Pierre Mendès France

180px|miniatura|dreapta|Fotografie din 1968

Pierre Mendès France () a fost un om politic francez, președinte al Consiliului de Miniștri al Franței din 18 iunie 1954 până în 23 februarie 1955. Mendès France era descendentul unei familii evreiești sefarde. A fost de profesie jurist.

S-a implicat în politică încă din 1924 în mișcările studențești care se opuneau extremei drepte. L-a întâlnit pe Édouard Herriot, care l-a încurajat să se alăture Partidului Republican, Radical și Radical-Socialist, cunoscut pe scurt ca Partidul Radical.

La alegerile legislative din 1932, a fost ales cu un scor restrâns deputat din partea departamentului Eure. În ciuda pozițiilor sale de stânga în comparație cu majoritatea Partidului Radical și a deosebirilor de opinii față de figuri conducătoare din acest partid, el a rămas membru. După evenimentele din 6 februarie 1934 și căderea guvernului Édouard Daladier, Mendes France s-a opus ferm alianței dintre radicali și dreapta, inclusiv cu Federația Republicană a lui Louis Marin.

În 1936, a participat la coaliția Frontului Popular, iar în 1938 a devenit membru în cel de-al doilea guvern al lui Léon Blum.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, după ce a fost închis de Regimul de la Vichy, Mendes Frances a reușit să evadeze și să se alăture Rezistenței, înrolându-se în Forțele Aeriene Franceze Libere. Apoi din noiembrie 1943 până în septembrie 1944 a ocupat funcția de comisar de finanțe în cadrul Comitetului francez de eliberare națională (CFLN) de la Alger, iar ulterior cea de ministru al economiei naționale în guvernul provizoriu al generalului de Gaulle din septembrie 1944 până în aprilie 1945. Planul său de austeritate a fost respins de generalul de Gaulle, ceea ce a dus la demisia sa.

În urma înfrângerii militare de la Dien Bien Phu, a fost propus pentru funcția de prim-ministru de către președintele René Coty și, având în vedere urgența situației, a primit votul de încredere al Adunării Naționale cu o majoritate covârșitoare; a deținut această funcție concomitent cu cea de ministru al afacerilor externe . Deși a reușit să încheie pacea în Indochina, să pregătească independența Tunisiei și să inițieze procesul de independență a Marocului, nu a reușit să obțină sprijin în problema extrem de sensibilă a Algeriei franceze. În 1954, a autorizat primele măsuri represive în Algeria la izbucnirea Războiului din Algeria. A inițiat, de asemenea, o strânsă cooperare militară cu Israelul, aprobând vânzarea de arme, tancuri și aeronave către statul evreiesc aflat la început de drum. În plus, a pus bazele programului nuclear militar francez și ale primelor transferuri de tehnologie nucleară către Israel. Înlăturat de Adunarea Națională din cauza problemei Algeriei franceze, a demisionat din funcția de prim-ministru în februarie 1955.

În calitate de ministru de stat fără portofoliu în guvernul Guy Mollet în 1956, a demisionat după câteva luni din cauza dezacordului său cu politica cu privire la Algeria.

A votat împotriva învestirii lui Charles de Gaulle ca prim-ministru în 1958, apoi a renunțat la toate mandatele sale locale în urma înfrângerii sale în alegerile legislative. După ce a fost considerat un potențial candidat la alegerile prezidențiale din 1965, s-a întors în Parlament în 1967, fiind ales deputat PSU pentru Isère. După ce și-a pierdut locul în Adunarea Națională în anul următor, a format o listă comună cu Gaston Defferre, candidat la alegerile prezidențiale din 1969, dar Defferre a obținut doar 5% din voturi.

Note

Legături externe

Categorie:Nașteri în 1907 Categorie:Decese în 1982 Categorie:Politicieni francezi din secolul al XX-lea Categorie:Politicieni evrei Categorie:Prim-miniștri ai Franței Categorie:Miniștri de externe ai Franței Categorie:Membri Camerei Deputaților (A Treia Republică Franceză) Categorie:Miniștri de finanțe ai Franței Categorie:Membri ai Rezistenței franceze Categorie:Personal militar francez al celui de-Al Doilea Război Mondial

Categorie:Absolvenți ai Facultății de Drept a Universității din Paris Categorie:Războiul algerian Categorie:Militanți pentru drepturile omului Categorie:Comandori ai Legiunii de onoare Categorie:Destinatari ai premiilor sau decorațiilor militare Categorie:Oameni din Paris Categorie:Decese prin atac de cord