Kostas Karagiorgis () a fost pseudonimul lui Kostas (Konstantinos) Gyftodimos (; ), un comunist grec care a jucat un rol important în Rezistența greacă și în Războiul Civil Grec.

Biografie S-a născut în 1905 în orașul Límni, din Eubeea. A studiat la Facultatea de Medicină a Universității din Atena, unde a devenit activ politic, fiind director al ziarului Neolaia, organ al Comitetului Central al Federației Tineretului Comunist din Grecia (OKNE), și redactor adjunct la ziarul oficial al Partidului Comunist din Grecia (KKE), Rizospastis.

După o perioadă de detenție, a părăsit Grecia în 1931 și s-a mutat la Viena, iar apoi la Paris în 1933. A lucrat acolo ca corespondent al ziarului Rizospastis, înainte de a se muta în Uniunea Sovietică. S-a întors în Grecia după instaurarea regimului dictatorial Metaxas, dar a fost arestat și închis la Eghina. După efectuarea serviciului militar obligatoriu, a fost trimis în exil intern pe insulele Sifnos și Kimolos, împreună cu alți membri ai Partidului Comunist din Grecia, Miltiadis Porfyrogenis, Chrysa Hatzivasileiou și Petros Roussos.

A fost căsătorit cu Maria Karagiorgi-Gyftodimou (născută Agrighiannaki; n. 23 decembrie 1918 – d. 20 mai 2012), o scriitoare greacă militantă de stânga și deputată a Uniunii Democrate de Stânga (EDA) în 1963 și 1964. Maria a participat la acțiuni antidictatoriale, apoi a fost arestată și exilată pe insula Kimolos, unde l-a cunoscut pe Karagiorgis.

Al Doilea Război Mondial miniatura|Bustul lui Karagiorgis din Atena Odată cu începutul Războiului Greco-Italian din octombrie 1940, comuniștii greci aflați în detenție sau în exil au solicitat să fie trimiși pe front, însă cererile lor au fost respinse. Armata greacă a respins ofensiva italiană și a transferat operațiunile militare pe teritoriul Albaniei. Ofensiva italiană de primăvară din martie 1941 a confirmat incapacitatea Italiei de a schimba cursul conflictului, ceea ce a făcut inevitabilă intervenția Germaniei.

Invazia germană în Grecia a început la 6 aprilie 1941. Forțele germane nu au reușit inițial să străpungă Linia Metaxas. Situația strategică s-a schimbat însă rapid după ce diviziile germane au înaintat prin Iugoslavia și au ajuns la Salonic. Grupul de divizii din Macedonia de Est a fost izolat de restul armatei grecești, care continua să lupte împotriva italienilor în Albania. În aceste condiții, drumul spre Atena a rămas deschis pentru trupele germane.

După izbucnirea războiului, Karagiorgis a evadat de pe insula Kimolos și s-a întors la Atena, unde a activat în presa clandestină a partidului și în mobilizarea funcționarilor publici. În decembrie 1942 a fost numit de Comitetul Central al KKE secretar general al organizației regionale din Tesalia.

În februarie 1943 a fost constituit statul major partizan al Tesaliei, din care Karagiorgis a făcut parte. În martie 1943, la ordinul său, forțele Armatei de Eliberare a Poporului Grec (ELAS) au dezarmat detașamentul colonelului , trimis în regiune de britanici și de cercuri politice din Atena pentru a crea un contrabalans față de această organizație; ulterior, Sarafis a devenit comandantul acestei armate.

La congresul partidului din decembrie 1943, Karagiorgis a fost ales membru supleant al Comitetului Central și însărcinat cu supravegherea operațiunilor Frontului Național de Eliberare (EAM) și ale Armatei de Eliberare a Poporului Grec în Tesalia. Până la sfârșitul ocupației Axei în Grecia, a fost principalul reprezentant al Partidului Comunist Grec și al Frontului Național de Eliberare în această regiune. În 1944 a fost ales în Consiliul Național, iar în mai același an a respins propunerea liderului Partidului Agrar, , privind reforma agrară, afirmând că problema urma să fie abordată după încheierea războiului și inclusă în programul politic al partidului.

Războiul Civil Grec și ultimii ani După eliberarea Greciei în 1944, a fost numit director al ziarului Rizospastis și al săptămânalului Rizos tis Defteras. După izbucnirea Războiului Civil Grec și închiderea publicației Rizospastis, a părăsit Atena și s-a retras în munții Tesaliei, unde s-a alăturat Armatei Democratice a Greciei (DSE).Gerozisis, p. 858

Karagiorgis, împreună cu Markos Vafeiadis, aparținea grupului de conducere al Partidului Comunist din Grecia care susținea continuarea tacticii de gherilă, în lipsa rezervelor și a sprijinului extern, în opoziție cu linia promovată de secretarul general , care urmărea transformarea Armatei Democratice într-o armată regulară.

Deși nu avea experiență militară, i-a fost acordat gradul de general-locotenent.Gerozisis, p. 880 La începutul anului 1948 a preluat comanda Detașamentului Cartierului General pentru Grecia de Sud al DSE,Gerozisis, p. 861 cu zonă de responsabilitate Tesalia și Grecia Centrală. În decembrie 1948, unitățile aflate sub comanda sa au participat la operațiunea de ocupare a orașului Karditsa.Gerozisis, p. 874 În ianuarie 1949 s-a deplasat în munții Gramos pentru a participa la cea de-a treia plenară a Comitetului Central al partidului, desfășurat la 30–31 ianuarie, rămânând ulterior la Cartierul General. În luptele din vara anului 1949, în zona Gramos–Vitsi (Macedonia de Vest), a fost grav rănit, fiind trimis în Ungaria pentru intervenție chirurgicală.

După revenire, a devenit membru al așa-numitului guvern de munte al comuniștilor, ocupând funcția de ministru al aprovizionării de război în aprilie 1949. După înfrângerea Armatei Democratice a Greciei în august 1949 și sfârșitul conflictului în toamna aceluiași an, a devenit emigrant politic în România. Divergențele cu secretarul general al KKE, Nikos Zahariadis, pe care l-a acuzat de responsabilitate pentru înfrângere, au dus la înlăturarea sa din toate funcțiile și excluderea din partid. Biroul Politic l-a caracterizat drept „aventurier care dorea să ocupe conducerea partidului”. A fost ulterior arestat și anchetat atât de membri ai partidului, cât și de Securitate, fapt care i-a afectat grav sănătatea. A murit în detenție, într-o închisoare din zona orașului Pitești, în 1954 sau probabil în 1955.

Note

Bibliografie

Categorie:Persoane care au murit în detenție în România Categorie:Comuniști greci Categorie:Decese în 1955 Categorie:Nașteri în 1905 Categorie:Exilați greci Categorie:Editori de ziare