Steaua Dimineții (în ; în ; cunoscut și după numele lui Lakota Sioux tradus Cuțit Tocit, în ) (c. 1810–1883) a fost o căptenie a poporului și conducător al bandei Notameohmésêhese („Măncătorii din Nord”; pe scurt Ȯhmésėhese sau „Mâncătorii”) din nordul Marilor Câmpii în secolul al XIX-lea. Este cunoscut pentru rezistența sa activă împotriva expansiunii spre vest a Statelor Unite și față de guvernul acestora. Alături de alți șefi de triburi, este creditat cu meritul de a fi asigurat poporului Cheyenne de Nord un teritoriu pe pământurile lor din actualul stat Montana.
Deși localnicii îi spuneau „Cuțit Tocit” (sau în Cheyenne, traducere a numelui său Lakota), liderii militari americani și alți amerindieni îi traduceau numele Cheyenne drept „Steaua Dimineții”. El a fost descris de mai mulți autori ai vremii drept un „proscris admirabil” prin comparație cu Rob Roy și William Wallace.
Viața stanga|miniatura|313x313px|Micul Coiot (Micul Lup) și Steaua Dimineții (Cuțit Tocit), șefi ai unor triburi de Cheyenne de Nord În 1851, Steaua Dimineții și-a reprezentat tribul la semnarea primului tratat de la Fort Laramie. În urma morții lui Custer în bătălia de pe Little Bighorn din Marele Război Sioux din 1876, Steaua Dimineții s-a aliat cu mai multe triburi, între care și Sioux, împotriva Statelor Unite. După al soldaților americani de sub comanda colonelului , în care au fost distruse 200 de colibe și au fost capturate 700 de animale, cei mai mulți băștinași Cheyenne au fost însă în cele din urmă obligați să capituleze. Ei se așteptau să fie trimiși să trăiască în rezervații împreună cu băștinașii Sioux în nord, dar în cele din urmă au fost transportați la din din Teritoriul Indian.
Neputând să vâneze suficient în rezervație, tribul a suferit de foame și de boli până în septembrie 1878, când Steaua Dimineții și-a condus tribul , înapoi către vechile lui pământuri. Luptând de-a lungul drumului, băștinașii Cheyenne au reușit să evite trupele federale pe câmpii și în până au fost capturați lângă . Se spune că tribul și-ar fi demontat armele și ar fi ascuns piesele sub pături sau drept coliere și brățări purtate de copii. Deși Steaua Dimineții a explicat că poporul lui nu va mai opune nicio rezistență dacă i se va permite să trăiască cu Red Cloud în din Teritoriul Dakota, Armata a continuat să insiste ca ei să se întoarcă spre sud spre rezervația Cheyenne de Sud. Pe , băștinașii Cheyenne de Nord au încercat să scape din fort folosind armele demontate pe care le ascunseseră la sosire, dar au fost rapid urmăriți; mulți Cheyenne, mai ales femei și copii, au fost omorâți de trupele federale în . Câțiva membri ai tribului, inclusiv Steaua Dimineții, au reușit însă să scape, și au ajuns în cele din urmă la Agenția Pine Ridge unde a fost ținut prizonier până când lui și celorlalți supraviețuitori li s-a permis să se stabilească într-o rezervație de lângă în .
Memoria Steaua Dimineții a murit în 1883 și este înmormântat în rezervația Cheyenn de Nord la Cimitirul Lame Deer. , tot din , este numit în cinstea lui. Sub numele de Cuțit Tocit, fotografia lui apare în bestsellerul scris de în 1971.
Note
Bibliografie Grant, Bruce, The Concise Encyclopedia of the American Indian, 3rd ed., Wings Books: New York, 2000.
Legături externe
Encyclopedia of Oklahoma History and Culture - Dull Knife
Lectură suplimentară
Berthrong, Donald J., (Norman: University of Oklahoma Press, 1976).
John Stands in Timber, Cheyenne Memories (New Haven: Yale University Press, 1967).
Categorie:Decese în 1883 Categorie:Nașteri în anii 1810 Categorie:Oameni din Montana