Carlingue (sau Gestapo-ul francez) au fost auxiliari francezi care au lucrat pentru Gestapo, Sicherheitsdienst și Geheime Feldpolizei în timpul ocupației germane a Franței din Al Doilea Război Mondial.
Grupul, care avea sediul la 93 rue Lauriston în arondismentul 16 din Paris, a fost activ între 1941 și 1944. A fost inițiat de Pierre Bonny (1895–1944), un fost polițist. Ulterior a fost condus în comun de Henri Lafont și Pierre Loutrel, doi criminali profesioniști care fuseseră activi în lumea interlopă franceză înainte de război.
Nume Carlingue în franceză înseamnă cabina (sau corpul central al unei aeronave). Unitatea a folosit acest nume ca un eufemism pentru a indica faptul că era o organizație cu structură și forță. Grupul era cunoscut și extern ca banda Bonny-Lafont, după Pierre Bonny și Henri Lafont.
Biroul Principal de Securitate al Reichului German (RSHA) se referea oficial la Carlingue ca Grupul Activ Hesse după ofițerul SS „care a supravegheat înființarea sa”. Era cunoscut și ca Gestapo française de la rue Lauriston sau La Bande Bonny-Lafont.
Istorie Unitatea a fost formată în 1941 de către RSHA. Scopul său era să efectueze operațiuni de contrainsurgență împotriva forțelor de rezistență maquis din Franța ocupată de germani și Franța de la Vichy. Carlingue și-a recrutat membrii din același mediu criminal ca cel al fondatorilor săi. Atât Henri Lafont, cât și Pierre Loutrel (alias Pierrot le fou, „Pierrot nebunul”) erau criminali în lumea interlopă pariziană înainte de război. Un alt membru, fostul ofițer de poliție Pierre Bonny, era căutat de autoritățile franceze pentru deturnare de fonduri și vânzare de influență în afacerile Afacerea Seznec și Afacerea Stavisky.
Mulți alții din Carlingue proveneau din Brigăzile Nord-Africane desființate. Natura parțial criminală a organizației îi dădea acces la contacte precum informatori, funcționari corupți și oameni de afaceri dubioși precum Joseph Joanovici. Membrii erau activi și pe piața neagră.
Conform polițistului pensionar Henri Longuechaud, „poate scandaliza cifrele de 30.000 până la 32.000 citate uneori [ca membri ai Carlingue]. La Paris, când germanii au lansat o campanie de recrutare pentru 2.000 de polițiști auxiliari în serviciul lor, au primit nu mai puțin de 6.000 de candidați”. În timpul războiului, faimosul doctor și criminal în serie francez Marcel Petiot s-a asociat presupus cu Carlingue. Casa sa era situată pe aceeași stradă cu sediul Carlingue și se spune că uneori ajuta grupul să scape de cadavrele victimelor.
În ianuarie și februarie 1944, Carlingue, ca membri ai unității paramilitare Legiunea nord-africană (LNA) comandată de Alexandre Villaplane, purtau uniforme germane ca parte a operațiunilor Bandenbekämpfung împotriva Rezistenței Franceze în zona din jurul Tulle, în Franța centrală.
După eliberarea Franței în 1944, membrii Carlingue s-au ascuns. Mulți au fost prinși, judecați și condamnați la moarte; unii au evitat arestarea. Un fost agent Carlingue, Georges Boucheseiche, care a murit în Maroc în 1967, a fost angajat de Service de Documentation Extérieure et de Contre-Espionnage, agenția franceză de informații externe de după război.
În august 2014, guvernul Parisului a ordonat proprietarilor actuali ai clădirii de la 93 rue Lauriston să restaureze placa memorială de la fostul sediu al Carlingue.
Membri notabili Georges Pujol, un fost luptător al rezistenței care a devenit agent dublu pentru Gestapo, arestat în august 1944 și împușcat. Henri Lafont, executat la Fortul Montrouge la 26 decembrie 1944. Alexandre Villaplane, executat la Fortul Montrouge la 27 decembrie 1944. Clairé, executat la Fortul Montrouge la 27 decembrie 1944. Engel, executat la Fortul Montrouge la 27 decembrie 1944. Hare, executat la Fortul Montrouge la 27 decembrie 1944. Louis „Eddy” Pagnon, membru al Brigăzii Nord-Africane, executat la Fortul Montrouge la 27 decembrie 1944. Pierre Bonny, condamnat la moarte și împușcat la 29 decembrie 1944. Charles Delval, executat în curtea Închisoarea Fresnes în februarie 1945. Ganioles, executat la Fortul Montrouge la 24 iunie 1946. Jourdan, executat la Fortul Montrouge la 13 iulie 1946. Marcel Buat, condamnat la moarte în iunie 1946 și executat la Versailles la 12 august 1946. Pierre Loutrel, a murit la 6 noiembrie 1946, la cinci zile după ce a fost împușcat în vezică în timpul unei spargeri la o bijuterie pariziană de pe avenue Kléber. Bernard Fallot, executat la Fortul Montrouge la 1 octombrie 1947. Maurice Bay, executat la 5 mai 1950. Abel Danos, împușcat la 13 martie 1952. Raymond Monange, ofițer din Brigada Nord-Africană, împușcat la 13 martie 1952 la Fortul Montrouge. Auguste Ricord (1911–1985), judecat postbelic în lipsă pentru colaborare; a executat o pedeapsă de 10 ani între 1972–1982 în Statele Unite ale Americii pentru trafic de droguri, dar nu a fost rejudecat pentru crime de război.
Note
Bibliografie
(about Roger Griveau) Patrice Rolli, La Phalange nord-africaine (ou Brigade nord-africaine, ou Légion nord-africaine) en Dordogne: Histoire d'une alliance entre la Pègre et la Gestapo; 15 March–19 August 1944, Éditions l'Histoire en Partage, 2013, (mostly about Alexandre Villaplane and Raymond Monange)
(about Roger Griveau) Patrice Rolli, La Phalange nord-africaine (ou Brigade nord-africaine, ou Légion nord-africaine) en Dordogne: Histoire d'une alliance entre la Pègre et la Gestapo; 15 March–19 August 1944, Éditions l'Histoire en Partage, 2013, (mostly about Alexandre Villaplane and Raymond Monange)
Categorie:Gestapo Categorie:Arondismentul 16 din Paris Categorie:Germania nazistă Categorie:Franța