El Al (ebraică אל על "spre înălțimi" sau îmbinare a cuvintelor "către" și "deasupra") este cea mai mare companie aeriană din Israel, cu sediul în incinta Aeroportului Internațional Ben Gurion, situat în orașul Lod, învecinat cu Tel Aviv. Denumirea companiei este El Al Israel Airlines Ltd. De la zborul inaugural Geneva - Tel Aviv din septembrie 1948, compania a extins numărul destinațiilor, în prezent efectuând zboruri domestice și internaționale de persoane și de marfă în Israel, respectiv în Europa, Orientul Mijlociu, America de Nord, America de Sud, Africa și Orientul Îndepărtat, de pe baza sa principală, Aeroportul Internațional Ben Gurion.
El Al este singura companie de aviație comercială care își echipează avioanele cu sisteme defensive anti-rachetă pentru a le proteja împotriva atacurilor rachetelor sol-aer și este considerată una din cele mai sigure companii aeriene datorită procedurilor de securitate stricte atât la sol, cât și la bordul avioanelor. Deși a fost ținta a numeroase încercări de deturnare și atacuri teroriste, un singur zbor a fost deturnat (El Al 426), fără însă a se înregistra victime.
Fiind compania națională a Israelului, El Al a avut un rol major în operațiunile de salvare a evreilor din alte țări, deținând un record, cel mai mare număr de pasageri transportați vreodată de o companie comercială cu un Boeing 747, și anume 1.088 de pasageri. Recordul a fost realizat în timpul Operațiunii Solomon, din 1991, când un număr de 14.500 refugiați evrei din Etiopia au fost transportați în Israel.
El Al oferă numai mâncare kașer la bordul avioanelor sale și nu efectuează zboruri în zilele de Șabat (vineri seara până sâmbată seara) și în timpul sărbătorilor religioase oficiale în care nu se lucrează.
În 2012, El Al a avut o flotă de 42 de avioane Boeing, a transportat peste 4 milioane de pasageri și a avut 6.056 de angajați în Israel și în afara țării. În 2016, veniturile companiei au fost de 2,04 miliarde de dolari și a avut pierderi de 80,7 milioane de dolari, în comparație cu un profit de 57 de milioane de dolari în 2010.
Istoric
Începuturile
În septembrie 1948, primul președinte al Statului Israel, Haim Weizmann, a participat la o conferință în Geneva. Weizmann trebuia să zboare înapoi în Israel cu un avion al guvernului, dar, din cauza embargoului impus Israelului la acel moment, nu a fost posibil. Un avion militar israelian a fost transformat în avion civil pentru a-l aduce pe Weizmann acasă. Avionul militar a fost vopsit cu logo-ul „El Al/Compania Națională a Israelului” și a fost dotat cu rezervoare de combustibil suplimentare pentru a putea efectua un zbor fără escală de la Geneva în Israel. Avionul a decolat de la baza Ekron pe 28 septembrie și s-a întors în Israel în ziua următoare. După acest zbor, avionul a fost vopsit din nou și s-a întors la misiunile sale militare.
Compania a fost înregistrată și a devenit compania aeriană a Israelului la 15 noiembrie 1948. A utilizat avioane închiriate până în februarie 1949, când două avioane DC-4, nepresurizate, au fost cumpărate de la American Airlines. Achiziția a fost finanțată de guvern, de Asociația Evrei pentru Israel, și alte asociații evreiești. Primul avion a aterizat pe aeroportul din Lod (Denumit mai târziu Ben Gurion), pe 3 aprilie 1949. Aryeh Pincus, un avocat din Africa de Sud, a fost ales președintele companiei. Primul zbor internațional, de la Tel Aviv la Paris, cu scală pentru alimentare în Roma, a avut loc la 31 iulie 1949. Până la sfârșitul anului 1949, compania transportase pasageri la Londra și Johannesburg. Un zbor regulat spre Londra a fost inaugurat la mijlocul anului 1950. În același an, El AL a achiziționat compania Universal Airways, deținută de sioniști din Africa de Sud. În 1949 a fost înființată și o companie care să efectueze zboruri interne, deținută de stat, Arkia Israeli Airlines Ltd., în care El Al a avut 50% din participații.
