Mulai Mohammed bin Abd al-Rahman (în , cunoscut sub numele de Mohammed al IV-lea; ) a fost sultanul Marocului de la 28 august 1859 până la 16 septembrie 1873, ca suveran al dinastiei alauite. El a fost proclamat sultan în 1859, după moartea tatălui său, Abd al-Rahman.

Domnia sa a fost marcată de o serie de reforme vizând echipamentul și organizarea militară modernă, precum și de introducerea unor noi tehnologii, cum ar fi motorul cu aburi și extinderea tiparului, utilizat cu precădere pentru manualele de instruire religioasă, dar și pentru cele de inginerie și științe. Acesta a urmărit să contracareze influența europeană asupra Marocului încă înainte de începutul domniei sale; tocmai fusese cucerită de Franța în 1830, iar înfrângerile militare din (comandată de el) împotriva Franței, în 1844, l-au făcut să realizeze că trebuie să preia tacticile europenilor. În ciuda unor reforme importante, acest demers a eșuat în urma înfrângerii dezamăgitoare în fața Spaniei în Bătălia de la Tetuan din 1860, după care Tratatul de la Wad Ras a impus plata unei despăgubiri de douăzeci de ori mai mare decât bugetul guvernului. El a fost succedat de fiul său, Hassan I.

Biografie Comandant militar În timpul domniei tatălui său, vecină a fost invadată de Franța în 1830, iar Mohammed a comandat armata marocană care a fost învinsă de francezi în , în august 1844, în timpul Războiului Franco-Marocan.

După înfrângere, cu permisiunea tatălui său, Mulai Mohammed și-a folosit calitatea de șef al armatei pentru a lansa o serie de reforme militare semnificative în 1845. Spre deosebire de Imperiul Otoman și Egipt, unde opoziția față de reformele substanțiale a fost blocată de grupuri militare înrădăcinate, precum ienicerii și mamelucii, în Maroc opoziția față de reforme a fost mai redusă. Unitățile de bază ale armatei, gish și na'iba, au fost lăsate intacte atunci când au fost create primele tabors (unități de mărimea unui batalion) ale 'askar nizami în 1845. De asemenea, a fost introdusă o nomenclatură complet nouă pentru grade și organizare, furnizată adesea de manualele militare otomane și egiptene. Oamenii purtau uniforme de stil european și erau dotați cu puști cu cremene fabricate în Anglia. Noile unități erau de infanterie, spre deosebire de vechea cavalerie, permițându-le marocanilor să reproducă tacticile care produseseră forța de foc concentrată afișată de francezi la Isly. Primul adversar împotriva căruia au fost desfășurate în anii 1840 a fost eroul rezistenței populare Abd el-Kader, hărțuit în vestul Algeriei de auxiliarii marocani. Această utilizare a 'askar nizami împotriva eroului autohton a diminuat entuziasmul popular pentru noua armată și, în decursul timpului, mulți soldați au dezertat.

El a invitat un grup de ofițeri din Tunisia otomană, care serviseră în armata otomană, pentru a înființa și instrui primul regiment de tip european, askari, ca supliment la gărzile obișnuite ale palatului ('abid) și la trupele tribale (ghish și nu'aib). Mohammed al IV-lea a înființat Madrasa al-Muhandiseen, o școală de inginerie militară în Fes, supravegheată de contele francez renegat Joseph de Saulty (un ofițer de artilerie din Alger, de Saulty a dezertat după o încurcătură amoroasă și s-a convertit, luându-și numele de Abd al-Rahman al-Ali). Mohammed al IV-lea a angajat scriitori pentru a traduce diverse manuale europene de inginerie și știință. El a fost implicat personal în traducerea lucrărilor unor oameni de știință precum Legendre, Newton și Lalande. De asemenea, a încheiat acorduri cu Gibraltarul britanic și cu Egiptul pentru a primi contingente regulate de soldați marocani pentru instruire în artilerie.

Domnia Începutul domniei Noul sultan nu părea, la exterior, un adept al modernizării; totuși, acesta era conectat la ideile reformiste contemporane și era conștient de dezvoltarea tehnologică din alte părți ale regiunii.

