Munții Caucaz văzuți de pe mare (în ), cunoscută și ca Vedere a Munților Caucaz de pe mare (în ) sau Lanțul Caucazian văzut de pe mare (în ), este o pictură în ulei realizată în anul 1894 de pictorul rus de origine armeană Ivan Aivazovski (specializat în picturi marine), care înfățișează o imagine panoramică a Munților Caucaz văzută de pe Marea Neagră. Aivazovski a pictat peste 6.000 de tablouri, mai multe de jumătate dintre ele (aproximativ 4.000) fiind peisaje marine ce prezintă în principal furtuni, valuri puternice și naufragii. Cel mai mare număr de peisaje din bogata moștenire creativă a artistului sunt asociate cu reprezentarea naturii Mării Negre și a Crimeei.

Această pictură este una dintre lucrările romantice târzii ale artistului și se află în prezent în Galeria Aivazovski din Feodosia.

Descriere Tema principală a acestei picturi o constituie Munții Caucaz, care formează o regiune geografică ce-l fascinase dintotdeauna pe artist prin măreția peisajului natural și prin asprimea vieții locuitorilor. Aivazovski călătorise în Munții Caucaz în anul 1868 și pictase pentru prima dată Muntele Ararat (simbolul peren al Armeniei strămoșilor săi) în compoziția Ararat, devenind astfel primul pictor armean care a reprezentat acest munte sacru. Contrar afirmațiilor pictorului și criticului de artă conform căreia Aivazovski „a pictat scenele din Ararat pe pământ armean” (vezi Շիշմանյան Ռ., Բնանկարն ու հայ նկարիչները [„Peisaje și pictori armeni”], Ե [Erevan], 1958, p. 50), artistul crimeean nu a ajuns niciodată în Armenia (deși plănuia atunci să ajungă acolo, dar a trebuit să renunțe din cauza unei oferte urgente de a participa la deschiderea Canalului Suez) și a pictat toate reprezentările muntelui Ararat după fotografii. Cu prilejul acestei călătorii, Aivazovski ar fi trecut prin orașul Vladikavkaz, , nordul Daghestanului și prin orașele Suhumi și Tiflis. A realizat acolo mai multe schițe care înfățișează peisaje montane caucaziene (munți acoperiți de zăpadă, văi largi, defileele adânci ale unor pâraie de munte, câmpiile de stepă de la poalele Caucazului) și au fost transferate mai târziu pe pânză cu modificări minore. Relieful înalt cu munți acoperiți de zăpadă, evocați anterior cu multă admirație de poetul Mihail Lermontov (1814–1841), l-a captivat pe artist și l-a stimulat să-l reprezinte de mai multe ori în picturile sale. Istoricul de artă Nikolai Barsamov afirma că Aivazovski „a perceput peisajul natural al Caucazului ca un spațiu maiestuos și puternic, simțind grandoarea străvechilor schimbări geologice și a catastrofelor care l-au modelat”. Pictorul rus a expus în anul 1890 la Paris două peisaje marine cu priveliști ale Munților Caucaz: Elbrusul văzut dinspre mare () și Munții Caucaz lângă Adler ().

Pictura lui Aivazovski înfățișează o imagine panoramică a Munților Caucaz văzută de pe Marea Neagră. Peisajul marin este surprins de artist în zori sau la amurg, sub un cer albastru acoperit cu nori albi, care capătă treptat un aspect întunecat și sumbru. Marea, un element recurent al creației artistice a lui Aivazovski, ocupă prim-planul picturii și este calmă, dar ușor ondulată, cu valuri albastre pal, aproape transparente, ca efect al reflexiei razelor de soare. O ceață ușoară și albicioasă plutește înspre coastă și învăluie țărmul stâncos. În centrul picturii se află o mică ambarcațiune cu pânze (mai precis o maro-neagră cu un pavilion roșu-stacojiu ce flutură pe catarg), cu mai mulți oameni la bord, care se luptă cu valurile înspumate pentru a ajunge la țărm. Siluetele în mișcare ale altor două corăbii, pictate cu câteva tușe de pensulă, se pot desluși cu greutate în apropierea coastei stâncoase și parțial înverzite. Un lanț muntos este reprezentat vag în tonuri albastru-violet în fundalul picturii, copleșindu-i pe privitori prin măreția sa. Crestele montane sunt înalte și acoperite de zăpadă și fac parte, cel mai probabil, din zona Muntelui Elbrus (5.642 m), cel mai înalt munte din Europa, care se poate observa de pe coasta Mării Negre.

