Fannie Lou Hamer (; născută Townsend; ) a fost o activistă americană pentru dreptul de vot și pentru drepturile femeilor, organizatoare de comunităț, și lideră a mișcării pentru drepturi civile. A fost vicepreședinta Partidului Democrat al Libertății, pe care l-a reprezentat la Convenția Națională Democrată din 1964. Hamer a organizat și Vara Libertății din Mississippi împreună cu Comitetul Studențesc Nonviolent de Coordonare (SNCC). A fost cofondatoare a Grupului Politic Național al Femeilor, o organizație creată cu scopul de a recruta, pregăti și sprijini femeile de toate rasele care candidau pentru funcții guvernamentale.
Hamer a început activismul pentru drepturi civile în 1962, și a continuat până când sănătatea i-a intrat în declin nouă ani mai târziu. Era cunoscută pentru imnurile spirituale și citatele biblice pe care le folosea, precum și pentru stăruința în fruntea mișcării pentru drepturi civile ale femeilor negre din Mississippi. A fost amenințată, hărțuită, împușcată, și agresată de rasiști, inclusiv polițiști, în timp ce încerca să se înscrie pe listele electorale. Ulterior a ajutat și a încurajat mii de negri din Mississippi să se înscrie pe listele electorale, și a ajutat sute de persoane private de drepturi din regiunea ei prin activitatea în programe cum ar fi Freedom Farm Cooperative. A candidat pentru Camera Reprezentanților la alegerile din 1964, dar a pierdut în fața lui Jamie Whitten, și a candidat pentru Senatul statului Mississippi în 1971. În 1970, a acționat în judecată autoritățile locale din comitatul Sunflower, Mississippi, pentru continuarea segregării rasiale.
Hamer a murit pe , la 59 de ani, în Mound Bayou, Mississippi. Înmormântarea ei a atras o participare masivă, iar discursul funerar a fost ținut de ambasadorul SUA la ONU, Andrew Young. A fost inclusă în National Women's Hall of Fame în 1993. Pe , președintele Joe Biden i-a conferit postum Medalia Prezidențială a Libertății.
Începutul vieții, familia și educația Fannie Lou Townsend s-a născut pe , în comitatul Montgomery, Mississippi. A fost ultima din cei 20 de copii ai Lou Ellei și ai lui James Lee Townsend.
În 1919, familia Townsend s-a mutat în Ruleville, Mississippi, pentru a lucra în parte plantația lui W. D. Marlow. De la șase ani, Hamer a muncit la culesul bumbacului cu familia ei. În timpul iernilor dintre 1924 și 1930, ea a mers la o școală cu o singură sală amenajată pentru copiii părtașilor, care funcționa între sezoanele de cules. Lui Faniie Lou îi plăcea să citească și excela la concursurile de ortografiere și la recitat poezii, dar la 12 ani a trebuit să renunțe la școală pentru a-și susține părinții vârstnici. La 13 ani, culegea câte de bumbac zilnic, deși era bolnavă de poliomielită.
Ea a continuat să-și dezvolte aptitudinile de citit și interpretare la sesiunile de studiu al Bibliei la biserică; în anii de mai târziu, Lawrence Guyot avea să-i admire priceperea de a lega „îndemnurile biblice la eliberare și [lupta pentru drepturi civile] oricând dorea, și de a intra și ieși din orice sistem de referință.” În 1944, după ce proprietarul plantației a descoperit că știe să citească și să socotească, a selectat-o pentru a ține evidența timpului lucrat și cantităților de bumbac recoltate. În anul următor, s-a măritat cu Perry „Pap” Hamer, un tractorist de pe plantația Marlow, unde au rămas următorii 18 ani. Soții Hamer își doreau să aibă o familie, dar, în 1961, un medic a supus-o pe Hamer unei histerectomii fără consimțământ, în timp ce era operată pentru extirparea unei tumori uterine. Sterilizarea forțată era o metodă comună de control al populației în Mississippi, și era îndreptată împotriva femeilor afro-americane sărace. Membrii comunității negrilor o numea „apendicectomia de Mississippi”. Soții Hamer au adoptat ulterior două fetițe, apoi încă două. Una din ele, Dorothy Jean, a murit la 22 de ani de hemoragie internă după ce i s-a refuzat internarea în spitalul local din cauza activismului mamei ei.
