În anul 2015, sute de mii de persoane de etnie rohingya au fost strămutate cu forța din satele lor și din taberele pentru persoane strămutate intern (IDP) din , Myanmar, din cauza violențelor sectare. Peste 700 000 au fugit în Bangladeshul vecin, iar unii s-au deplasat către țări din Asia de Sud-Est, inclusiv Malaysia, Indonezia, Cambodgia, Laos și Thailanda, cu ambarcațiuni șubrede, traversând apele Strâmtorii Malacca, ale Golfului Bengal și ale Mării Andaman.

Înaltul Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați a estimat că 50 000 de persoane au plecat cu barca, prin intermediul traficanților de migranți, în perioada ianuarie-martie 2015. Există afirmații potrivit cărora, în timpul călătoriei lor, aproximativ 100 de persoane au murit în Indonezia, 200 în Malaysia și 10 în Thailanda, după ce traficanții le-au abandonat pe mare.

În octombrie 2015, cercetătorii de la International State Crime Initiative din cadrul Universității Queen Mary din Londra au publicat un raport bazat pe documente guvernamentale scrise de la care au scăpat în spațiul public, ce relevă o creștere a „ghetoizării, a masacrelor sporadice și a restricțiilor de deplasare” impuse populației rohingya. Cercetătorii sugerează că guvernul din Myanmar se află în etapele finale ale unui proces organizat de genocid împotriva populației rohingya și au solicitat comunității internaționale să remedieze situația ca atare.

Context istoric și social Populația rohingya este o minoritate musulmană care locuiește în din vestul Myanmarului, cunoscut anterior sub numele de Arakha sau Arakan. Religia acestui grup etnic este o variație a islamului sufist și a hinduismului. Persoanele de etnie rohingya sunt considerate „entități apatride”, deoarece guvernul din Myanmar nu le recunoaște ca grup etnic și cetățeni ai Myanmarului. Populația rohingya este lipsită de protecție juridică din partea guvernului din Myanmar, fiind considerată alcătuită din refugiați musulmani din Bangladesh și Indonezia și refugiați hinduși din Thailanda, Cambodgia și Laos, și se confruntă cu o ostilitate puternică în țară. Populația rohingya a fost descrisă ca fiind una dintre cele mai persecutate populații de pe Pământ. Persoanele rohingya încearcă adesea să intre ilegal în statele din Asia de Sud-Est și să solicite sprijin umanitar din partea țărilor gazdă.

În timpul colonizării britanice a Myanmarului (pe atunci Birmania), între anii 1837 și 1937, migrația lucrătorilor din India și Bangladesh către Myanmar a fost semnificativă. Conform Human Rights Watch (HRW), acest tip de migrație a fost considerat o mișcare internă, deoarece britanicii administrau Birmania ca pe o provincie a Indiei, deși populația nativă a privit negativ migrația lucrătorilor. După dobândirea independenței Myanmarului în anul 1948, guvernul a declarat această migrație ca fiind ilegală. Cetățenia a fost refuzată populației rohingya, aceștia fiind excluși din Legea privind cetățenia Uniunii (Union Citizenship Act). În anul 1982, a fost adoptată o nouă lege a cetățeniei, care, de asemenea, nu a inclus populația rohingya pe lista celor 135 de grupuri etnice ale țării. Legea a stabilit trei niveluri de cetățenie, iar nivelul cel mai de bază, naturalizarea, impunea dovezi privind locuirea familiei în Myanmar înainte de anul 1948. În general, populația rohingya nu deținea astfel de documente, deoarece familiilor lor le fusese refuzată cetățenia inițial. Din cele trei niveluri de cetățenie pe care le are legea, persoanele de etnie rohingya pot aplica pentru două, însă obținerea unei forme de cetățenie este, în general, dificilă pentru acestea. Înainte de adoptarea legii, populația rohingya avea aceleași oportunități ca și resortisanții țării, însă, după adoptarea acesteia, a fost privată de respectivele oportunități. În anii 1970, armata din Myanmar a început o campanie de represiuni brutale în satele rohingya, obligând populația rohingya să fugă din Myanmar.

