miniatura|Un inamic public declarat notabil a fost Al Capone în anii 1930. miniatura|O recompensă de 250.000 de dolari singaporezi în timpul stării de urgență din Malaezia, oferită pentru capturarea politicianului comunist Chin Peng. „Inamicul public” (în ) este un termen pentru a denunța un criminal notoriu ale cărui activități sunt considerate extrem de dăunătoare societății.
Istorie Expresia este o traducere a sintagmei romane „hostitis publicus”. Senatul Roman l-a denunțat pe împăratul Nero ca fiind hostis publicus în anul 68 d. Hr.Garzetti, Albino (2014) From Tiberius to the Antonines: A History of the Roman Empire AD 14–192, Routledge, p. 220, .
Expresia a fost utilizată pe scară largă în timpul Revoluției Franceze. La 25 decembrie 1793, Maximilien de Robespierre a declarat: „Guvernul revoluționar datorează cetățeanului bun toată protecția națiunii; nu datorează nimic dușmanilor poporului în afară de moarte.”
În aprilie 1930, Comisia pentru Criminalitate din Chicago a popularizat termenul pentru a-l denunța public pe Al Capone și o listă de alți gangsteri de crimă organizată. Expresia a fost ulterior însușită de J. Edgar Hoover și FBI, care au folosit-o de-a lungul anilor 1930 pentru a descrie diverși fugari notorii. Termenul a fost folosit atât de mult în anii 1930 încât unii scriitori numesc acea perioadă din istoria timpurie a FBI-ului „Era Inamicului Public”.
Galerie
Note
Vezi și
Inamic al poporului
Categorie:Sfera publică Categorie:Termeni englezești Categorie:Infracționalitate în Regatul Unit Categorie:Infracționalitate în Statele Unite ale Americii