miniatura|În procesul pentru crimă, Otto Ohlendorf a susținut că uciderea copiilor evrei era justificată deoarece „copiii erau oameni care urmau să crească și, cu siguranță, fiind copiii unor părinți care fuseseră uciși, ar fi constituit un pericol nu mai mic decât cel al părinților”. Justificarea genocidului este afirmația că un genocid este scuzabil, necesar, legal sau chiar demn de laudă. Justificarea genocidului diferă de negarea genocidului, care este o încercare de a respinge apariția genocidului. Autorii susțin adesea că victimele genocidului au reprezentat o amenințare serioasă, justificându-și acțiunile afirmând că a fost vorba de autoapărare legitimă a unei națiuni sau a unui stat. Conform dreptului penal internațional modern, nu poate exista nicio scuză pentru genocid. Genocidul este adesea camuflat ca o activitate militară împotriva combatanților.
Exemple de justificare a genocidului includ, dar nu se limitează la, afirmațiile naționaliștilor turci cu privire la genocidul armean, justificările naziștilor din spatele Holocaustului, propaganda anti-tutsi din timpul genocidului din Rwanda, justificările naționaliștilor sârbi pentru masacrul de la Srebrenica, afirmațiile guvernului din Myanmar despre genocidul Rohingya.
Până în prezent, doar 12 națiuni au incriminat justificarea genocidului, inclusiv Andorra, Columbia, Elveția, Liechtenstein, Macedonia de Nord și Rwanda.
Note
Vezi și
Incitare la genocid Supremațism
Categorie:Tehnici de propagandă Categorie:Genocid