Ciocănitoarea cu creastă stacojie (Campephilus melanoleucos) este o specie de pasăre din subfamilia Picinae, familia ciocănitorilor Picidae. Se găsește în Panama, Trinidad și în fiecare țară sud-americană continentală, cu excepția Chile și Uruguay.
Taxomomie și sistematică
Ciocănitoarea cu creastă stacojie a fost descrisă oficial în 1788 de naturalistul german Johann Friedrich Gmelin în ediția sa revizuită și extinsă a lucrării Systema Naturae de Carl Linnaeus. El a plasat-o alături de celelalte ciocănitoare din genul Picus și a inventat denumirea binomială Picus melanoleucos. Epitetul specific melanoleucos combină grecescul antic melas, care înseamnă „negru”, cu leukos, care înseamnă „alb”. Gmelin și-a bazat descrierea pe „ciocănitoarea cu creastă gălbuie” din Surinam, care fusese descrisă și ilustrată în 1782 de ornitologul englez John Latham după un specimen de la Muzeul Leverian din Londra.
Ciocănitoarea cu creastă stacojie a fost o vreme plasată în genul Scapaneus, dar acesta a fost integrat în genul Phloeoceastes de către James Peters în 1948. Genul Phloeoceastes a fost însuși integrat în genul actual Campephilus de către Lester Short în 1982.Remsen, J. V., Jr., J. I. Areta, E. Bonaccorso, S. Claramunt, A. Jaramillo, D. F. Lane, J. F. Pacheco, M. B. Robbins, F. G. Stiles, and K. J. Zimmer. Version 30 January 2023. A classification of the bird species of South America. American Ornithological Society. https://www.museum.lsu.edu/~Remsen/SACCBaseline.htm retrieved January 30, 2023 Ciocănitoarea cu creastă stacojie are trei subspecii:
C. m. malherbii () C. m. melanoleucos () C. m. cearae ()
Subspecia C. m. malherbii a fost o perioadă la începutul secolului al XX-lea tratată ca o specie separată.
Descriere
Ciocănitoarea cu creastă stacojie are o lungime de 33 până la 36 cm și cântărește între 225 și 281 g. Este una dintre cele mai mari ciocănitoare din arealul său de răspândire, deși ciocănitoarea cu bandă albă de la altitudini mai mari (C. pollens) are aproximativ aceeași dimensiune. Ambele sexe ale subspeciei nominalizate C. m. melanoleucos au părțile superioare negre de la ceafă până la crupă; crupa, aripile și coada sunt de culoare negru-maroniu.
Au dungi albe verticale pe părțile laterale ale gâtului care se continuă pe spate și formează un „V”. Penele lor de zbor au margini alb-pal sau galbene sau alb-gălbui. Gâtul, partea din față și părțile laterale ale gâtului și pieptul superior sunt negre. Pieptul inferior și burta sunt de culoarea bej-roșiatic-pal până la gălbui, cu benzi late negre. Acoperitoarele subcodale sunt de culoare galben-pal până la alb-gălbui.
Masculii adulți au capul predominant roșu, cu o pată albă până la galben-pal la baza ciocului și o mică pată albă și neagră pe acoperitoarele auriculare. Femelele adulte sunt negre în jurul ochiului și pe partea din față a crestei. Au o dungă albă lată cu margini negre care se extinde de la cioc până la acoperitoarele auriculare și continuă mai îngustă pe partea laterală a gâtului. Juvenilii seamănă cu femelele adulte.
Comportament Ciocănitoarea cu creastă stacojie se hrănește la orice nivel al pădurii, deși pare să prefere nivelul mediu. Ciugulește, sondează, sapă și ciocănește scoarța pentru a ajunge la prada sa, care este în mare parte alcătuită din insecte precum gândaci, fluturi și molii, și furnici, atât adulte, cât și larve. Au fost observate ciocănitori hrănindu-se cu termite, iar fructele de pădure și semințele mici fac parte, de asemenea, din dieta lor. Perechile se hrănesc de obicei împreună, deși pot fi separate și de câțiva metri.
Se reproduce din noiembrie până în ianuarie în Panama și din februarie până în aprilie în Surinam; sezonul lor în Trinidad include aprilie, iar cel din Columbia include februarie. Sezonul lor de cuibărit în alte părți nu a fost definit. Ambele sexe scobesc cavitatea cuibului, de obicei într-un copac cu diametru mare, și ciocănesc și se cheamă reciproc în timpul perioadei de excavare. Ponta de obicei are două ouă. Ambii părinți incubează ouăle. Perioada de incubație și timpul până când puii părăsesc cuibul nu sunt cunoscute.Rosenblatt, C. (2020). Crimson-crested Woodpecker (Campephilus melanoleucos), version 1.0. In Birds of the World (T. S. Schulenberg, Editor). Cornell Lab of Ornithology, Ithaca, NY, USA. https://doi.org/10.2173/bow.crcwoo1.01 retrieved February 7, 2023
Galerie
Note
Legături externe
on Oiseaux Birds (for Suriname) with RangeMap Crimson-crested Woodpecker photo gallery VIREO
Categorie:Campephilus Categorie:Păsări din Brazilia Categorie:Păsări descrise în 1788 Categorie:Taxoni clasificați de Johann Friedrich Gmelin