Războiul Hispano-Marocan Imediat după urcarea pe tron, în august 1859, Mohammed al IV-lea s-a confruntat cu prima sa încercare, Războiul Hispano-Marocan sub domnia reginei Isabela a II-a a Spaniei. Incursiunile unor membri de trib neregulați asupra exclavelor spaniole Ceuta și Melilla din nord-vestul Marocului au determinat Spania să ceară o extindere a granițelor exclavei sale din jurul Ceutei. Când Mohammed al IV-lea a refuzat acest lucru, Spania a declarat război. Marina spaniolă a bombardat Tanger, Asilah și Tetouan. O forță expediționară spaniolă numeroasă a debarcat la Ceuta, reușind ulterior să învingă armata marocană în Bătălia de la Tetuan, în februarie 1860. Tratatul de la Wad Ras, semnat în aprilie 1860, a extins exclavele, dar, într-un mod și mai îngrijorător, a impus Marocului plata unei despăgubiri uriașe de 100 de milioane de franci, de douăzeci de ori mai mare decât bugetul guvernului. Prevederile tratatului permiteau spaniolilor să rețină Tetouan până când suma era achitată. De asemenea, tratatul ceda Spaniei exclava Sidi Ifni.

Urmări După dezamăgirea înfrângerii și povara financiară zdrobitoare a tratatului spaniol, Mohammed al IV-lea s-a retras treptat într-o stare de pasivitate, dedicându-se intereselor erudite și intelectuale în domenii precum matematica, geometria, astronomia, poezia și muzica, lăsând afacerile politice în seama sclavului de la palat și vizirului său de facto, Si Moussa.

Conform Tratatului de la Tanger din 1863, jumătate din taxele vamale ale tuturor porturilor marocane au fost direcționate către plata datoriei față de Spania. Guvernul sultanului alauit (makhzenul) s-a confruntat cu o situație financiară critică și a lansat procesul de „caidizare”. Tradițional, makhzenul avea o înțelegere cu triburile rurale semiautonome, prin care liderii tribali acceptau să predea o parte din taxele colectate și să furnizeze oameni pentru armata sultanului în timp de război, fiind lăsați în rest să își gestioneze propriile afaceri.

Noile dificultăți financiare cauzate de imixtiunea colonială au determinat makhzenul să ceară contribuții tot mai mari de trupe și taxe de la triburi. Pe măsură ce triburile s-au opus și au început să refuze taxele mai mari, sultanul a decis să ocolească liderii tribali aleși, refuzând să le confirme prerogativele, și a numit în schimb caizi aleși de el, impunându-i triburilor. Caizii proveneau rareori din triburile pe care le guvernau; aceștia erau mai degrabă bărbați ambițioși, aleși în principal pentru capacitatea lor nemiloasă de a zdrobi rebeliunile și de a forța triburile să plătească.

Deși inițial a fost concepută ca o mișcare de centralizare, această strategie a avut efecte inverse: odată instalați în fiefurile lor tribale, caizii s-au dovedit a fi și mai greu de controlat decât fuseseră vreodată liderii tradiționali (amghars). În timpul domniei lui Mohammed al IV-lea, Marocul a început practic să alunece spre feudalism, un proces care s-a accelerat în timpul domniei succesorului său, Hassan I.

Reforme În urma înfrângerilor militare de la Isly și Tetuan, a fost introdusă o nouă armată marocană, 'Askar Nizami. Au fost create unități de infanterie bine echipate, alături de o artilerie modernă. În 1863, la palatul din Marrakech a fost construit un motor cu aburi, iar în 1865 a fost introdusă în Maroc prima presă de tipărit subvenționată de stat. Până în 1868, peste 3 000 de cărți, majoritatea cu instrucțiuni religioase, fuseseră tipărite la presa litografică din Fes.

'Askar Nizami a fost ulterior reconstituită de Mohammed al IV-lea, care a echipat armata cu arme moderne furnizate de o fabrică de muniții din Marrakesh. O școală de instruire militară a fost construită la Dar al-Makhzen în Fes, iar sultanul a căutat instructori militari musulmani din Alger și Tunis pentru a antrena noua armată, preferându-i în locul europenilor. Reformele lui Mohammed al IV-lea s-au lovit de o opoziție minimă din partea clasei ‘Ulama.

Moartea La 11 septembrie 1873, Mohammed al IV-lea s-a înecat în timpul unei activități de agrement cu barca pe unul dintre bazinele de apă ale Grădinilor Agdal din Marrakesh. El a fost înmormântat în Mauzoleul lui Mulai Ali Cherif (lângă actualul oraș Rissani), în regiunea Tafilalt.

Note

Legături externe

Categorie:Nașteri în 1803 Categorie:Decese în 1873 Categorie:Decese pe 16 septembrie Categorie:Marocani Categorie:Sultani ai Marocului