miniatura|Drapelul Rusiei miniatura|O alegorie a Națiunii Ruse Trinitare, care consideră națiunea rusă ca având în cadrul ei trei sub-națiuni: Marii Ruși (cei identificați astăzi ca etnici ruși), Micii Ruși (ucraineni) și Rușii Albi (bieloruși), preluată dintr-un poster de la începutul secolului al XX-lea. miniatura|Drapelul Forțelor Armate ale Federației Ruse: inscripția înseamnă „Patrie, Datorie, Onoare”. Naționalismul rus () se prezintă sub două forme: o versiune „pașnică și paternalistă” (în ), exprimată printre alții de Lev Tolstoi, care promovează celebrarea, aprecierea și dragostea pentru cultura, civilizația, moștenirea, teritoriul și istoria poporului rus; și o versiune „panslavistă, virilă și imperială” (în ), exprimată printre alții de Serghei Sergheev-Țenski⁠, care glorifică expansiunea militară, teritorială și demografică, precum și propagarea unei ideologii (succesiv imperială, sovietică și apoi națională), ca axe ale identității și unității politice ruse. A doua tendință a apărut ca o variantă conservatoare și xenofobă a teritoriului slavofil, spre deosebire de occidentalismul liberal.

Naționalismul expansionist rus s-a răspândit adesea în situații de război, în special în timpul războiului ruso-japonez, al primului război mondial, al războiului civil rus (de partea armatelor albe), în timpul celui de-al doilea război mondial și apoi în timpul războiului ruso-ucrainean din 2022.https://www.leparisien.fr/international/guerre-en-ukraine-comment-la-lettre-z-est-devenue-le-symbole-dun-nationalisme-russe-exalte-11-03-2022-3GE64UMYEBC37LBKW4VLM7I66M.php

Naționalismul rus contemporan miniatura|Vladimir Putin și Vladimir Jirinovski sunt considerați amândoi naționaliști ruși. Biserica Ortodoxă Rusă, un pilon al identității în societatea rusă în timpul erei imperiale (care alimentase naționalismul vremii, precum și antisemitismul), a fost persecutată brutal în primii ani ai statului comunist, cu execuția și deportarea personalităților religioase și a enoriașilor, precum și cu distrugerea sau reutilizarea lăcașurilor de cult. Cei care au mai rămas au fost interziși de la a face prozetism, au fost monitorizați de NKVD și li s-a ordonat să furnizeze informații acestuia. Totuși, odată cu destinderea și cu atât mai mult în timpul perestroikăi, această strânsoare s-a slăbit, iar odată cu prăbușirea URSS, biserica, acum integrată în oligarhie, a putut din nou să-și extindă influența asupra societății, devenind o sursă comună de mândrie și naționalism rusesc.Olga Tchepournaya, « The hidden sphere of religious searches in the Soviet Union: independent religious communities in Leningrad from the 1960s to the 1970s » in Sociology of Religion n° 64.3 (Fall 2003): p. 377(12).

Ideologia oficială a secolului al XXI-lea îmbină identitatea religioasă ortodoxă, mândria imperială rusă și moștenirea sovietică, creând o sinteză acum foarte vizibilă în sfera publică a Federației Ruse, unde coexistă acvila imperial bicefal, crucea ortodoxă și simbolurile sovietice (stelele roșii, statuile lui Lenin etc.). Pe însemnele uniformelor militare, precum și pe steagurile forțelor armate ale Federației Ruse, se găsesc atât acvila imperială bicefală încoronată cu coroana țarilor, cât și steaua sovietică derivată din simbolismul comunist. Красная Звезда — символ Красной Армии - Étoile rouge, symbole de l'Armée rouge.

În teorie, partidul de guvernământ, Rusia Unită, susține că viziunea sa asupra Rusiei este cea a unei republici tolerante, multinaționale, dar, în practică, puținele republici autonome care au încercat în 1992 să declare independența sau să își sporească autonomia, cum ar fi Tatarstanul sau Cecenia, au fost readuse foarte ferm în sfera federației, și chiar statele vecine teoretic suverane, dar ex-sovietice, care au încercat să părăsească sfera de influență rusă, au suferit acțiuni militare menite să le readucă în aceasta (Osetia, Transnistria, Abhazia, Georgia, Osetia (2008), Ucraina (2014). Politicile pronataliste ale guvernului lui Vladimir Putin, care recompensează și promovează familiile numeroase, au fost, de asemenea, legate de naționalism. Ascensiunea naționalismului radical în Rusia modernă este considerată rezultatul mai multor factori, inclusiv umilința provocată de prăbușirea URSS, indignarea față de atacurile islamiste și activitățile grupurilor criminale din Caucaz și Asia Centrală, precum și respingerea imigrației ilegale din aceste regiuni.

Note

Vezi și

Naționalism sârb Naționalism ucrainean Panslavism Rusofilie Rusofobie Boșevism național

Categorie:Naționalism Categorie:Naționalism rus Categorie:Panslavism