Organizația Internațională pentru Migrație (OIM) este o organizație legată de Organizația Națiunilor Unite care își desfășoară activitatea în domeniul migrației. Organizația implementează programe de asistență operațională pentru migranți, inclusiv pentru persoanele strămutate intern, refugiați și lucrătorii migranți.

Organizația Internațională pentru Migrație este o agenție a ONU cu sediul la Geneva. Directorul său general este Amy Pope.

Istoric Context istoric și organizații predecesoare (1951–1989) Organizația Internațională pentru Migrație (OIM) a fost înființată în 1951, ca răspuns la numărul mare de persoane strămutate intern și de refugiați de război din Europa de după al Doilea Război Mondial. Inițial, OIM a fost o agenție de logistică ce a organizat transportul a aproape un milion de migranți în anii 1950, trecând prin mai multe schimbări de denumire de la fondarea sa. Tranziția de la Comitetul Interguvernamental Provizoriu pentru Deplasarea Migranților din Europa (PICMME) în 1951, la Comitetul Interguvernamental pentru Migrație Europeană (ICEM) în 1952, apoi la Comitetul Interguvernamental pentru Migrație (ICM) în 1980 și, în cele din urmă, la Organizația Internațională pentru Migrație (OIM) în 1989 reflectă evoluția mandatului organizației pe parcursul existenței sale, devenind principala organizație interguvernamentală în domeniul migrației.

Cercetările recente au subliniat faptul că primele operațiuni ale ICEM s-au intersectat cu rețelele comerciale de migrație existente, perturbându-le. Înainte de anii 1950, migrația din Europa fusese facilitată în mare măsură de agenții de turism private și de intermediari de transport, care ofereau asistență pentru obținerea documentelor, servicii medicale și rezervarea biletelor de călătorie. Istoricii au susținut că programele de transport subvenționate ale ICEM și procesarea directă a migranților au contestat rolul acestor actori privați, generând tensiuni legate de autoritate, prețuri și control în cadrul a ceea ce a fost descris ca o industrie a migrației postbelice. În timp, această competiție a lăsat loc unor aranjamente hibride, pe măsură ce ICEM a început să se bazeze pe transportatori comerciali, iar agențiile s-au adaptat la noile cadre instituționale.

Integrarea în Organizația Națiunilor Unite și perioada prezentă (1990–prezent) În 1992, organizației i s-a acordat statutul de observator în cadrul Adunării Generale a Națiunilor Unite (Rezoluția AG A/RES/47/4). În septembrie 2016, statele membre ale Organizației Națiunilor Unite (ONU), prin intermediul Adunării Generale, au adoptat în unanimitate o rezoluție prin care s-a aprobat acordul de transformare a OIM într-o organizație afiliată ONU. Acest acord a consolidat relația dintre OIM și ONU și i-a îmbunătățit capacitatea de a-și îndeplini mandatele respective în interesul migranților și al statelor membre.

OIM a sprijinit crearea Pactului global pentru migrație, primul acord interguvernamental privind migrația internațională, adoptat la Marrakech, în Maroc, în decembrie 2018. Pentru a sprijini implementarea, monitorizarea și revizuirea Pactului global pentru migrație, secretarul general al ONU, António Guterres, a înființat în 2019 Rețeaua ONU privind migrația. OIM coordonează această rețea, din care fac parte, printre altele, UNHCR, PAM și PNUD. Deși istoria OIM urmărește dezastrele naturale și cele provocate de om din ultima jumătate de secol — inclusiv crizele din Kosovo și Timor din 1999, tsunamiul din Asia, invazia Irakului din 2003, cutremurul din Pakistan din 2004/2005, cutremurul din Haiti din 2010 și criza migranților în Europa —, crezul său conform căruia migrația umană și ordonată este în beneficiul migranților și al societății a câștigat o acceptare internațională tot mai largă.

Structură Organizație Organizația are sediul central la Geneva, cu birouri de legătură la New York și Addis Abeba. Centrul de Analiză a Datelor privind Migrația Globală (GMDAC) are sediul la Berlin. În 2024, organizația a raportat că avea 22 351 de angajați, fiind reprezentate 175 de naționalități. Cel mai înalt organism de decizie al OIM este consiliul, în cadrul căruia sunt reprezentate toate statele membre. Acesta are propriul regulament de procedură și se întrunește la intervale regulate pentru a adopta bugetul anual și pentru a stabili obiectivele programatice ale organizației. Limbile oficiale sunt engleza, franceza și spaniola. Conform propriilor date, bugetul organizației în 2024 a fost de aproximativ 3,7 miliarde de dolari SUA. Acesta este compus din contribuții voluntare ale statelor membre și din donații.

Directorul general Directorul general al organizației este ales de delegații statelor membre ale OIM pentru un mandat de cinci ani. Următorul tabel prezintă foștii directori ai OIM și ai organizației sale predecesoare, ICEM. Actualul director general este Amy Pope, din Statele Unite ale Americii, iar Ugochi Daniels, din Nigeria, și SungAh Lee, din Coreea de Sud, ocupă funcțiile de directori generali adjuncți.

