Sidi Ifni (în ; în ) este un oraș situat pe coasta de vest a Marocului, pe țărmul Oceanului Atlantic, având o populație de 20 051 de locuitori. Baza economică a orașului este pescuitul. Acesta se află în regiunea și în provincia Sidi Ifni. Locuitorii săi sunt shilha din tribul Aït Baâmrane. În anul 2000, a fost finalizat un port de pescuit important, care servește drept bază pentru exporturile de pește.

Geografie [{ "type": "ExternalData", "service": "geoline", "ids": "Q1075351", "properties": { "fill": "#fc3", "stroke": "#ac6600" }}, { "type": "ExternalData", "service": "geoline", "ids": "Q1344620", "properties": { "fill": "#fc3", "stroke": "#ac6600" }}] Sidi Ifni se află pe coasta atlantică de sud a Marocului, între orașele Tiznit și Guelmim, la 160 km la sud de Agadir. Datorită poziției sale, Sidi Ifni poate fi considerată „poarta atlantică a Saharei”. Orașul se află pe versantul sudic al Anti-Atlasului, fiind situat în mijlocul munților și la marginea oceanului; acesta beneficiază pe tot parcursul anului de un climat plăcut, ceea ce îl face o destinație de vară populară pentru sahraui care fug de caniculele puternice din Sahara, dar și pentru turiștii străini. Numeroase autorulote sunt staționate aici timp de mai multe luni, orașul având reputația de a fi un refugiu de pace și pescuit, dar și de surf și sporturi extreme, precum parapantismul.

Climă Influențat de , Sidi Ifni are un cald (clasificarea Köppen BWh), cu vreme blândă spre caldă pe tot parcursul anului și precipitații foarte reduse și neregulate. Aceste ploi cad doar în lunile de iarnă, din noiembrie până în aprilie, și, în general, sunt semnificative doar atunci când Oscilația Atlanticului de Nord este negativă și direcționează furtunile frontale de iarnă (care în mod normal rămân mult la nord de centrul Marocului) către regiune.

Istorie Tribul Aït Baâmrane locuiește de mult timp în micul oraș și în regiunea înconjurătoare. Oamenii se ocupau cu creșterea animalelor și făceau comerț cu europenii și cu nordul Marocului, fiind intermediari în comerțul trans-saharian.

În 1476, o enclavă din regiunea actualului oraș Sidi Ifni a fost ocupată de forțe din peninsula spaniolă, care și-au numit așezarea de acolo Santa Cruz de la Mar Pequeña. Aceasta a rămas în mâinile spaniolilor până în 1524, când a fost cucerită de forțele Sultanatului Saadian.

Din punct de vedere istoric, se susține că Sidi Ifni este locul unde s-a aflat Santa Cruz de la Mar Pequeña, o locație urmărită mult timp de Spania, care a construit acolo o mică fortăreață de coastă în secolul al XV-lea. Deși existența fortăreței este documentată pe scară largă, istoricii nu au putut determina locația sa exactă de-a lungul coastei, între Agadir și Tarfaya. În 1860, în urma Războiului Spaniolo-Marocan, Marocul a cedat Spaniei orașul Sidi Ifni și teritoriul , ca parte a Tratatului de la Tanger. În timpul perioadei numite adesea „împărțirea Africii”, în 1884, Spania a dobândit ceea ce este astăzi Sahara Occidentală. Spania a ocupat Sidi Ifni și Sahara Occidentală împreună, deși aceasta din urmă era cunoscută la acea vreme sub numele de , Río de Oro sau Saguia el-Hamra.

Până în 1952, regiunea Ifni a avut statutul de protectorat. În acel an, regiunea a devenit parte a Africii Occidentale Spaniole, o entitate care reunea coloniile Saharei Spaniole și Capului Juby, având capitala la Villa Bens; numită acum Tarfaya și aflată în prezent în Maroc.

Atunci când Marocul și-a obținut independența față de Franța, și ulterior față de Spania, în 1956, a revendicat teritoriul de mai multe ori. Prima dată a fost în august 1957, afirmând că tratatul franco-spaniol din 1912 a fost abrogat. Până la sfârșitul anului 1957, la frontieră au avut loc incidente grave care au declanșat Războiul din Ifni, în care garnizoanele din Ifni au fost atacate de trupe neregulate conduse de naționaliști marocani din partidul Istiqlal, susținuți tacit de rege. Aceștia s-au autointitulat Armata de Eliberare a Marocului.

