miniatura|Andrei Riabușkin: Țarul Mihail la sesiunea Dumei Boierești (1893) miniatura|Țarul Petru cel Mare îl ridică în brațe pe tânărul rege Ludovic al XV-lea (1717). miniatura|O copie din 1898 a Tabelului de Ranguri. miniatura|Portretul împărătesei ruse Ecaterina a II-a în rochia de încoronare de Stefano Torelli, 1763–1766. Birocrația țaristă, alături de armată, sistemul judiciar și Biserica Ortodoxă Rusă, a jucat un rol major în consolidarea și menținerea domniei țarilor în Țaratul Rusiei (1547–1721) și în Imperiul Rus (1721–1917). În secolul al XIX-lea, forțele schimbării aduse de Revoluția Industrială au propulsat multe țări, în special în Europa, către schimbări sociale semnificative. Cu toate acestea, din cauza naturii conservatoare a regimului țarist și a dorinței sale de a menține puterea și controlul, schimbarea socială din Rusia a rămas în urma celei din Europa.
Vorbitorii de rusă s-au referit la birocrați ca chinovnici () din cauza rangului () pe care le dețineau. Contrar imaginației populare, Imperiul Rus era o țară subguvernată în comparație cu restul Europei. ȚarăBirocrați la 1.000 de locuitori în 1900Imperiul Rus4Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei7.3Imperiul German12.6A Treia Republică Franceză17.6 În 1718, țarul Petru cel Mare a investigat de ce fosta provincie suedeză Livonia era atât de ordonată. Concluziile au arătat că suedezii alocaseră pentru administrarea Livoniei (de 300 de ori mai mică decât propriul său regat) resurse financiare comparabile cu cele destinate întregii birocrații imperiale ruse. În urma acestor constatări, Petru a fost forțat să desființeze guvernul provinciei și să reorganizeze sistemul.Richard Pipes, Russia under the old regime
În cadrul reformelor sale, Petru cel Mare a încercat să înlocuiască practica funcționarilor de a se întreține din veniturile funciare (interzisă în 1714) și mită, prin introducerea unui sistem de salarizare în bani. În practică însă, remunerația a fost plătită doar oficialilor din Moscova și Sankt Petersburg. În 1722, Petru a instituit Tabela Rangurilor, un sistem ierarhic cu 14 grade pentru serviciul militar, civil și de curte, conceput inițial pentru a promova criteriul meritocratic în avansarea în funcție (dar care a devenit corupt). În 1723, Petru a folosit un sfert din bugetul administrației pentru a achita deficitul.
Ecaterina a II-a (Ecaterina cea Mare) a cumpărat sprijinul birocrației pentru preluarea puterii în 1762. La 13 septembrie 1767, aceasta a decretat ca funcționarii publici să fie promovați automat după șapte ani petrecuți într-un anumit grad, indiferent de funcție sau merit. Inițial, atingerea rangului al optulea conferea nobilitate ereditară, pragul fiind ulterior ridicat la rangul al cincilea în 1845 și la rangul al patrulea după 1856 pentru a limita extinderea nobilimii prin funcționari de carieră. În același timp, Ecaterina a reorganizat structura eparhiilor bisericești pentru a le alinia granițelor administrative sporind astfel controlul birocrației asupra bisericii.
Note
Categorie:Politica Imperiului Rus Categorie:Birocrație