Mandat Mandatul global al organizației include acordarea de asistență migranților, inclusiv lucrătorilor migranți, refugiaților și persoanelor strămutate intern. Acest mandat larg al organizației i-a adus aprecieri pentru flexibilitatea de care dă dovadă în situații de criză, dar și critici în ceea ce privește răspunderea juridică în problemele legate de protecție. Datorită mandatelor complementare, OIM cooperează adesea cu UNHCR.

OIM își desfășoară activitatea în patru arii de gestionare a migrației: migrație și dezvoltare, facilitarea migrației, reglementarea migrației, migrația forțată.

De exemplu, OIM coordonează activitatea de răspuns la situația din Venezuela prin intermediul Biroului Trimisului Special al Directorului General al Organizației Internaționale pentru Migrație pentru Răspunsul Regional la Situația din Venezuela, colaborând cu UNHCR și cu 17 țări din America de Sud, America Centrală și Caraibe.

Conform Biroului Organizației Națiunilor Unite pentru Coordonarea Afacerilor Umanitare (OCHA), OIM este unul dintre actorii centrali în ajutorul umanitar din cadrul sistemului ONU, în special în contextul strămutării populației. Principalele măsuri de ajutor ale OIM includ asigurarea de adăposturi, protecția, furnizarea de îngrijire medicală și sanitară de bază, siguranța vieții, coordonarea, telecomunicațiile și logistica. La instrucțiunile Coordonatorului ONU pentru Ajutor de Urgență, OIM, împreună cu UNHCR, este responsabilă în principal de coordonarea și gestionarea taberelor în situații de urgență umanitară. Organizația este, de asemenea, activă în stabilizare, consolidarea păcii și dezvoltare în contextul migrației. În 2026, OIM a anunțat co-conducerea sa, alături de Federația Internațională a Societăților de Cruce Roșie și Semilună Roșie (IFRC), a Clusterului pentru Adăposturi, Terenuri și Coordonarea Siturilor, ghidând coordonarea pentru adăposturi umanitare, terenuri și gestionarea siturilor la nivel mondialFragment de cod.

State membre

State observator:

State care nu sunt membre:

Critici Rapoartele Amnesty International și Human Rights Watch din 2003 În 2003, organizațiile Amnesty International și Human Rights Watch au criticat rolul OIM în implementarea strategiei „Pacific Solution” (în ) a guvernului australian, care presupunea transferul solicitanților de azil în centre de detenție offshore. Human Rights Watch a criticat OIM pentru administrarea Centrului de Procesare Regională Manus și a centrului de procesare din Nauru, în condițiile în care organizația nu deținea un mandat pentru protecția refugiaților. De asemenea, Human Rights Watch a acuzat OIM de implicare în „detenție arbitrară” și de privarea solicitanților de azil de acces la asistență juridică. Human Rights Watch a solicitat ferm OIM să își înceteze operațiunile în aceste centre de procesare — pe care le-a numit „centre de detenție” — și să transfere gestionarea acestora către Înaltul Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați.

Amnesty International și-a exprimat îngrijorarea cu privire la faptul că OIM a întreprins acțiuni în numele unor guverne care au avut un impact negativ asupra drepturilor omului în cazul solicitanților de azil, al refugiaților și al migranților. Amnesty International a citat exemplul a paisprezece kurzi din Indonezia, care au fost expulzați din apele teritoriale australiene de către autoritățile din Australia și relocați în Indonezia. Amnesty International a solicitat asigurări că OIM va respecta principiul de non-refoulement (în ).

Raportul Consiliului pentru Refugiați din Australia din 2022 În 2022, rolul pe care OIM l-a jucat în adăpostirea refugiaților în Indonezia a fost descris de Consiliul pentru Refugiați din Australia ca oferind un „paravan umanitar în timp ce desfășoară activități de încălcare a drepturilor în numele națiunilor occidentale”, conform cercetătorilor Asher Hirsch și Cameron Doig într-un articol din .

Locuințele comunitare pe care OIM le administra, utilizând finanțare din partea guvernului australian, au fost descrise de Consiliul pentru Refugiați din Australia ca având „condiții inumane, izolare microscopică, lipsă de bunuri esențiale și de îngrijire medicală, abuzuri fizice și sexuale, precum și o supraaglomerare severă”. Rohingya John Joniad a descris aceste locuințe ca fiind o „închisoare în aer liber”.

Refugiații uiguri În 2024, OIM a fost criticată pentru incapacitatea sau lipsa de voință de a interveni în cazurile de refugiați care implicau etnici uiguri.

Note

Bibliografie

Legături externe

Categorie:Migrație umană Categorie:Observatori ai Adunării Generale a Națiunilor Unite Categorie:Organizații cu sediul la Geneva Categorie:Organizații interguvernamentale Categorie:Organizații fondate în 1951 Categorie:Organizații ale Națiunilor Unite