thumb|200px|Cajón Cajónul, (în , pronunție cahon) cunoscut și sub numele de cajón peruan sau cajón flamenco, în funcție de stilul său de fabricație, este un instrument muzical de percuție de origine peruană, cu dovezi documentate ale existenței sale în Peru care datează de la mijlocul secolului al XIX-lea. Cajónul a fost recunoscut oficial în Peru ca „Patrimoniu Cultural al Națiunii” în 2001. Este unul dintre puținele instrumente muzicale la care instrumentistul se așează pe el, iar instrumentul transmite ritmul corpului său. La 1 noiembrie 2014, Organizația Statelor Americane a declarat cajónul peruan „instrument al Peru pentru cele două Americi” și a recunoscut contribuția muzicii peruane la patrimoniul cultural al Americilor.

La sfârșitul secolului al XX-lea, cajónul peruan a fost adoptat în Spania pentru a dota muzica flamenco cu un instrument de percuție, datorită muncii lui Paco de Lucía, care a observat acest instrument în Peru într-o seară din 1977 și a considerat că sunetul pe care îl producea semăna cu talpa și călcâiul unei dansatoare de flamenco, așa că a considerat potrivit să-l încorporeze. La sosirea sa în Spania, s-a răspândit masiv în muzica flamenco și a început să fie numit „cajón flamenco”, ceea ce a generat controverse în Peru.

În Peru, cajoanele erau inițial fabricate din lemn de cedru sau mahon, iar mai târziu din mohena și requia.

Caracteristici O caracteristică distinctivă a cajóanelor este faptul că suprafețele lor de percuție, în loc de o folie sau o piele, sunt alcătuite din panouri de lemn. Corpul lor este fabricat din plăci de lemn, iar pentru fața de lovire (percuție) se folosește o placă din placaj . Se face o distincție între designul afro-peruvian și diversele tipuri de cajón cubanez, care sunt utilizate în principal în Cuba în stiluri specifice de rumbă. O trăsătură caracteristică a versiunii peruviene este sunetul de zăngănit, care rezultă din faptul că placa de lovire din zona superioară nu este fixată ferm de corp, ci rămâne un spațiu între ele. Pe măsură ce designul afro-peruvian s-a impus în flamenco-ul spaniol, s-au dezvoltat diverse modificări care, folosind componente metalice în loc de sunetul zăngănit, creează un efect de tobă mică; aici, placa de percuție este de obicei fixată ferm de corp de jur împrejur.

Inițial, cajoanele, ca multe alte tobe, erau mânuite șezând pe un scaun, cu cajónul prins între coapsele muzicianului. Astăzi, muzicianul stă de obicei pe cajón. Cajónul creol, mai puțin comun astăzi sau mai des folosit ca și cajón de bas, este așezat pe podea cu partea sa mai lată în jos. Muzicianul la cajónul creol își așază un picior în mijlocul peretelui frontal de lemn, împărțindu-l astfel în două suprafețe de percutat. Suprafața din dreapta este apoi folosită pentru a produce loviturile de tobă mare. Cu cajónul mai comun în formă de coloană, care stă așezat pe partea sa îngustă, muzicianul ține capacul, sau „fața”, între picioare. Nota mai înaltă de tobă mică este lovită pe marginea superioară a cutiei, iar nota mai joasă de bas pe mijlocul plăcii. Unii muzicieni la cajón amortizează capacul cu călcâiul, modulând astfel tonul de tobă mică.

Utilizare thumb|Cajón în muzica de stradă Bardentreffen în Nürnberg (2013) Cajónul este folosit astăzi ca instrument ritmic în toate genurile muzicale. Este deosebit de comun ca înlocuitor pentru toba mare și toba mică în muzica acustică („unplugged”) și a câștigat popularitate în rock, pop și mai ales folk-rock în ultimii ani.

Rubem Dantas, în grupul chitaristului Paco de Lucía, a introdus cajónul în flamenco la sfârșitul anilor 1970.Hans-Günter Kellner: Perkussionist Guillermo García: „Flamenco ist sehr komplex verglichen mit westlicher Musik“. Deutschlandfunk, 12. November 2019 În ultimii ani, popularitatea sa a crescut și în rândul muzicienilor clasici: cajónul completează instrumentele cu coarde în ansambluri tinere precum Modern Pop String Trio din Berlin.

Împreună cu alte instrumente de percuție, cum ar fi shakerele, tamburinele, hi-hat-urile și cinelele, cajónul este folosit ca un instrument de percuție versatil. Unii bateriști folosesc și perii (cu peri de plastic) pentru a crea un sunet de bâzâit mai convingător.

Note

Vezi și Tobă Baterie

Legături externe

Categorie:Idiofone Categorie:Percuție Categorie:Instrumente de percuție