miniatura|Pancarte politice. thumbtime=3|miniatura|350x350px|Una dintre cele mai controversate reclame de campanie ale vremii, „Daisy”, a contribuit la înclinarea alegerilor prezidențiale din Statele Unite din 1964 în favoarea lui Lyndon B. Johnson. miniatura|Reclamă pentru Partidul Liberal din Australia, 2010. În politică, marketingul politic (sau publicitate de campanie) este propagandă prin intermediul mass-media și al altor tehnici de comunicare, utilizată pentru a influența o dezbatere politică și, în cele din urmă, votul pentru un proiect, un candidat, un lider sau o cauză politică. Aceasta implică, în special, utilizarea campaniilor publicitare în mass-media sau pe rețelele de socializare, distribuirea de pliante și mobilizarea electoratului, spre deosebire de formele istorice de comunicare politică, cum ar fi dezbaterile publice sau mitingurile.

În Uniunea Europeană, multe țări nu permit publicitatea TV sau radio plătită de teama că grupurile bogate vor prelua controlul asupra timpului de antenă, făcând imposibil fairplay-ul și distorsionând dezbaterea politică. Atât în Regatul Unit, cât și în Irlanda, reclamele plătite sunt interzise, deși partidelor politice li se permite un număr mic de emisiuni politice în perioada premergătoare alegerilor. Statele Unite au o piață foarte liberă pentru mesajele politice difuzate. Canada permite emisiunile politice plătite, dar impune acces echitabil la undele radio.

În funcție de legislația locală, campaniile de marketing pot include mai multe canale media diferite. Perioada în care este posibilă publicitatea pentru campaniile politice variază semnificativ de la o țară la alta, cu campanii în Statele Unite care durează un an sau mai mult, în locuri precum Regatul Unit și Irlanda, unde publicitatea este restricționată prin lege la doar o scurtă perioadă de săptămâni înainte de alegeri. Rețelele de socializare au devenit foarte importante în mesajele politice, făcând posibilă transmiterea de mesaje către grupuri mai mari de alegători cu un efort fizic sau cheltuieli minime. Consultanții politici și personalul campaniilor politice concep aceste reclame.

Istorie Sfârșitul monarhiei ereditare a forțat regimurile ulterioare să își dovedească legitimitatea. Câștigarea opiniei publice a devenit un factor cheie în acțiunea politică, în special pentru regimurile democratice, unde legitimitatea se baza pe sufragiul universal și reprezentarea parlamentară.

Revoluția Franceză a marcat nașterea marketingului politic. Posterele și pamfletele erau dactilografiate sau tipărite pentru a răspândi rapid texte revoluționare. Napoleon și Imperiul au căutat să cultive o imagine pozitivă, în timp ce adversarii lor au lucrat în direcția opusă. Unii au văzut campania egipteană a lui Bonaparte, sfătuită de Talleyrand, ministrul afacerilor externe, ca fiind una dintre primele acțiuni de „comunicare politică” Edward Bernays, nepotul lui Sigmund Freud, este considerat unul dintre precusorii propagandei politice instituționale în Statele Unite. Anul 1917 a marcat înființarea de către guvernul american a Comitetului pentru Informații Publice, care a reunit profesioniști din domeniul comunicării însărcinați cu organizarea unei campanii de convingere a opiniei publice să susțină intrarea Statelor Unite în război. Anul 1932 a marcat naștere oficială a marketingului politic în Statele Unite, când președintele Franklin D. Roosevelt s-a adresat cetățenilor americani în emisiuni radiofonice. În 1932, sondajele au fost introduse de George Gallup, pe atunci angajat la Young & Rubicam. El a inventat sondajele politice prezicând, în urma unui sondaj de opinie, că soacra sa va fi aleasă secretar de stat în Iowa. Din 1952, agenții de publicitate și profesioniștii în relații publice au intrat în arena politică prin utilizarea tehnicilor de marketing. În 2008, marketingul politic s-a schimbat odată cu utilizarea rețelelor sociale în context politic. Un pionier în comunicarea politică a fost Barack Obama în timpul campaniei prezidențiale din 2008.

Sondajele de opinie au devenit un instrument important pentru politicieni. Președinții americani, în special, s-au bazat foarte mult pe sondajele de opinie pentru a-și ghida mandatele.

Note

Vezi și

Sondaj de opinie Opinie publică Demagogie Oportunism Populism Marketing direct Promisiune electorală Mesaj de interes public

Categorie:Marketing Categorie:Politică Categorie:Campanii politice