Antilopa bontebok (Damaliscus pygargus) numit și antilopă pestriță este o antilopă de mărime medie care se găsește în Africa de Sud, Lesotho și Namibia. Denumirea bontebok provine din limba afrikaans, însemnând „antilopă pestriță” (bonte = pătat, tărcat, pestriț și bok = cerb, antilopă, capră, țap). Până la începutul secolului al XX-lea populația sălbatică a fost redusă la mai puțin de 70 de indivizi, însă în prezent este recunoscută ca unul dintre marile succese de conservare.

Descriere

Antilopa bontebok este o antilopă zveltă, de talie medie. În general, are o înălțime la greabăn de 0,8 până la 1 m și o lungime a corpului (de la cap la coadă) de 1,2 până la 1,6 m. Coada poate măsura între 30 și 60 cm, iar greutatea corporală variază între 50 și 68 kg. Masculii sunt puțin mai mari și vizibil mai grei decât femelele.Burnie, D. and Wilson, D.E. (eds.), Animal: The Definitive Visual Guide to the World's Wildlife. DK Adult (2005),

Blana antilopei bontebok are o nuanță maro-ciocolatie, cu abdomenul alb și o dungă albă care pornește de la frunte până la vârful nasului – deși, spre deosebire de ea, majoritatea antilopelor blesbok au o dungă maro care întretaie această zonă albă în apropierea ochilor. De asemenea, antilopa bontebok are o pată albă distinctivă în jurul cozii (de unde și denumirea sa în latină), în timp ce la blesbok această pată este maro-deschis sau crem. Coarnele antilopei bontebok au formă de liră și inele bine definite; acestea sunt prezente la ambele sexe și pot atinge o lungime de o jumătate de metru.

Conservare Antilopele bontebok au fost cândva vânate în masă, fiind considerate dăunători, astfel că la începutul secolului XX populația din sălbăticie scăzuse la mai puțin de 70 de exemplare.

În calitate de ministru al terenurilor, Piet Grobler l-a însărcinat pe Deneys Reitz să caute soluții pentru salvarea speciei. Reitz a identificat o suprafață de teren în zona Bredasdorp unde, cu ajutorul lui Alexander van der Bijl și al altor fermieri, au reușit să strângă ultimele 16 sau 17 antilope rămase într-un țarc din care acestea nu au mai putut să sară.

În 1931, această cireadă de 17 exemplare a fost mutată în Parcul Național Bontebok, înființat special pentru conservarea speciei. Până în 1961, când parcul a fost relocat într-o zonă mai potrivită pentru nevoile lor, numărul animalelor crescuse la 61. Astăzi, se estimează că populația numără între 2.500 și 3.000 de exemplare, toate fiind descendente ale celor 17 antilope originale.

Deși au dispărut din habitatul lor istoric, numărul de antilope bontebok a crescut atât de mult încât acum sunt extrem de numeroase și crescute intens în ferme, fiind o pradă populară pentru vânători și un animal ușor de întreținut.

Galerie

Note

Categorie:Alcelaphinae Categorie:Mamifere din Africa de Sud Categorie:Mamifere descrise în 1767 Categorie:Taxoni clasificați de Peter Simon Pallas