Hamer s-a interesat de mișcarea pentru drepturi civile în anii 1950. Auzise liderii mișcării locale vorbind la conferințele anuale ale Sfatului Regional al Conducerii Negrilor (RCNL), ținute la Mound Bayou, Mississippi. Partipanții la aceste conferințe discutau despre dreptul de vot al negrilor și despre alte chestiuni legate de drepturile civile cu care se confruntau comunitățile de negri din regiune. S-a împrietenit cu fondatorul și liderul RCNL T. R. M. Howard.
Activismul pentru drepturile civile
Înscrierea pe listele electorale Pe , Hamer și alte 17 persoane au încercat să voteze, dar au picat un test de alfabetizare, și nu au fost lăsați să voteze. Pe , imediat după ce s-a întors în orașul ei, Hamer a mers la tribunalul din Indianola, unde a dat din nou testul, dar l-a picat din nou și a fost respinsă.. From the Fannie Lou Hamer Papers, 1966–1978 I-a spus secretarului: „o să mă vezi o dată la treizeci de zile, până trec”. Pe , a dat testul a treia oară. L-a trecut, și a fost informată că este înscrisă în listele electorale din Mississippi. Dar, când a încercat să voteze în toamna următoare, a descoperit că tot nu poate vota, deoarece în comitatul ei trebuie să mai prezinte și două chitanțe care să adeverească plata unor taxe forfetare.
Această obligativitate apăruse în câteva state (în principal foste State Confederate) după ce dreptul de vot a fost acordat pentru prima oară tuturor bărbaților de toate rasele prin ratificarea în 1870 a celui de al XV-lea amendament la Constituția SUA. Aceste legi, alături de testele de alfabetizare și de acțiunile coercitive ale autorităților locale, au fost folosite împotriva negrilor și băștinașilor americani. Hamer a plătit acele taxe și a obținut chitanțele.
Ca exemplu al felului în care cetățenii negri erau privați de drepturile lor în Mississippi, Hamer a afirmat că „până în 1962, nici nu am auzit că negrii ar putea să se înscrie pe listele electorale și să voteze,”
După aceste incidente, Hamer s-a implicat mai mult în activismul Comitetului Studențesc Nonviolent de Coordonare. A participat la multe Conferințe ale Conducerii Creștine din Sud (SCLC), unde uneori preda cursuri, și la diferite workshopuri SNCC. Ea a călătorit pentru a obține semnături pe petiții pentru alocarea de resurse federale familiilor sărace de negri din Sud. Pe la începutul lui 1963, a devenit secretară de teren a SNCC pentru înscrierea pe listele electorale și programe de ajutorare. Multe din aceste prime încercări de a înregistra alegători negri în Mississippi au fost întâmpinate cu aceleași probleme pe care Hamer le întâmpinase când a încercat chiar ea să se înregistreze.
Atacuri rasiste
După ce a încercat să voteze, Hamer a fost concediată, dar soțul ei a fost obligat să rămână pe pământ până la sfârșitul perioadei de recoltare. Hamer s-a mutat de mai multe ori cu locuința în zilele care au urmat, pentru protecție. Pe , când stătea la prietena ei, Mary Tucker, un grup de rasiști a tras asupra lui Hamer 15 focuri de armă dintr-o mașină în mișcare. Nimeni nu a fost rănit. A doua zi, Hamer și familia ei s-au refugiat în comitatul Tallahatchie din apropiere pentru trei luni, de teama răzbunarii Ku Klux Klanului pentru tentativa de a vota.
