Arhitectura bisericească armeană este stilul distinctiv al clădirilor bisericești care își are originea în Munții Armeni în timpul erei apostolice a creștinismului din secolul I. A fost dezvoltată în ultimii 1.900 de ani. Potrivit profesorului Dickran Kouymjian (doctor în studii armene de la Universitatea Columbia).Dr. Dickran Kouymjian
Stilul național unic al arhitecturii bisericești armene a apărut la sfârșitul secolului al VI-lea sau începutul secolului al VII-lea, devenind probabil primul stil național în arhitectura creștină, cu mult înainte de formarea concretă a stilurilor bizantin, romanic și gotic sau a celor mai puțin cunoscute stiluri etiopian, scandinav și slav.Arts of Armenia, Architecture
Caracteristici Instituirea creștinismului ca religie oficială a Armeniei în anul 300 a permis noi dezvoltări în arhitectura armeană. Primele biserici armene au fost construite la ordinul Sfântului Grigore Luminătorul și au fost adesea construite peste temple păgâne, imitând unele aspecte ale arhitecturii precreștine armene. Bisericile armene au în special câteva caracteristici distinctive cu caracteristici comune:
Cupole ascuțite, amintind de conul vulcanic al Araratului Mare. Cupola sau cupola conică sau semiconică, segmentată radial, este montată deasupra tavanelor boltite pe un tambur cilindric (de obicei poligonal la exterior, cel mai adesea octogonal);Armen, Garbis (1992), O arhitectură a supraviețuirii, p. 71, ISBN 0-9695988-0-7 Accentul vertical al întregii structuri, înălțimea depășind adesea lungimea unei biserici; Consolidarea verticalității cu ferestre înalte și înguste; Tavane boltite din piatră; Compus aproape în întregime din piatră, de obicei tuf vulcanic sau bazalt; Un acoperiș compozit alcătuit din șindrilă de tuf fin tăiată; Frescele și sculpturile, dacă există, sunt de obicei ornamentate și includ viță de vie și frunziș împletit în vârtejuri; Utilizarea intensă a arcadelor structurale înalte, atât pentru susținerea cupolei ca parte a tamburului, a tavanului boltit, cât și a pereților verticali; Acoperișuri care se intersectează pentru a susține cupola, atât în bazilici, cât și în bisericile cu plan central; Decorațiuni sculpturale ale pereților exteriori, inclusiv figuri;
Clasificarea bisericilor tradiționale armene În limitele caracteristicilor comune menționate anterior, bisericile individuale prezintă variații considerabile care pot reflecta timpul, locul și creativitatea proiectantului lor. Toros Toramanian a distins următoarele stiluri clasice în timp ce studia aceste variații la începutul secolului al XX-lea:
+ Stilurile clasice ale arhitecturii armene conform lui Toros Toramanian Stil Nomenclatură armeană Exemplu Bazilică Bazilik (Բազիլիկ) Yererouk Bazilică cu cupolă Gmbetakir bazilik (Գմբêթակիր բազիլիկ) Bazilica din Tekor Cruciform (în formă de cruce) Etchmiadznatip (Էջմիածնատիպ; lit. „tip Etchmiadzin”) Catedrala Ecimiadzin Dreptunghiular cu accent vertical Oughghagitz karankiun (Ուղղագիծ քառանկյուն) Biserica Sfânta Gaiane Radial Sharavighayin (Շառավիղային) Biserica Sfânta Hripsime Circular Zvartnotsatip (Զվարթնոցատիպ; lit. „tip Zvartnots”) Catedrala Zvartnots
Evoluția arhitecturală Potrivit istoricului de artă Dr. Christina Maranci, arhitectura bisericilor armene își are rădăcinile în secolul al IV-lea, când Armenia a devenit prima națiune care a adoptat creștinismul. Bisericile timpurii au fost puternic influențate de bazilicile bizantine, dar până în secolul al VII-lea, acestea dezvoltaseră trăsături structurale și stilistice distinct armenești.
Note
Vezi și :Categorie: Biserica Apostolică Armeană
Categorie: Arhitectură bisericească Categorie: Arhitectura în Armenia