Atitudinile sociale față de alăptarea în public și statutul legal al acesteia variază considerabil în culturile din întreaga lume. În multe țări, atât în , cât și în numeroase țări occidentale, alăptarea bebelușilor la vedere în fața publicului larg este un lucru obișnuit și, în general, nu este considerată o problemă. În multe părți ale lumii, inclusiv în Australia, în anumite părți ale Statelor Unite și Europei, alături de câteva țări din Asia, femeile au un drept legal explicit de a alăpta în public și la locul de muncă.

Prevalența alăptării în public într-o anumită țară se datorează în principal unor factori precum restricțiile legale, valorile culturale, vârsta bebelușului, normele sociale, precum și atitudinea și cunoștințele femeilor despre alăptare. Există dovezi care sugerează că mamele care alăptează în public sunt mai predispuse să continue alăptarea pentru o perioadă mai lungă decât cele care nu fac acest lucru. Jena cauzată de dezaprobarea societății este adesea citată ca motiv principal pentru evitarea alăptării în public. Acest lucru poate determina femeile care alăptează să evite să petreacă timp în spații publice, să transporte lapte matern muls sau să utilizeze atunci când sunt plecate de acasă.

Chiar dacă practica poate fi legală sau acceptată social, unele mame pot fi totuși reticente să își expună sânul în public pentru a alăpta, în principal din cauza obiecțiilor reale sau potențiale ale altor persoane, a comentariilor negative sau a hărțuirii. Se estimează că aproximativ 63% dintre mamele din întreaga lume și-au alăptat copiii în public. Mass-media a relatat numeroase incidente în care angajați sau membri ai publicului s-au opus sau au interzis femeilor să alăpteze. Unele mame evită atenția negativă și aleg să se mute în altă locație; altele au protestat față de tratamentul primit, au inițiat acțiuni legale sau s-au implicat în proteste. Protestele au inclus un boicot public al afacerii respective, organizarea unui „nurse-in” (alăptare colectivă) sau a unui flash mob de alăptare, în cadrul căruia grupuri de mame se adună în locul unde a apărut plângerea și își alăptează bebelușii simultan. Ca răspuns, unele companii și-au cerut scuze și au fost de acord să își instruiască angajații.

Atitudini pe țară și continent

Africa

În multe zone ale Africii, alăptarea în public este norma. Bebelușii sunt purtați de obicei pe spatele mamei într-o bucată de material și mutați pur și simplu în față pentru a fi hrăniți. Mama care alăptează poate acoperi vederea bebelușului în timp ce acesta suge, dar, în general, nu se face nicio încercare de a ascunde bebelușul și sânul mamei de privirile celorlalți. Când un bebeluș este văzut plângând în public, se presupune că femeia cu bebelușul nu este mama copilului, deoarece se consideră în mod normal că, dacă ar fi mama, l-ar hrăni.

Maroc Alăptarea în public este legală și larg acceptată.

Sierra Leone Sierra Leone are cea mai ridicată rată a mortalității infantile din lume. În timpul unei călătorii de bunăvoință în această țară, actrița Salma Hayek a alăptat în fața camerelor un bebeluș flămând de o săptămână a cărui mamă nu putea produce lapte. Ea a declarat că a făcut acest lucru pentru a reduce stigmatul asociat alăptării și pentru a încuraja nutriția sugarilor.

Asia

China Alăptarea în public în China a fost limitată istoric de normele culturale și sociale tradiționale. În China antică, dacă o femeie își expunea pielea de sub gât, era considerată o femeie decăzută. Cultura chineză tradițională a acordat, de asemenea, multă atenție rolului sexual al sânilor, ceea ce a dus la faptul că multe femei din China consideră în continuare inacceptabil să își expună sânii în public.

China nu are nicio lege care să permită în mod specific femeilor să alăpteze în public. Au existat, de asemenea, exemple de postări pe rețelele sociale care au devenit și care încearcă să rușineze persoanele surprinse alăptând în public. Teama de acest lucru a contribuit la rata scăzută a alăptării în rândul mamelor chineze. Pentru a promova alăptarea, sute de mame din China au participat la „Big Latch On”, un eveniment internațional în cadrul căruia femeile își alăptează copiii în public, împreună.

