Inayat Khan Rehmat Khan (urdu: عنایت خان رحمت خان; ) a fost un profesor indian de muzicologie, cântăreț, poet, filosof, scriitor și un pionier al transmiterii sufismului în Occident.
Biografie Inayat Khan s-a născut în Baroda într-o familie nobilă de origine mogulă. Strămoșii săi paterni, care includeau yüzkhan-i (nobili din Asia Centrală) și bakshy (șamani), erau turkmeni din Hanatul Chagatai, care s-au stabilit în Sialkot, Punjab, în timpul domniei lui Timur Lenk. Bunicul matern al lui Inayat Khan, Sangit Ratna Maulabakhsh Sholay Khan, a fost un muzician și educator de muzică clasică hindustani, cunoscut drept „Beethoven al Indiei”. Bunica sa maternă, Qasim Bibi, provenea din casa regală a lui Tipu Sultan din Mysore.
Sursele sufite ale lui Inayat Khan includeau atât tradițiile strămoșilor săi paterni (amintiți ca Mahashaikhan), cât și învățăturile primite de la maestrul său, Sayyid Abu Hashim Madani (d. 1907) din Hyderabad. De la acesta a moștenit patru linii de transmitere, reprezentând succesiunea în ordinele sufite Chishti, Suhrawardi, Qadiri și Naqshbandi. Dintre acestea, linia Chishti, transmisă prin moștenirea lui Shah Kalim Allah Jahanabadi din Delhi, era considerată principală.
Inayat Khan a făcut turnee în Statele Unite împreună cu fratele său Maheboob Khan și vărul său Mohammed Ali Khan între anii 1910 și 1912. Călătoriile sale ulterioare l-au dus în Marea Britanie, Franța și Rusia. La New York, a întâlnit-o pe femeia care avea să îi devină soție în 1912, Ameena Begum (născută Ora Ray Baker). Au avut patru copii: Noor Inayat Khan (1914-1944), Vilayat Inayat Khan (1916-2004), Hidayat Inayat Khan (1917-2016) și Khair-un-Nisa Inayat Khan.
În anul 1914, la începutul Primului Război Mondial, locuind la Londra, Inayat Khan a supravegheat înființarea unui ordin sufit sub îndrumarea sa: Ordinul Inayati (Inayatiyya). După război a călătorit mult, iar numeroase centre sufite au apărut în urma sa în Europa și Statele Unite. În cele din urmă, în 1920, s-a stabilit la Suresnes, Franța.
Învățăturile lui Inayat Khan puneau accent pe unitatea lui Dumnezeu (Tawhid) și pe armonia fundamentală a revelațiilor transmise de profeții tuturor marilor religii ale lumii. Discursurile sale acopereau subiecte diverse precum religia, arta, muzica, etica, filosofia, psihologia și sănătatea și vindecarea. Principala preocupare a învățăturii sale era căutarea mistică a realizării lui Dumnezeu.
În acest scop, el a creat o Școală Interioară formată din patru etape de studiu contemplativ, bazate pe disciplinele sufite tradiționale mujahada, muraqaba, mushahada și mu‘ayyana, pe care le-a tradus în engleză ca concentrare, contemplație, meditație și realizare.
În 1926, Inayat Khan s-a întors în India; a murit de pneumonie la Delhi pe 5 februarie 1927. Este înmormântat în Inayat Khan Dargah din Nizamuddin, Delhi. Dargah-ul este deschis publicului și găzduiește sesiuni de qawwali sau muzică sufită.
Scrieri traduse în limba română Hazrat Inayat Khan, Sufism. Calea iluminării, vol. I, traducere de Monica Dragomir, București, Editura Sophia, 2003, 301 p. Hazrat Inayat Khan, Pași pe cale, traducere de Walter Fotescu, București, Editura Herald, 2018, 215 p.
Note
Categorie: Nașteri în 1882 Categorie: Decese în 1927 Categorie: Sufism