESCO. Este al doilea oraș ca populație pe insulă și al treilea în arhipelag. A fost capitala Insulelor Canare înainte ca Santa Cruz să o înlocuiască în 1833. Tenerife este deservită de două aeroporturi: Aeroportul Tenerife Nord și Aeroportul Tenerife Sud.
Parcul Național Teide, situat în centrul insulei, este de asemenea Patrimoniu Mondial UNESCO. Include Muntele Teide, cel mai înalt punct din Spania și cel mai înalt vârf insular din Oceanul Atlantic. Este, de asemenea, al treilea cel mai mare vulcan din lume măsurat de la bază. Un alt element geografic al insulei, (masivul), a fost desemnat Rezervație a Biosferei UNESCO din 2015. Tenerife are, de asemenea, cel mai mare număr de specii endemice din Europa.
Toponimie stanga|miniatura|180x180px|Hartă altitudinală a Tenerifei, cu altitudinea maximă (Teide) în albastru și cea minimă (nivelul mării) în negru Numele „Tenerife” provine probabil din tamazight, dar nu există un consens privind interpretarea sa exactă. dreapta|miniatura|200x200px|Vedere satelit (aprilie 2023) Populația indigenă a insulei, guanșii (berberi), o numeau sau în limba lor (există variante ortografice în literatură). Conform lui Plinius cel Tânăr, regele berber Iuba al II-lea a trimis o expediție pe Insulele Canare și Madeira, numind insulele după câinii deosebit de feroce () de aici.O'Brien, Sally și Sarah Andrews. (2004) Lonely Planet Canary Islands, "Lonely Planet". p. 59. . Iuba al II-lea și romanii au numit insula , de la cuvântul latinesc („zăpadă”), datorită vârfului înzăpezit al vulcanului Teide.Charles Knight, The English Cyclopaedia, 1866, Bradbury, Evans Hărțile din secolele XIV–XV, realizate de cartografi ca Bontier și Le Verrier, o numeau („Insula Iadului”), datorită erupțiilor vulcanice.
O teorie susține că numele insulei, dat de (indigenii din La Palma), provine din cuvintele („munte”) și („alb”). După colonizarea spaniolă, numele a fost adaptat la fonologia spaniolă, adăugând litera „r” pentru legare: *Tene-ife* → *Tenerife*.
Alte ipoteze istorice asociază numele insulei cu regele guanș „cel Mare”, care a condus Tenerife înainte de cucerirea de către Castilia."El nombre de Tenerife." Joaquín Caridad Arias, Dial Net
Toponimia. Insula Tenerife a primit numeroase denumiri de la diverse culturi pe parcursul istoriei sale. Spre exemplu, în limba nativilor guanși, insula purta numele de Achinech, deși, conform diverselor surse bibliografice, această denumire poate apărea sub diferite forme ortografice, precum Achineche, Chinechi sau Chinet. Filologul Ignacio Reyes susține că forma arhaică a numelui ar fi (w)a-zenzen, termen ce s-ar traduce prin „rezonanță”, „bâzâit” sau „vuiet”. Pe de altă parte, profesorul Juan Álvarez Delgado interpretează Achinech (sub forma at-ti-ney) ca fiind o „expresie afectuoasă”, tradusă prin „aici este al meu”, „al meu” sau, pur și simplu, „pământul meu”.
Pliniu cel Bătrân, în celebra sa lucrare Naturalis Historia, identifica una dintre Insulele Norocoase drept Nivaria (sau Ninguaria). Termenul provine din etimonul latin pentru „zăpadă” și se presupune că descrie imaginea vulcanului Teide, al cărui vârf este adesea înzăpezit.
Cartografia medievală (secolele XIV-XV) identifica adesea acest teritoriu drept Insula Iadului. Această etichetă sugestivă era, probabil, o reacție a navigatorilor la forța erupțiilor vulcanice care marcau peisajul insulei.
Potrivit primilor istorici care au studiat insula, printre care se numără călugărul Alonso de Espinosa și Leonardo Torriani, denumirea de „Tenerife” a fost preluată de castilieni din vocabularul aborigenilor de pe insula vecină, La Palma. Numele ar fi derivat din termenii tener, care înseamnă „zăpadă”, și fe, care semnifică „munte”, traducându-se prin „munte de zăpadă” sau „munte înzăpezit”, ca referire directă la vârful Teide. Prima mențiune scrisă a toponimului datează de la jumătatea secolului al XIV-lea (cca. 1350); în opera literară Cartea cunoașterii, denumirea insulei este înregistrată sub forma Tenerefiz. Totuși, perspectivele istorice asupra originii numelui insulei nu se limitează la acestea, existând și alte explicații menite să clarifice acest aspect. Spre exemplu, istorici din secolul al XVII-lea, precum Juan Núñez de la Peña și Tomás Arias Marín de Cubas, au emis ipoteza că numele ar putea deriva de la legendarul rege guanș Tinerfe cel Mare, care a guvernat întreaga insulă înainte de cucerirea castiliană
• Tenerifean / Tenerifeană (în limba română). • Tinerfeño / Tinerfeña (în limba spaniolă). Demonimul oficial al insulei este tinerfeño/a, dar pe lângă acesta coexistă și varianta populară chicharrero/a, folosită în contexte informale. Cu toate acestea, apelativul din urmă este specific, în mod tradițional, locuitorilor capitalei, Santa Cruz de Tenerife.