În Shanghai, alăptarea în public este considerată jenantă de către unii, dar este, de asemenea, acceptată de mulți. Au existat apeluri pentru crearea de facilități de îngrijire a bebelușilor în locuri publice.

În Taiwan, articolul 18 din Legea privind egalitatea de gen în ocuparea forței de muncă garantează dreptul femeilor angajate de a alăpta sau de a colecta lapte în perioadele de veghe, în timp ce articolul 23 prevede că angajatorii cu mai mult de 100 de angajați trebuie să pună la dispoziție o cameră pentru alăptat și să ofere facilități sau măsuri de îngrijire a copiilor.性別平等工作法 ，全國法規資料庫。

India India nu are un statut legal care să trateze alăptarea în public. În schimb, Legea privind beneficiile de maternitate (amendament) din 2017 a Indiei dă dreptul mamelor care alăptează la facilități de creșă în multe locuri de muncă, iar în unele state indiene există legi care obligă angajatorii să ofere timp și facilități pentru alăptare. Cu toate acestea, nu toți angajatorii oferă aceste facilități și ele sunt rareori disponibile femeilor în locuri publice. Ca urmare, alăptarea are loc adesea în public, de obicei în transportul public, în colțuri izolate, sub copaci, în mașini sau parcări, ori în toalete publice. Femeile care alăptează în public experimentează adesea jena din cauza străinilor care se uită fix la ele.

Prevalența și acceptarea socială variază de la o regiune la alta. Alăptarea în public nu este o normă în păturile sociale superioare, dar este destul de comună în mediile economice defavorizate.

În India rurală este complet acceptabilă, dar mai multe dificultăți sunt întâmpinate în zonele urbane. Un sondaj efectuat în 2019 a indicat că aproximativ 81% dintre mamele din India nu doresc să alăpteze în public, în principal din cauza lipsei de igienă și a privirilor celorlalți.

Iran Înainte de Revoluția Iraniană din 1979, nu existau restricții privind alăptarea în public în Iran. În prezent, alăptarea nu este de obicei practicată în public decât dacă bebelușul este acoperit. În unele locuri, cum ar fi capitala Teheran, municipalitatea a amenajat camere private „mamă și copil” pentru alăptat și schimbat scutece pentru a ajuta la stimularea populației.

Malaysia Este larg acceptat ca mamele să alăpteze în public în Malaysia, cu așteptarea de a alăpta discret (acoperind pieptul cu o pătură sau ceva asemănător).

Nepal Există un anumit grad de stigmatizare atașat alăptării în public în societatea nepaleză și multe femei evită să facă acest lucru. Țara nu are legi privind alăptarea în public. Cu toate acestea, nu este neobișnuit să vezi mame alăptându-și bebelușii în locuri publice precum autobuze, parcuri, restaurante, spitale etc. în Nepal. În societatea nepaleză, alăptarea unui copil este considerată o necesitate pentru mame. Mamele care nu alăptează sau nu sunt capabile să își alăpteze copilul sunt considerate a fi „bokshi” – „vrăjitoare”, și este atașat un mare stigmat social acestui fapt.

Filipine În Filipine, alăptarea este protejată de diverse legi, precum „Legea extinsă de promovare a alăptării din 2009” și „Codul laptelui al Filipinelor” (Ordinul executiv 51). Mamelor le este permis să alăpteze în public. Angajatorii sunt obligați să permită angajatelor care alăptează pauze pentru a alăpta sau a mulge lapte matern. Legea prevede, de asemenea, că intervalele nu ar trebui să fie mai mici de patruzeci de minute pentru fiecare perioadă de lucru de opt ore. Birourile, unitățile publice precum mall-urile și școlile, și instituțiile guvernamentale sunt obligate să înființeze stații de lactație separate de baie, unde mamele își pot alăpta bebelușii sau pot mulge laptele. Codul laptelui interzice publicitatea pentru formula de lapte praf sau tetinele pentru biberoane pentru sugari sub doi ani.