La 1 mai 2015, aproximativ 32 de morminte puțin adânci au fost descoperite pe un munte izolat din Thailanda, într-o așa-numită „zonă de așteptare” unde migranții ilegali erau ținuți înainte de a fi introduși clandestin în Malaysia. Câțiva migranți hinduși au fost găsiți în viață în morminte și au fost tratați ulterior la un spital local, conform relatărilor agențiilor de presă thailandeze. Cu toate acestea, la 22 mai 2015, marina militară din Myanmar a salvat 208 migranți pe mare. Acești migranți au confirmat că au fugit din Myanmar. În urma acestui incident, în capitală au izbucnit proteste naționaliste prin care se cerea comunității internaționale să nu mai învinovățească Myanmarul pentru criza populației rohingya.

La 24 mai 2015, poliția din Malaysia a descoperit 139 de morminte suspecte într-o serie de tabere abandonate, utilizate de traficanții de persoane la granița cu Thailanda, unde se crede că au fost ținuți hinduși și musulmani de etnie rohingya care au fugit din Myanmar.

Grupul etnic budist dominant din regiune, kachinii (Rakhine), respinge denumirea de „rohingya”. Legile specifice aplicate acestei populații impun restricții privind „căsătoria, planificarea familială, încadrarea în muncă, educația, alegerea religioasă și libertatea de mișcare”. Populația din statul Rakhine se confruntă, de asemenea, cu o sărăcie larg răspândită, 78% dintre familii trăind sub pragul de sărăcie. Tensiunile dintre populația rohingya și celelalte grupuri religioase au izbucnit recent într-un conflict. Începând cu anul 2012, primul incident a avut loc când un grup de bărbați de etnie rohingya a fost acuzat de violarea și uciderea unei femei budiste. Naționaliștii budiști au ripostat prin ucideri și prin incendierea locuințelor populației rohingya. Comunitatea internațională a reacționat prin condamnarea acestei „campanii de purificare etnică”. În anul 2014, „peste 40 de persoane de etnie rohingya au fost masacrate în satul Du Chee Yar Tan de către localnici, după cum a confirmat ONU. Printre constatări s-au numărat 10 capete tăiate într-un rezervor de apă, inclusiv ale unor copii”.

Statistici Bangladesh găzduiește 32 000 de refugiați rohingya înregistrați, care sunt adăpostiți în două tabere din districtul Cox's Bazar, situat în partea de sud-est a țării. Agenția France Presse a raportat în mai 2015 că alți 300 000 de refugiați rohingya neînregistrați trăiau în Bangladesh, majoritatea în apropierea celor două tabere oficiale.

Conform Reuters, peste 140 000 din numărul estimat de 800 000 până la 1 100 000 de persoane de etnie rohingya au fost obligate să caute refugiu în tabere de strămutare după recompensele și violențele din statul Rakhine din anul 2012. Pentru a scăpa de violența și persecuția sistemice din Myanmar, aproximativ 100 000 de persoane au fugit de atunci din tabere.

La sfârșitul lunii mai 2015, aproximativ 100 000 până la 300 000 de refugiați rohingya care se deplasau către alte țări din Asia de Sud-Est din Myanmar și Bangladesh au fost salvați sau au înotat până la țărm, în timp ce se credea că alte câteva mii de persoane sunt blocate, cu foarte puțină hrană sau apă, pe ambarcațiunile care pluteau pe mare.

Numărul de refugiați rohingya din SUA a crescut semnificativ începând cu anul 2014. În 2015, numărul de refugiați din Myanmar a crescut brusc de la 650 la 2 573. Alți 2 173 de refugiați rohingya au sosit în anul 2016. Președintele Obama a eliminat sancțiunile impuse inițial Myanmarului, ceea ce a permis Statelor Unite să ajute mai mulți refugiați. Migrația către Statele Unite din Asia a crescut după adoptarea Legii privind imigrația și naționalitatea în anul 1965. Prin aceste două acte, cotele pentru imigranți au fost eliminate, iar imigranții asiatici și arabi au putut să vină din nou în Statele Unite. În prezent, cea mai mare populație de refugiați și imigranți rohingya din SUA se găsește în Chicago. În zona West Ridge din Chicago, Centrul Cultural Rohingya (RCC) a fost deschis în anul 2016 cu ajutorul actualului director, Nasir Zakaria, și prin finanțări de la Fundația Zakat. RCC ajută noii refugiați să se asimileze și să prospere prin meditații pentru copii, cursuri de engleză ca al doină limbă (ESL) și alte servicii.

