Otto Georg Thierack () a fost un jurist și om politic german nazist.

Biografie Thierack s-a născut în Wurzen, în Saxonia. A participat la Primul Război Mondial între 1914 și 1918 ca voluntar, ajungând la gradul de locotenent. A suferit o rană la față și a fost decorat cu Crucea de Fier, clasa a doua. După încheierea războiului, și-a reluat studiile de drept întrerupte și le-a finalizat în 1920 cu examenul de Assessor (avocat/judecător stagiar). În același an, a fost angajat ca Assessor la tribunal în Saxonia.

Aderarea la Partidul Nazist La 1 august 1932, Thierack a aderat la Partidul Nazist. După ce naziștii au preluat puterea în 1933, a reușit în foarte scurt timp să urce rapid în ierarhie, de la procuror la președinte al Curții Populare (Volksgerichtshof). Baza pe care s-a construit această ascensiune nu a fost doar faptul că Thierack fusese membru al Partidului Nazist, ci mai degrabă faptul că fusese liderul organizației național-socialiste a juriștilor, așa-numitul Rechtswahrerbund.

Ministru al Justiției din Saxonia Fiind numit ministru al Justiției din Saxonia la 12 mai 1933, sarcina lui Thierack era de a „nazifica” administrația justiției din regiune. După ce a ocupat mai multe funcții profesionale de nivel mediu, a devenit vicepreședinte al Curții Reichului în 1935, și, în mai 1936, președinte al Volksgerichtshof-ului, care fusese înființat recent în 1934. A deținut această funcție, întreruptă de două perioade petrecute în forțele armate, până în august 1942, când a fost succedat în funcție de Roland Freisler. La 20 august 1942, i-a succedat lui Hans Frank în funcția de președinte al Academiei pentru Dreptul German.Christian Zentner & Friedemann Bedürftig: The Encyclopedia of the Third Reich, Da Capo Press, 1997, p. 3 .

Ministrul Justiției al Reich-ului

La 20 august 1942, Thierack a preluat funcția de ministru al Justiției al Reich-ului.Sarah Schädler: „Justizkrise“ und „Justizreform“ im Nationalsozialismus. Das Reichsjustizministerium unter Reichsjustizminister Thierack (1942–1945), Tübingen 2009 În octombrie 1942, el a introdus publicația lunară Richterbriefe, în care erau prezentate decizii model – din punctul de vedere al liderilor naziști – fără menționarea numelor, pe care urma să se bazeze jurisprudența germană. De asemenea, a introdus așa-numitele Vorschauen și Nachschauen („evaluări prealabile” și „analize retrospective”). După aceasta, președinții instanțelor superioare de stat, în procedurile de interes public, trebuiau să discute cel puțin o dată la două săptămâni cu parchetul și cu președintele Curții de Stat – care trebuia să transmită acest lucru instanțelor penale responsabile – despre modul în care urma să fie judecat un caz „înainte” de decizia instanței.

Când a devenit ministru al Justiției al Reichului în august 1942, Thierack s-a asigurat că birocrația îndelungată implicată în procedurile de clemență pentru cei condamnați la moarte a fost redusă considerabil. În luna septembrie a acelui an, el a dispus ca toți cei aflați în arest care erau „evrei, rromi, ruși, polonezi condamnați la peste trei ani, cehi sau germani care ispășeau o pedeapsă de peste opt ani” să fie clasificați ca „elemente asociale” și transferați către „Reichsführer-SS” Heinrich Himmler pentru a munci până la moarte.

La inițiativa lui Thierack, în decembrie 1942, camera de execuție de la Închisoarea Plötzensee din Berlin a fost echipată cu opt cârlige de fier, astfel încât mai multe persoane să poată fi executate simultan, prin spânzurare (acolo exista deja de ceva vreme o ghilotină). Execuțiile în masă au început la 7 septembrie 1943, dar, din cauza rapidității cu care se desfășurau, unii prizonieri au fost spânzurați „din greșeală”. Thierack a respins aceste cazuri ca fiind erori și a cerut ca spânzurările să continue. Thierack a fost numit să continue în funcția de ministru al Justiției în testamentul politic al lui Hitler. A făcut parte din guvernul de scurtă durată Goebbels, dar a fost demis la 5 mai 1945 de către succesorul lui Hitler, Reichspräsident-ul Karl Dönitz.

Arestarea și sinuciderea Aliații l-au arestat pe Thierack după încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial. Înainte de a fi judecat în fața tribunalului de la Nürnberg în cadrul procesului judecătorilor, Thierack s-a sinucis în Sennelager, Paderborn, prin otrăvire.

Note

Bibliografie

Legături externe

Biographical overview at the German Historical Museum

Categorie:Nașteri în 1889 Categorie:Decese în 1946 Categorie:Criminali de război naziști Categorie:Judecători germani Categorie:Suicid Categorie:Decese prin otrăvire Categorie:Politicieni naziști germani Categorie:Juriști germani