Armata spaniolă s-a retras din cea mai mare parte a teritoriului cu scopul de a stabili o linie defensivă limitată la Sidi Ifni și împrejurimile sale, în timp ce Armata de Eliberare a Marocului a preluat controlul asupra teritoriului abandonat. Războiul nu a fost niciodată declarat formal și nici nu s-a încheiat oficial, dar la 1 aprilie 1958, Spania și Marocul au semnat Acordurile de la Angra de Cintra, prin care Capul Juby a fost cedat Marocului în iunie 1958. Teritoriile pierdute din regiunea Ifni nu au mai fost recuperate niciodată de Spania, fiind integrate în Maroc. Odată ce linia defensivă de la Sidi Ifni a fost stabilită, orașul a rămas sub stăpânire spaniolă ca provincie a Spaniei, comparabilă cu orașele enclavă spaniole, Ceuta și Melilla, de pe coasta de nord a Marocului.

În 1969, sub presiune internațională, Spania a cedat Sidi Ifni Marocului.

Protestele din Ifni În iunie 2008, au avut loc proteste violente în Sidi Ifni. Rapoartele inițiale ale mass-media menționau opt protestatari uciși de forțele de poliție, însă această afirmație nu a fost susținută ulterior de dovezi.

La 30 mai, zeci de lucrători șomeri începuseră blocarea portului pentru a protesta împotriva faptului că nu au fost angajați acolo. Descărcarea peștelui a fost împiedicată. În ziua următoare, au fost ridicate bariere în jurul portului. Mai multe eforturi de mediere cu oficialii locali nu au dat niciun rezultat. La 6 iunie, aproximativ 500–600 de persoane au protestat în oraș și, sub impulsul zvonurilor că o forță de poliție din Tiznit sau Agadir urma să sosească, în primele ore ale zilei de 7 iunie, protestatarii au blocat mai multe intrări în oraș. Un oficial local a fost hărțuit sever de către protestatari. La ora 06:30, o forță de poliție compusă din aproximativ 8 000 de agenți a intrat în oraș, a dispersat protestatarii folosind gloanțe de cauciuc și a redeschis portul. Mulți protestatari au fugit în munții din jur. Poliția a intrat apoi în casele din cartierele Boulaalame și Lalla Meryem și a început să aresteze oameni prin metode violente. Au avut loc abuzuri, hărțuiri și furturi. Aproximativ 182 de persoane au fost reținute, iar toate, cu excepția a 10 persoane, au fost eliberate mai târziu în acea zi. Douăsprezece cazuri de tortură care au dus la până la 30 de zile de incapacitate temporară și aproximativ 35 de cazuri de agresiune sau hărțuire au fost dovedite de organizația marocană pentru drepturile omului OMDH.

La 7 iunie, postul de televiziune din Qatar, Al Jazeera, a declarat că opt până la zece persoane au fost ucise în timpul intervenției poliției. Amnesty International a raportat în 2009: „Ei [poliția marocană] au efectuat, de asemenea, raiduri neautorizate în locuințe, au confiscat proprietăți, au hărțuit verbal și sexual persoane și au efectuat arestări și detenții arbitrare”. Relațiile dintre guvernul marocan și Al Jazeera s-au deteriorat grav, iar în iulie, Brahim Sbaalil, purtător de cuvânt al Centre Marocain des Droits Humains (CMDH), o organizație cu orientare islamistă care a preluat aceste afirmații, a fost condamnat la șase luni de închisoare pentru „răspândirea de acuzații false”.

Sistem de teleferic marin

Pentru a valorifica mai bine potențialul său de transport maritim, autoritățile spaniole au conceput și instalat în anii 1960 un sistem unic de descărcare a navelor în apele puțin adânci ale portului Sidi Ifni. Deoarece apele erau prea puțin adânci pentru a permite navelor să ajungă la mal, a fost construit un bastion de beton la 550 m în larg. Acesta era dotat cu un dermic și o macara. Mărfurile și personalul erau ridicate de pe navă, apoi transportate la o altă stație situată lângă falezele din estul orașului, folosind cărucioare autopropulsate suspendate de cabluri mari de oțel. Cablurile erau susținute de mai mulți piloni. Acest sistem a funcționat timp de câțiva ani (până când Spania a cedat în cele din urmă teritoriul Marocului), apoi s-a degradat. Cablurile au dispărut, dar stațiile terminale și pilonii sunt încă vizibili.

Galerie de imagini

Note

Referințe

Legături externe

Categorie:Orașe din Maroc