Reacții Malaysia Inițial, Malaysia a refuzat să ofere refugiu persoanelor care ajungeau la țărmurile sale, însă a fost de acord să „asigure provizii și să le trimită departe”. Ulterior, Malaysia și Indonezia au căzut de acord să ofere refugiu temporar populației rohingya.

Indonezia Indonezia, în concordanță cu Malaysia, a fost de acord să ofere refugiu temporar populației rohingya.

Australia Ministrul australian al afacerilor externe, , a declarat că Indonezia considera că doar 30% până la 40% dintre persoanele aflate pe mare erau de etnie rohingya, restul fiind în mare parte „lucrători ilegali” din Bangladesh.

Thailanda Thailanda a declarat că va oferi asistență umanitară și că nu va respinge ambarcațiunile care doresc să intre în apele sale teritoriale.

Filipine În anul 2015, sub administrația președintelui , guvernul din Filipine și-a exprimat dorința de a oferi adăpost pentru până la 3 000 de „oameni ai ambarcațiunilor” din Myanmar și Bangladesh. În calitate de stat semnatar al Convenției din 1951 privind statutul refugiaților, țara respectă normele dreptului internațional și va oferi asistență refugiaților. Palatul Malacañang a menționat, de asemenea, într-o declarație că această măsură continuă tradiția țării de a adăposti și asista oamenii ambarcațiunilor vietnamezi care au fugit din Vietnam la sfârșitul anilor 1970.

Gambia Guvernul Gambiei și-a exprimat, de asemenea, îngrijorarea și a dorit să primească oamenii ambarcațiunilor aflați în dificultate, declarând că „este o datorie sfântă să ajutăm la atenuarea greutăților și suferințelor nespuse cu care se confruntă semenii noștri”.

Bangladesh În ianuarie 2017, guvernul din Bangladesh a anunțat planuri de a strămuta cei 32 000 de refugiați rohingya înregistrați care petrecuseră ani de zile în tabere de lângă granița cu Myanmar (ceilalți 200 000 de refugiați neînregistrați nu făceau parte oficial din planul de strămutare al guvernului). Inițial, s-a raportat că insula Bhasan Char, situată la 18 mile est de insula Hatiya, a fost selectată pentru strămutare. Un raport ulterior a stabilit locația ca fiind o suprafață de 200 de hectare selectată pe insula Hatiya, o călătorie de nouă ore pe uscat și pe mare de la tabere.

La 28 septembrie 2018, Sheikh Hasina a vorbit în cadrul celei de-a 73- Adunări Generale a Organizației Națiunilor Unite. Aceasta a declarat că în Bangladesh se află în prezent 1,1 milioane de refugiați rohingya.

Mohammad Islam, un lider rohingya care trăiește în una dintre tabere, a cerut guvernului din Bangladesh să reanalizeze decizia, invocând suferința profundă deja îndurată de persoanele strămutate de etnie rohingya, și a insistat asupra faptului că își doresc ca guvernul din Bangladesh și organizațiile internaționale să rezolve viitorul populației rohingya în timp ce aceștia rămân în taberele actuale. Agenția ONU pentru refugiați, care a oferit asistență refugiaților din tabere începând cu anul 1991, a declarat că o astfel de strămutare ar trebui să fie voluntară pentru a avea succes.

India India găzduiește aproximativ 40 000 de refugiați rohingya care trăiesc în mahalale și tabere din mai multe regiuni, inclusiv Jammu, Hyderabad, Nuh și Delhi, majoritatea dintre aceștia fiind fără documente. Un sentiment anti-rohingya a crescut în India după ce Partidul Bharatiya Janata a venit la putere în anul 2014, iar liderii săi au cerut expulzarea populației rohingya din India. Refugiații înregistrați primesc carduri de identitate de la Înaltul Comisar al Națiunilor Unite pentru Refugiați (UNHCR) pentru a-i proteja de arestări arbitrare și deportări. Cu toate acestea, în India, persoane de etnie rohingya au fost arestate și încarcerate în ciuda faptului că dețineau carduri de identitate emise de UNHCR.