Omakaitse („Garda Națională”) a fost o organizație de miliție în Estonia. A fost înființată în 1917, după Revoluția Rusă. În ajunul ocupației Estoniei de către Imperiul German, unitățile Omakaitse au preluat controlul asupra principalelor orașe din țară, permițând Comitetului de Salvare al Adunării Provinciale Estoniene să proclame independența Estoniei. După ocupația germană, Omakaitse a fost interzisă.

Liga de Apărare Estonă a fost dizolvată în 1940 după ocupația sovietică a Estoniei.

Omakaitse a fost reînființată în timpul Operațiuni Barbarossa în 1941 de către Frații pădurii care au preluat controlul asupra țării înainte de sosirea trupelor germane, permițându-i lui Jüri Uluots să înființeze un consiliu de coordonare la Tartu pentru a proclama guvernul provizoriu al Estoniei. Germanii au dizolvat guvernul provizoriu, dar au permis unităților armate din Omakaitse să activeze după ce Estonia a devenit parte din Reichskomisariatul Ostland ocupat de germani. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, Omakaitse a existat între 3 iulie 1941 – 17 septembrie 1944 pe Frontul de Răsărit.Resistance Occupation Museum of Estonia

Context Omakaitse a fost o organizație unică în contextul Frontului de Răsărit, deoarece în Letonia, care altfel a împărtășit un destin comun cu Estonia, nu a existat o organizație de acest fel.

Formarea și Războiul de Vară

Liga de Apărare Estonă nu a încetat complet să existe după ce a fost închisă în timpul ocupației sovietice din vara anului 1940. Membrii săi au ascuns o parte din arme, dar acest lucru s-a făcut din propria inițiativă și doar în câteva locații. Au menținut comunicarea, au organizat ascultarea comună a posturilor de radio străine, precum și discuții despre afacerile mondiale și perspectivele viitoare.

După deportarea din iunie în 1941 și declanșarea războiului între Germania și Uniunea Sovietică, foștii membri ai Ligii de Apărare și alți civili au format grupuri de partizani în păduri numite Frații Pădurii. Pe măsură ce ciocnirile cu Armata Roșie a 8-a în retragere, batalioanele de distrugere și NKVD au escaladat în Războiul de Vară, grupurile de partizani s-au transformat în Omakaitse în jurul comunelor rurale și regiunilor. Formarea structurilor la nivel de județ a început imediat după sosirea Armatei a 18-a germane. Prima astfel de organizație a fost creată pe 3 iulie 1941 în orașul Kilingi-Nõmme. Aceasta includea unitățile Omakaitse și Frații Pădurii din comunele rurale.

Omakaitse din Comitatul Pärnu a fost formată pe 8 iulie, după ce Armata a 18-a a ocupat orașul Pärnu. Organizațiile Omakaitse la nivel de comitat din Valga, Petseri, Võru, Tartu, Viljandi au fost formate în zilele următoare. 9.175 de luptători Omakaitse au atacat forțele sovietice în retragere. Bătălia de la Tartu a durat două săptămâni și a distrus o mare parte din oraș. Sub conducerea maiorului Friedrich Kurg, Omakaitse i-a alungat pe sovietici din Tartu, în spatele râurilor Pärnu și Emajõgi, asigurând sudul Estoniei sub control estonian până la 10 iulie.Tartu in the 1941 Summer War . By Major Riho Rõngelep and Brigadier General Michael Hesselholt Clemmesen (2003). Baltic Defence Review 9