Serviciile cargo ale El Al au fost inaugurate în 1950. Inițial transporturile de marfă erau efectuate cu avioane militare Curtiss C-46. În același an, El Al a început să asigure zboruri charter către Statele Unite ale Americii, pentru pasageri. Curând după aceea a înființat zboruri regulate către destinații din SUA.
Încă de la început, operațiunile companiei au fost o sursă de fricțiuni din cauza necesității de a respecta tradițiile religioase; când prim-ministrul israelian David Ben-Gurion a încercat să formeze o coaliție, partidele religioase i-au cerut să promită că El Al nu va servi decât mâncare kașrut la bordul avioanelor și nu va efectua zboruri de Șabat.
În perioada 1950-1951, El Al și-a extins activitățile din Europa și a adăugat noi destinații ca Viena, Istanbul, Atena și Nicosia. Pe 31 iulie 1950, compania a aniversat primul an de zboruri regulate.
El Al a fost implicată în câteva operațiuni sub acoperire: la începutul anilor '50, El Al a transportat 160.000 de migranți din India, Iran, Irak și Yemen în cadrul operațiunilor Covorul Fermecat și Ezra și Nehemia, iar în1960, Adolf Eichmann a fost capturat în Argentina și a fost transportat în Israel la bordul unui avion El Al.
În 1955, după ce a utilizat avioane Lockheed Constellation câțiva ani, El Al a cumpărat două avioane Bristol Britannia. El Al a fost a doua companie aeriană din lume care a folosit acest tip de avion după British Overseas Airways Corporation.
În 1958, El Al a publicat o reclamă în ziarele americane în care a prezentat Oceanul Atlantic micșorat („Începând cu 23 decembrie, Oceanul Atlantic va fi cu 20% mai mic”) pentru a-și promova zborul transatlantic fără escală. A fost o mișcare îndrăzneață: industria aeriană nu utilizase imagini ale oceanului în reclame din cauza răspândirii temerii de prăbușiri în rândul publicului. Reclama, care nu a apărut de mai mult ori, s-a dovedit eficentă. Într-un an, vânzările El Al s-au triplat.
Extinderea din anii '60
În ciuda achiziționării avioanelor Britannia și a inaugurării zborurilor transatlantice, El Al a rămas neprofitabilă. Când Efraim Ben-Arzi a preluat compania la sfârșitul anilor '50, avioanele Britannia au fost înlocuite cu Boeing 707 și Boeing 720, care au fost achiziționate în deceniul următor.
Primul an în care El Al a avut profit a fost 1960. În acel an, mai mult de 50% din pasagerii care au intrat în Israel pe calea aerului au ajuns la bordul avioanelor El Al. Pe 15 iunie 1961, compania a stabilit un record mondial pentru cel mai lung zbor fără escală de la New York la Tel Aviv, de , distanță parcursă în 9 ore și 33 de minute. La acel moment, El Al transporta 56.000 de pasageri pe an, la egalitate cu Quantas și înaintea unor companii cu tradiție, ca Loftleiðir.
În 1961, El Al s-a clasat pe locul 35 în lume după numărul de pasageri și distanțe. Succesul companiei a continuat în anii '60.
În 1968 au fost inaugurate zborurile regulate spre București și zborurile cargo spre Europa și SUA. Compania a înființat și două subsidiare pentru catering, Teshet Tourism și Aviation Services Ltd. Toate acestea au făcut ca El Al să aibă un profit de 2 milioane de dolari în acel an.
Atentatele de la sfârșitul anilor '60
În 1968, El Al a fost victima primelor acte de terorism îndreptate împotriva companiei. Singura încercare de deturnare reușită a unui avion El Al a avut loc pe 23 iulie 1968, când un avion Boeing 707, care avea la bord 10 membri ai echipajului și 38 de pasageri, a fost deturnat de trei membri ai Frontului Popular pentru Eliberarea Palestinei. Avionul, zborul El Al 426, care decolase de la Roma cu destinația Tel Aviv, a fost deviat spre Alger. Negocierile cu teroriștii au durat 40 de zile. Atât teroriștii, cât și pasagerii, inclusiv 21 de ostatici israelieni, au fost eliberați. Se spune că teroriștii au crezut că Ariel Sharon se afla în avion. Sarah Levy susține că Menachem Mendel Schneerson i-a salvat viața lui Ariel Sharon, sfătuindu-l, în noaptea de dinainte, să plece cu un alt avion.