Brutalitatea poliției Pe , Hamer se întorcea de la un workshop de înregistrare electorală al SCLC din Charleston, Carolina de Sud. Călătorea cu autobuzul împreună cu alți colegi activiști, și s-au oprit pentru o pauză în Winona, Mississippi. Unii din activiști au intrat într-o cafenea locală, dar chelnerița le-a refuzat servirea. Puțin mai târziu, un polițist rutier din Mississippi și-a scos bastonul de cauciuc și i-a intimidat pe activiști să plece. Un membru al grupului a hotărât să noteze numărul de înmatriculare al polițistului. În timp ce făcea aceasta, polițistul rutier a intrat în cafenea împreună cu un polițist local și i-a arestat pe toți. Hamer a ieșit din autobuz și a întrebat dacă își pot continua drumul înapoi spre Greenwood, Mississippi. În acel moment, polițiștii au arestat-o și pe ea. În arestul poliției, colegii lui Hamer au fost bătuți de polițiști în camera de înregistrare (inclusiv June Johnson, care avea 15 ani, pentru că nu se adresa polițiștilor cu „domnule”). Hamer a fost dusă apoi într-o celulă în care două deținute au primit de la polițiști comanda să o bată cu un baston de cauciuc. Polițiștii s-au asigurat că este ținută jos în timpul bătăii, și că, atunci când începea să țipe, era bătută și mai tare. Hamer a fost pipăită repetat de polițiști în timpul agresiunii. Când a încercat să opună rezistență, a povestit apoi că un polițist „a venit, mi-a luat rochia, mi-a tras-o peste umeri, lăsându-mi corpul expus în fața a cinci bărbați”. O altă persoană din grup a fost bătută până când nu a mai putut vorbi; a treia, de vârsta adolescenței, a fost bătută, călcată în picioare și dezbrăcată. Un activist de la SNCC a venit a doua zi să vadă dacă poate ajuta, dar a fost bătut până nu a mai putut deschide ochi, pentru că nu s-a adresat polițistului în maniera respectuoasă așteptată.
Hamer a fost eliberată pe . A avut nevoie de peste o lună să își revină după bătăi, dar nu s-a recuperat niciodată pe deplin. Deși incidentul a lăsat sechele fizice și psihologice profunde, inclusiv un cheag de sânge pe ochiul stâng și traumatisme permanente pe un rinichi, Hamer s-a întors în Mississippi să organizeze acțiuni de înscriere pe listele electorale, inclusiv Votul Libertății din 1963, un exercițiu electoral, și inițiativa Vara Libertății din anul următor. Era cunoscută voluntarilor de la Vara Libertății drept o figură maternă care credea că efortul pentru drepturi civile trebuie să fie de natură multirasială. Pe lângă oaspeții ei din Nord, Hamer i-a găzduit și pe studenții activiști de la Universitatea Tuskegee Sammy Younge Jr. și Wendell Paris. Younge și Paris aveau să devină activiști și organizatori de bază sub tutelajul lui Hamer. Younge a fost omorât în 1966 într-o benzinărie din comitatul Macon, Alabama, pentru că folosise o toaletă „pentru albi”.
Partidul Democrat al Libertății și candidatura pentru Congres
În 1964, Hamer a participat la înființarea Partidului Democrat al Libertății din Mississippi (MFDP), care încerca să împiedice Partidul Democrat dominat în acea regiune de albi să înăbușe vocile afro-americanilor, și să se asigure că există un partid pentru toți, care să nu tolereze exploatarea sau discriminarea (în special împotriva minorităților). În acea vară, Hamer și alți membri ai MFDP au mers la Convenția Națională Democrată din 1964 ca delegație oficială din partea statului Mississippi. Mărturia televizată a lui Hamer în fața Comitetului de Credențiale a fost întreruptă de o conferință de presă improvizată în grabă de președintele Lyndon B. Johnson în Camera de Est a Casei Albe în prezența a 30 de guvernatori. În aceeași seară însă, majoritatea marilor rețele de știri de radio și televiziune au difuzat mărturia lui Hamer în întregime, ceea ce i-a adus ei și partidului ei o expunere importantă:
Pentru a atenua tensiunile de la convenție, senatorul și viitorul candidat la vicepreședinție Hubert Humphrey a oferit în numele lui Johnson un compromis, promițând că va aloca două locuri la convenție Partidului Democrat al Libertății, alături de promisiunea unei noi reforme la convenția din 1968. MFDP a respins oferta, Hamer spunând: „nu am venit până aici să facem un compromis în care nu primim mai mult decât avem deja. Nu am venit până aici pentru două locuri când cu toții suntem sătui.” Ulterior, albii din delegația din Mississippi au părăsit sala. MFDP a fost în cele din urmă primit la convenția națională din 1968 când Partidul Democrat a adoptat o clauză prin care cerea reprezentare egală tuturor delegațiilor sale din toate statele. În 1972, Hamer a fost aleasă ca delegată națională a partidului.