Compoziția lucrării se caracterizează prin autenticitatea peisajului marin înfățișat pe pânză, prin senzația de profunzime, pe care o creează reprezentarea mai multor ambarcațiuni la distanțe diferite una de alta, și prin aspectul metafizic al peisajului montan. La fel ca și în celelalte creații ale sale, artistul se concentrează aici asupra frumusețea naturii, intenționând să surprindă liniștea solitară a mării și măreția munților. Pictura transmite privitorilor un sentiment de pace interioară și-i determină să reflecteze la lipsa de însemnătate a omului în fața imensității naturii. Munții Caucaz nu sunt pentru Aivazovski doar un simplu element greografic introdus în pictură pentru a înfrumuseța peisajul, ci reprezintă, în creația din ultimii ani ai artistului, un simbol al eternității și al ascensiunii spirituale. Pictura transmite privitorilor o stare emoțională sumbră și intensă. Paleta de culori a picturii este proaspătă, combinând cu subtilitate tonuri deschise și reci de albastru, liliachiu și roz, care transmit o senzație de spațiu întins. Marea este pictată în diferite nuanțe de albastru pal, în timp ce munții și cerul sunt reprezentați în nuanțe sobre de gri. Pentru crea efectul de transparență a apei, Aivazovski a pictat valurile mării cu un strat de vopsea destul de subțire, pe care nu l-a mai acoperit ulterior cu lac, iar acele tușe de pensulă au aspectul unor dungi în mai multe porțiuni. Starea de liniște a mării, pe care o sugerează combinația cromatică a acestei picturi, contrastează cu măreția impunătoare a munților. Crestele munților sunt conturați cu linii line în fundal, părând să se contopească cu cerul gri-azuriu. Razele de lumină ale soarelui se reflectă ici-colo pe vârfurile înzăpezite ale munților, creând cu măiestrie un joc de lumini și umbre.

Spre deosebire de lucrările mai vechi ale lui Aivazovski, care înfățișau cu predilecție furtuni și naufragii, acest peisaj senin se remarcă prin combinarea matură a virtuozității tehnice cu sensibilitatea poetică și reflectă o evoluție a artistului către o exprimare contemplativă mai profundă. Potrivit istoricului de artă V.Iu. Tarankovski, artistul ajuns la vârsta senectuții a rămas fidel idealului său artistic („marea sa este încă vie și respiră, iar munții săi sunt maiestuoși și misterioși”), iar, poate tocmai din acest motiv, Munții Caucaz văzuți de pe mare „are o notă specială, de adio – artistul pare să-și sintetizeze reflecțiile cu privire la frumusețea lumii, pe care a proslăvit-o de-a lungul îndelungatei sale vieți”. Munții Caucaz văzuți de pe mare are dimensiunile de 57 x 92 cm (sau, după alte surse, de 59 x 94 cm sau 54 x 94 cm), caracteristice unei imagini panoramice, ce urmărește să reprezinte vastitatea mării și lungimea lanțului muntos.

Istoric

Originar din orașul Feodosia din Crimeea, Ivan Aivazovski (1817–1900) a iubit mult regiunea sa de origine, aflată pe țărmul Mării Negre, și a creat numeroase picturi în care a înfățișat diverse peisaje ale peninsulei și măreția mării (pe care a surprins-o într-o varietate de stări: de la calmul liniștitor ce oglindea răsăritul și apusul soarelui până la uragane devastatoare). Reprezentarea frumuseții și forței mării, care era o temă recurentă a operei lui Aivazovski, reflecta caracterul romantic al din cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea. De-a lungul carierei sale, Aivazovski a abordat în repetate rânduri tema naufragiului. Reprezentarea naufragiilor și luptei cu valurile a naufragiaților în mijlocul furtunilor i-a fascinat pe mai mulți pictori ai acelor vremuri, fiind o temă comună în pictura europeană a secolului al XIX-lea și formând o categorie separată în canonul artei romantice.

Pictura Munții Caucaz văzuți de pe mare a fost realizată în anul 1894 (sau, potrivit altor surse, în 1899) – când Aivazovski avea vârsta de 77 de ani și se afla în plină perioadă de maturitate artistică – și reprezintă una dintre ultimele lucrări ale artistului. În opinia istoricului de artă V.Iu. Tarankovski, Aivazovski s-ar fi inspirat în realizarea acestei picturi din descrierile literare și desenele trimise de prietenii și studenții săi care străbătuseră regiunea caucaziană. O altă versiune a acestei picturi se află, potrivit lui Barsamov, într-o colecție particulară. Potrivit modului său tradițional de pictare a peisajelor marine, Aivazovski nu reproducea imagini din propriile schițe, ci se folosea de „memoria, imaginația și improvizația sa rapidă”. Spre deosebire de majoritatea pictorilor peisagiști din secolul al XIX-lea, el credea că este imposibil să pictezi după natură un element atât de schimbător precum marea și nu picta după natură, ci reconstituia din memorie imagini pitorești, pe care le văzuse cu mulți ani mai înainte. Era captivat îndeosebi de evenimentele naturale neobișnuite, precum și de imaginile nocturne, și credea că artistul trebuie să aibă o memorie vizuală foarte bună, deoarece unele evenimente ale naturii erau scurte și nu puteau fi reproduse după natură, ci numai din memorie:

Această pictură se află în prezent în colecția din Feodosia și este expusă în sala nr. 7.

Galerie

Note

Categorie:Picturi din 1894 Categorie:Picturi realizate de Ivan Aivazovski Categorie:Picturi marine Categorie:Picturi aflate la Galeria Națională de Artă „I.K. Aivazovski”