Ocupația germană

După sosirea trupelor Armatei a 18-a, organizațiile Omakaitse au fost subordonate comandanților locali de câmp ai Wehrmachtului. Acest lucru s-a întâmplat la Pärnu pe 10 iulie, la Tartu pe 11 iulie, la Valga pe 12 iulie și la Võru pe 14 iulie. Unitățile Omakaitse au fost dizolvate pe 29 iulie 1941 la ordinele Grupului de Armate Nord german. Pe bază voluntară, formațiunile au fost convocate din nou pe 2 august 1941 sub numele de Omakaitse estonă. Organizația Omakaitse din Tallinn a fost formată pe 28 august și mai târziu pe insula Saaremaa. Membrii au fost inițial selectați din cercurile cele mai apropiate de prieteni. Mai târziu, candidaților li s-a cerut să semneze o declarație că nu sunt membri ai unei organizații comuniste. Omakaitse estonă s-a bazat pe fostele regulamente ale Ligii de Apărare Estone și Armatei Estoniene, în măsura în care erau consistente cu legile ocupației germane. Sarcinile Omakaitse erau următoarele:

Apărarea coastei și frontierelor; Lupta împotriva parașutiștilor, sabotajului și spionajului; Păzirea obiectivelor militar importante; Lupta împotriva comunismului; Asistență pentru Poliția Auxiliară Estonă și garantarea siguranței generale a cetățenilor; Asistență în caz de accidente la scară largă (incendii, inundații, boli etc.); Asigurarea instruirii militare pentru membrii săi și alți cetățeni loiali; Adâncirea și păstrarea sentimentelor patriotice și naționale ale cetățenilor.

Pe 15 iulie, Omakaitse avea 10.200 de membri, iar pe 1 decembrie 1941, 40.599 de membri. Până la mobilizările din februarie 1944, numărul membrilor era aproximativ 40.000. Aproximativ 1000–1200 de bărbați din Omakaitse (2,5–3%) au fost direct implicați în acte criminale, participând la arestări, pază sau uciderea a 400–1000 de rromi și 6000 de evrei în lagărele de concentrare din regiunea Pskov din Rusia și lagărele Jägala, Vaivara, Klooga și Lagedi din Estonia.Conclusions of the Estonian International Commission for the Investigation of Crimes Against Humanity. Phase II - The German Occupation of Estonia, 1941 - 1944 Păziți, printre alții, de câțiva procente din Omakaitse, 15.000 de prizonieri de război sovietici au murit în Estonia, unii din cauza neglijenței și maltratării, alții executați.

Omakaitse estonă a rămas o organizație de apărare teritorială voluntară până la 2 octombrie 1943, când guvernul marionetă eston („Autoadministrația”) a emis un regulament privind chemarea populației masculine la Serviciul de Gardă Internă. A devenit obligatoriu pentru bărbații cu vârsta între 17–45 de ani să devină membri ai Omakaitse. Regulamentul din 29 ianuarie 1944 a făcut calitatea de membru în Omakaitse obligatorie pentru bărbații cu vârsta între 17–60 de ani și neafectați de mobilizarea generală. Batalioanele de luptă erau formate din bărbați care, fie din motive de sănătate, fie din cauza vârstei, nu erau mobilizați în Forțele Armate Germane. Bărbații purtau în mare parte haine civile, dar erau obligați să poarte banderole cu însemne distinctive. Instruirea lor era incompletă și erau înarmați cu puști vechi britanice, germane și rusești și mitraliere ușoare și grele din Primul Război Mondial. De aceea, batalioanele teritoriale Omakaitse au fost dislocate pentru paza coastei Lacului Peipus și sectoare neimportante ale frontului. Cu toate acestea, în apărarea liniei râului Väike Emajõgi împotriva Ofensivei de la Tartu sovietice în august–septembrie și a Ofensivei de la Riga în septembrie 1944, unele dintre batalioane au fost implicate în operațiuni de luptă serioase. Când Grupul de Armate Nord a început să se retragă din Estonia continentală, majoritatea membrilor Omakaitse s-au întors acasă. Cu toate acestea, membrii care au fost evacuați în Germania au fost trimiși la Divizia 20 Grenadieri Waffen a SS (1 Estonă).

Notă explicativă

Note

Categorie:Unități militare