Refugiații libieni sunt persoane care au fugit sau au fost expulzate din casele lor de la începutul crizei libiene din 2011, inclusiv în timpul Primului Război Civil Libian — care a dus la înlăturarea de la putere a lui Muammar Gaddafi în 2011 — și al celui de-al Doilea Război Civil Libian (2014–2020). Mulți oameni au fost strămutați din Libia în țările vecine, precum Tunisia, Egipt și Ciad, dar și în statele europene de la Marea Mediterană. Majoritatea refugiaților din Libia sunt arabi, deși o mare parte este alcătuită din migranți din Africa Subsahariană care locuiau în Libia. Aceste grupuri s-au numărat, de asemenea, printre primele valuri de persoane care au părăsit țara. Numărul total de refugiați libieni a fost estimat la aproximativ un milion în iunie 2011, însă majoritatea s-au întors în Libia după încheierea Primului Război Civil. În ianuarie 2013, UNHCR înregistra 5.252 de refugiați originari din Libia și 59.425 de persoane strămutate intern.

Istorie După primul război civil libian

În primele zile ale războiului civil din 2011, nu mai puțin de 4.000 de refugiați traversau zilnic pe cale rutieră granița dintre Libia și Tunisia, fugind de violențele din Tripoli. Printre cei care se salvau din calea conflictului se numărau atât libieni, cât și cetățeni străini, inclusiv egipteni, tunisieni și turci. În urma revoluției din Tunisia din 2011 și a războiului civil din Libia, insula italiană Lampedusa a înregistrat o creștere masivă a sosirilor ilegale de refugiați din aceste țări. În februarie, ministrul italian de externe, Franco Frattini, și-a exprimat îngrijorarea că numărul migranților care încearcă să ajungă în Italia ar putea atinge cote cuprinse între 200.000 și 300.000 de persoane. Peste 45.000 de persoane au ajuns în urma revoluției din Tunisia din 2011 și a războiului civil din Libia, insula italiană Lampedusa a înregistrat o creștere masivă a sosirilor ilegale de refugiați din aceste țări. În februarie, ministrul italian de externe, Franco Frattini, și-a exprimat îngrijorarea că numărul migranților care încearcă să ajungă în Italia ar putea atinge cote cuprinse între 200.000 și 300.000 de persoane. Peste 45.000 de persoane au ajuns în Lampedusa în primele cinci luni ale anului 2011.

După al doilea război civil(2014-2020) Unele surse estimează că aproape o treime din populația Libiei — aproximativ două milioane de oameni — s-a refugiat în Tunisia în timpul celui de-al Doilea Război Civil Libian, cifră menționată inclusiv de președintele tunisian Moncef Marzouki. De asemenea, potrivit Programului Alimentar Mondial, 435.000 de libieni au fost forțați să își părăsească locuințele.

La 30 iulie 2014, ministrul tunisian de externe, Mongi Hamdi, a declarat că țara sa nu poate face față numărului mare de refugiați care sosesc din Libia, pe fondul reizbucnirii războiului civil. El a afirmat: „Situația economică a țării noastre este precară și nu putem gestiona valul de sute de mii de refugiați”, adăugând că Tunisia își va închide granițele dacă va fi necesar. Mulți dintre egiptenii care locuiau în Libia au devenit, de asemenea, refugiați din cauza conflictului, iar în august 2014, Algeria și-a deschis granița și a acordat vize speciale egiptenilor care fugeau, permițându-le să se întoarcă în Egipt tranzitând țara.

Imigrația în Europa În urma revoluției din Tunisia din 2011 și a războiului civil din Libia, insula italiană Lampedusa s-a confruntat cu o creștere masivă a sosirilor ilegale de refugiați din aceste țări. În februarie, ministrul italian de externe, Franco Frattini, și-a exprimat îngrijorarea că numărul persoanelor care încearcă să ajungă în Italia ar putea atinge cote cuprinse între 200.000 și 300.000. Peste 45.000 de migranți au ajuns în Lampedusa în primele cinci luni ale anului 2011.Odată cu agravarea situației din Libia, în România ar putea ajunge o parte dintre libienii care fug din calea bombelor lui Gaddafi. În Libia, două bastioane importante ale rebelilor – Ras Lanuf și Zawiyah – au fost recuperate de forțele lui Muammar Gaddafi în urma unor bombardamente aeriene de proporții. Ambasadorii europeni au vizitat ieri, la Timișoara, un centru de primire a refugiaților, pentru a vedea la fața locului dacă România este pregătită să primească azilanți libieni. Printre cei 13 ambasadori s-au numărat cei ai Norvegiei, Germaniei, Suediei și Greciei (țară care se confruntă frecvent cu fluxuri de imigranți). În acest context, România ar trebui să preia și ea o parte dintre persoanele care fug din calea conflictului.

Note

Categorie:Refugiați Categorie:Conflicte Categorie:Libia