Arabia Saudită Chiar dacă femeile nu pot arăta nicio parte a corpului în public, alăptarea este o excepție. Este comun pentru femei să alăpteze în mall-uri și parcuri, și este un lucru acceptabil în rândul oamenilor din Arabia Saudită.

Siria În 2015, s-a raportat că a Statului Islamic pedepsea femeile care alăptau în public.

Taiwan Din noiembrie 2010, „Legea alăptării în public” a protejat dreptul de a alăpta în public, în timp ce sunt amenajate pentru a asigura intimitatea și a oferi acces la apă caldă și surse de energie, cu amenzi împotriva celor care interferează cu dreptul unei mame de a alăpta. După evacuarea unei mame care alăpta de la la 18 iulie 2012, fapt ce a înfuriat mulți utilizatori de site-uri web taiwaneze, angajata implicată și angajatorul ei au fost amendați cu 6000 de (aproximativ 200 de dolari americani), a declarat , (în ), însă Muzeul a anunțat că va face apel.

Europa

Republica Cehă Deși alăptarea în public este des practicată și nu este ilegală, unii oameni o dezaprobă. Mamele care alăptează în clădiri publice precum bănci sau cafenele sunt uneori rugate să plece. Aceste incidente pot duce la proteste publice ale mamelor.

Franța Alăptarea în public este legală și larg acceptată.

Germania Deși alăptarea în public este larg acceptată, în special după , când „Nurse-Ins” publice (în ) erau comune, nu există o legislație care să abordeze în mod specific alăptarea în public.

Articolul 6, paragraful 2 din Legea fundamentală pentru Republica Federală Germania prevede că „îngrijirea și creșterea copiilor constituie dreptul natural al părinților”, în timp ce paragraful 4 „îndreptățește fiecare mamă la protecția și îngrijirea comunității”.

Islanda Alăptarea în public este larg răspândită și nu stârnește controverse.

Italia În Italia, nu există nicio lege împotriva alăptării în public, dar reacțiile față de aceasta variază în diferite comunități. Unii oameni o consideră jenantă sau un tabu, iar acest lucru poate duce la evitarea alăptării de către mame în locuri publice. Pentru a evita acest lucru, ele mulg laptele acasă pentru a-l folosi ulterior, îl înlocuiesc cu formulă de lapte praf sau își restricționează și reduc timpul petrecut departe de casă.

Irlanda În Republica Irlanda, alăptarea oriunde este necesar este protejată prin lege în temeiul Legii statutului egal din 2000 (Equal Status Act 2000), care protejează persoanele împotriva discriminării și hărțuirii (inclusiv hărțuirea sexuală). Deși alăptarea nu este menționată direct, protecția pentru alăptarea în public este acoperită de Lege pe motive de gen. Ca urmare, este o infracțiune să ceri unei femei care alăptează să se oprească, să se mute în altă parte sau să se acopere, de exemplu.

Deși acest lucru oferă un drept protejat legal de a alăpta oriunde devine necesar, Irlanda are una dintre cele mai scăzute rate de alăptare din lume. https://www.unicef.ie/story/ireland-breastfeeding-worst-world/

Țările de Jos Alăptarea în public este comună și larg acceptată social. Nu există legi împotriva alăptării în public. Legea olandeză prevede că, atunci când o angajată dorește să își alăpteze bebelușul, angajatorul trebuie să pună la dispoziție, în primele nouă luni de la naștere, o cameră de alăptat adecvată și să permită ca 25% din timpul de lucru să fie petrecut pentru hrănirea bebelușului sau mulsul laptelui, timp plătit. După primele nouă luni, angajatorul este în continuare obligat să asigure condițiile pentru alăptare (cum ar fi pauze regulate, camere de alăptat, mediu sigur etc.), dar nu mai trebuie să plătească pentru timpul petrecut pentru alăptare sau muls.

Norvegia