Pe 26 decembrie, în același an, doi membri ai Frontului Popular pentru Eliberarea Palestinei au atacat un avion El Al în aeroportul din Atena și au ucis un mecanic, cetățean israelian. Armata Israeliană a răspuns la acest incident pe 29 decembrie, cu un raid asupra aeroportului din Beirut, distrugând 14 avioane aflate la sol care aparțineau companiilor Middle East Airlines, Trans Mediterranean Airways și Lebanese International Airways.
Pe 18 februarie 1969, palestinienii au atacat un avion El Al în aeroportul din Zürich, copilotul a decedat, iar pilotul a fost rănit. Un atacator palestinian a fost ucis și alții au fost condamnați, dar au fost eliberați mai târziu.
Între septembrie și decembrie 1969, sediile El Al din Atena, Berlinul de Vest, și Bruxelles au fost atacate cu bombe și grenade. Acest val de violențe a culminat cu încercarea nereușită de deturnare comisă asupra zborului El Al 707, de Patrick Arguello și Leila Khaled, pe 6 septembrie 1970, ca parte a deturnărilor de la Dawson Field.
Anii '70 și '80
El Al a achiziționat primul Boeing 747 în 1971. Unii au crezut că este o achiziție riscantă din cauza costului avionului și a temerii de atacuri teroriste, dar operațiunile El Al au înflorit după achiziție. Un alt Boeing 747 a fost livrat în 1973 și a fost utilizat pentru cursa fără escală Tel Aviv - New York.
La mijlocul anilor '70, El Al a început să programeze zboruri de pe aeroporturi din afara Israelului care plecau de Șabat și aterizau în Israel după sfârșitul sărbătorii. Partidele de orientare religioasă din guvern s-au opus, considerând că practica era o violare a legii evreiești, contrară înțelegerii semnate la începuturi, când El Al a promis să se abțină de la efectuarea de zboruri de Șabat. În 1982, prim-ministrul reales, Menachem Begin, a prezentat Knesset-ului o lege prin care urmărea interzicerea zborurilor de Șabat. Legea a trecut cu 58 de voturi pentru și 54 împotrivă. Ultragiată, comunitatea seculară a amenințat cu boicotarea companiei. În august 1982, lucrătorii El Al nu au permis evreilor ortodocși și evreilor hasidici să intre în aeroport.
În 1977, El Al a înființat o subsidiară care să aibă ca obiect de activitate zborurile charter, El Al Charter Services Ltd., redenumită mai târziu Sun D'Or International Airlines Ltd. Cu doi ani mai devreme, compania a suferit primele pierderi din anii '50, în cea mai mare parte ca urmare a recesiunii globale. Conducerea companiei a fost schimbată de trei ori până la sfârșitul anilor '70. A fost numit președinte Itzhak Shander, iar, în 1982, conducerea a fost schimbată din nou.
Odată cu deteriorarea situației politice din Iran, El Al a început să transporte evrei din această țară în Israel. Toată infrastructura companiei din Iran a fost distrusă.
Zborurile El Al spre Cairo au fost inaugurate în aprilie 1980, după semnarea Tratatului de pace dintre Egipt și Israel. Spre sfârșitul anilor '80, după o perioadă de conflicte de muncă și greve, operațiunile El Al au fost suspendate. Guvernul l-a angajat pe Amram Blum să conducă firma, care a pierduse 123 de milioane de dolari în anul fiscal care s-a încheiat în aprilie 1983. Compania a vândut participațiile pe care le avea la Arkia în aceeași perioadă.
Operațiunile au fost reluate în ianuarie 1983, sub administrare judiciară, în insolvență. Guvernul a cumpărat două avioane Boeing 737 și a anunțat planul de a achiziționa alte patru avioane Boeing 767 pentru un preț de 200 de milioane de dolari. În patru ani, El Al a devenit din nou profitabilă. El Al a bătut un nou record, depășit însă de atunci, cu un zbor fără escală de la Los Angeles la Tel Aviv, pe o distanță de , parcursă în 13 ore și 41 de minute.
Zborurile către Polonia și Iugoslavia au fost inaugurate în 1989.
Anii '90