miniatura|Republica lui Platon, din anul 1713. Lucrare în care definește conceptul de rege-filosof, în special în cărțile IV și V. Un rege filozof este un conducător ipotetic în care abilitatea politică este combinată cu cunoștințele filosofice. Conceptul unui oraș-stat condus de filosofi este explorat pentru prima dată în Republica lui Platon, scrisă în jurul anului 375 î.Hr. Platon a susținut că statul ideal (care asigură fericirea maximă posibilă pentru toți cetățenii săi) poate fi creat doar de un conducător posesor de cunoștințe absolute, obținute prin studiu filosofic. Din Evul Mediu încoace, autorii islamici și evrei au extins teoria, adaptând-o la propriile lor concepții despre conducătorul perfect.
Exemple Multe alte figuri istorice au fost propuse ca potențiale exemple de regi filosofi. Prietenul lui Platon, Archytas, ar fi putut fi inspirația originală din spatele conceptului. Archytas a fost un filosof pitagoreic, un general militar iscusit și un lider politic popular, servind șapte mandate ca strategos în orașul Tarentum, Italia. Plutarh l-a descris pe Alexandru cel Mare ca un rege filozof.
Împăratul roman Marcus Aurelius este, de asemenea, frecvent citat ca o împlinire a idealului regelui filosof. Surse antice precum Historia Augusta îl numesc „filosoful” și îl laudă pentru clemența domniei sale, în timp ce volumul său stoic, Meditațiile, este încă venerat ca un monument literar al unei filozofii a serviciului și datoriei.
Alte exemple includ:
Așoka (268–232 î.Hr.), împărat budist al dinastiei Maurya, India; Julian (330–363), împărat roman și filosof platonician, cunoscut mai ales pentru renunțarea la creștinism și renașterea religiei greco-romane; Khosrow I (512–579), conducător al Iranului, admirat în Persia și în alte părți pentru caracterul, virtuțile și cunoștințele sale de filozofie greacă; Al-Mamun (786–833), calif abasid în vârful Epocii de Aur Islamice; Al-Mu'tasim (796–842), calif abasid cunoscut ca patronul filozofilor și polimaților precum Al-Kindi și Al-Jahiz; Leon al VI-lea cel Înțelept (866–912); Frederic al II-lea (1194–1250), împărat al Sfântului Imperiu Roman și Rege al Siciliei, faimos ca un polimat și un învățător poliglot; Matei Corvin (1443–1490), rege al Ungariei și Croației; Suleiman Magnificul (1494–1566), sultan al Imperiului Otoman, care a fost cunoscut în special pentru patronajul său în domeniul artei și poeziei; Akbar (1542–1605), împărat Mughal; Frederic cel Mare (1712–1786), rege al Prusiei; Thomas Jefferson (1743–1826), părinte fondator și președinte al Statelor Unite; Sarvepalli Radhakrishnan (1888–1975), președinte al Indiei; Kwame Nkrumah (1909–1972), președinte al Ghanei; Lee Kuan Yew (1923–2015), prim-ministrul Singaporelui, care a supravegheat transformarea țării dintr-o țară săracă într-o țară dezvoltată cu o economie cu venituri ridicate în decursul unei singure generații, prin stilul său de conducere de dictatură binevoitoare.
Note
Vezi și
Teocrație
Categorie:Regi Categorie:Sisteme politice Categorie:Platon