Originea demonimului chicharrero/a este legată de un apelativ peiorativ lansat de elitele din La Laguna pentru a-i identifica pe locuitorii micului port pescăresc, într-o perioadă în care acesta nu avea importanța de astăzi. Denumirea derivă din consumul de chicharros, un pește de calitate scăzută care constituia hrana de bază a populației paupere din vechiul port Santa Cruz, fiind singura resursă pe care aceștia și-o puteau permite. Evoluția urbană a orașului Santa Cruz a culminat cu desemnarea sa drept capitală a insulei în secolul al XIX-lea, în perioada regelui Ferdinand al VII-lea. Ulterior, populația locală a resemantizat apelativul disprețuitor de chicharrero, adoptându-l ca un simbol identitar onorific.
Toponimie omonimă Datorită expansiunii și prezenței populației insulare în diferite puncte geografice, toponimul Tenerife a fost preluat și de alte locuri din întreaga lume. Influența numelui insulei s-a extins și în afara
Pământului fiind utilizat pentru a boteza locuri din spațiul cosmic
Istorie miniatura|Mumie guanșă din din Santa Cruz de Tenerife Primele așezări umane cunoscute pe insule, datând din aproximativ 200 î.Hr., au fost stabilite de berberi cunoscuți sub numele de guanși. Totuși, Peștera Guanșilor din nordul municipiului Icod de los Vinos a furnizat cele mai vechi datări ale Insulelor Canare, cu cronologii din aproximativ secolul al VI-lea î.Hr.
Din punct de vedere tehnologic, guanșii pot fi incluși printre popoarele Epocii de Piatră, deși cercetătorii resping adesea această clasificare din cauza ambiguității sale. Cultura guanșă era mai avansată cultural, probabil datorită trăsăturilor culturale berbere importate din Africa de Nord, dar mai puțin avansată tehnologic din cauza lipsei de materii prime, în special a mineralelor care ar fi permis extragerea și prelucrarea metalelor. Principala activitate era recoltarea hranei din natură; pescuitul și colectarea crustaceelor erau completate cu unele practici agricole.
În ceea ce privește religia și cosmologie, guanșii erau politeiști, cu o credință răspândită într-un cult astral. De asemenea, aveau o religiozitate animistă care sacraliza anumite locuri, în special stânci și munți. Deși guanșii venerau mulți zei și spirite strămoșești, printre cei mai importanți se numărau (zeul cerului și creatorul suprem), (zeița-mamă, identificată ulterior cu Fecioara din Candelaria), (zeul soarelui) și (demonul, principala cauză a răului). Deosebit de semnificativ era cultul morților, care practica mumificarea cadavrelor. În plus, pe insulă au fost găsite mici figurine antropomorfe și zoomorfe din piatră și lut, de tipul asociat în mod obișnuit cu ritualurile. Cercetătorii cred că acestea erau folosite ca idoli, cel mai proeminent dintre acestea fiind așa-numitul , despre care se crede că reprezintă un geniu sau un spirit protector.
Organizarea teritorială înainte de cucerire (Guanșii) Titlul de era acordat monarhului sau regelui guanșilor din Tenerife, care conducea un **menceyato** (regat). Conchistadorii spanioli au numit ulterior aceste entități "căpitănii". , fiul mencey-ului Sunta, a condus întreaga insulă din Adeje în sud. După moartea sa, cei nouă copii ai săi s-au răzvrătit și au împărțit insula.
S-au format două achimenceyato independente, iar insula a fost divizată în nouă menceyato. Aceste entități, conduse de menceyes, erau similare municipalităților actuale. miniatura|Hartă teritorială a Tenerifei înainte de cucerire Menceyato-urile și conducătorii lor (ordonați după numele descendenților lui Tinerfe) erau:
Taoro - Menceyes: Bentinerfe, Inmobach, , . Include azi Puerto de la Cruz, , , , ,
Güímar - Menceyes: Acaymo, , Guetón. Include azi: El Rosario, Candelaria, ,
Abona - Menceyes: Atguaxoña, Adxoña (). Include azi: , , , , Arona
Anaga - Menceyes: , Beneharo II. Include azi: Santa Cruz de Tenerife, San Cristóbal de La Laguna
Tegueste - Menceyes: Tegueste, Tegueste II, Teguaco. Include azi: , zone costiere din La Laguna
Tacoronte - Menceyes: Rumén, . Include azi: ,
Icode - Menceyes: Chincanayro, Pelicar. Include azi: , La Guancha, Garachico, Icod de los Vinos
Daute - Menceyes: Cocanaymo, Romen. Include azi: , , ,
Adeje - Menceyes: Atbitocazpe, , . Include azi: , ,
Achimenceyato-ul Punta del Hidalgo era condus de Aguahuco, un "nobil sărac", fiul nelegitim al lui Tinerfe și Zebenzui.
Cucerirea spaniolă stanga|miniatura| prezentând regii indigeni ai Tenerifei lui Ferdinand și Isabella Tenerife a fost ultima insulă din Canare cucerită și cea care a rezistat cel mai mult timp trupelor castiliene. Deși datele tradiționale ale cuceririi Tenerifei sunt stabilite între 1494 (debarcarea lui Alonso Fernández de Lugo) și anul 1496 (cucerirea completă a insulei), încercările de anexare a insulei la Coroana Castiliei datează cel puțin din 1464.
În anul 1464, , Stăpân al Insulelor Canare, a preluat simbolic posesia insulei în Barranco del Bufadero (Râul Bufadero), semnând un tratat de pace cu șefii guanși (menceyes) care a permis mencey-ului Anaga să construiască un turn fortificat pe pământ guanș. Aici au avut loc negocieri periodice între guanși și spanioli până când guanșii l-au demolat în jurul anului 1472.