miniatura| Legea naționalității este legea unui stat suveran și a fiecăreia dintre jurisdicțiile sale, care definește modul juridic în care se dobândește o identitate națională și cum poate fi pierdută. În dreptul internațional, mijloacele juridice de dobândire a naționalității și a apartenenței formale la o națiune sunt separate de relația dintre un cetățean și națiune, cunoscută sub numele de cetățenie. În drept, naționalitatea descrie relația unui cetățean cu statul în temeiul dreptului internațional, iar cetățenia descrie relația unui cetățean în cadrul statului în temeiul legislației interne. Diferite agenții de reglementare monitorizează respectarea legală a naționalității și cetățeniei. O persoană care nu are cetățenie recunoscută în nicio jurisdicție este considerată apatridă.

Principii Legea naționalității poate fi clasificată în mai multe principii de dobândire a cetățeniei:

ius soli, sau dreptul prin naștere asupra solului; ius sanguinis, sau dreptul sângelui; ius matrimonii, sau dreptul căsătoriei (cetățenie conferită automat pe baza căsătoriei, de exemplu Capul Verde). naturalizare, sau dreptul legal; ius optionis, sau dreptul de opțiune (dreptul de a alege între cetățenii, de exemplu când suveranitatea teritorială este transferată de la un stat la altul); ius officii, sau dreptul funcției (cetățenie acordată în baza numirii într-o funcție în slujba Sfântului Scaun, extinsă și asupra familiei);

De obicei, legile reflectă o combinație a tuturor celor trei principii. Țările din Lumea Nouă au, în general, o puternică tradiție a principiului „jus soli”.

Prevederi legate de grupurile etnice, pe țări Legile privind naționalitatea din mai multe țări conțin prevederi speciale pentru simplificarea naturalizării grupurilor etnice favorizate. Legile din aceste țări par să reflecte dorința guvernelor de a garanta un refugiu sigur populațiilor din diaspora, în special celor despre care se presupune că trăiesc în condiții precare.

Belarus: Legea cetățeniei prevede că cerințele privind termenul de rezidență permanentă pot fi derogate pentru etnicii belaruși și descendenții etnicilor belaruși născuți în străinătate. Bulgaria: Conform Constituției Bulgariei, articolul 25 alineatul (2): „O persoană de origine bulgară dobândește cetățenia bulgară printr-o procedură simplificată.” (rice persoană... a cărei descendență dintr-un cetățean bulgar a fost stabilită printr-o hotărâre judecătorească este cetățean bulgar prin origine) China: Practic toți imigranții în China sunt etnici chinezi, inclusiv mulți ale căror familii au trăit în afara Chinei timp de generații. Ghana: Legea privind dreptul de domiciliu din Ghana permite persoanelor de origine africană să se stabilească în țară. Irlanda: Legea irlandeză privind cetățenia prevede dobândirea pe baza a cel puțin unui bunic/bunică irlandez. În sensul legii irlandeze, o persoană născută oriunde pe insula Irlanda este considerată „irlandeză”. Israel: Legea Întoarcerii este o legislație adoptată în 1950, care oferă tuturor evreilor, persoanelor de origine evreiască până la cel puțin un bunic evreu și soților/soțiilor de evrei dreptul de a imigra și de a se stabili în Israel și de a obține naționalitate și obligă guvernul israelian să faciliteze imigrarea acestora. România: România acordă cetățenia tuturor foștilor cetățeni, precum și copiilor și nepoților celor care și-au pierdut cetățenia română, indiferent de originea etnică. Rusia: Rusia oferă cetățenie persoanelor descendente ale strămoșilor ruși care pot demonstra o afinitate pentru cultura rusă și, de preferință, vorbesc limba rusă. Spania: Spania are trei categorii de cetățenie spaniolă: de origen (drept obținut la nașterea dintr-un părinte spaniol și nu se poate pierde niciodată), por residencia (dobândit după o perioadă de rezidență legală), por opción (drept prin alegere a unor persoane de origine spaniolă). Ucraina: Conform legislației ucrainene, oricine era cetățean al Republicii Sovietice Socialiste Ucrainene și locuia în Ucraina la momentul declarării independenței sale și orice persoană apatridă care locuia pe teritoriul Ucrainei la momentul declarării independenței sale primea cetățenia. Oricine născut în străinătate din cel puțin un părinte cu cetățenie ucraineană, inclusiv rezidenții permanenți ai Ucrainei, are dreptul la cetățenie ucraineană. Ungaria: În 2010, Ungaria a adoptat o lege care acordă naționalitate și dreptul de întoarcere descendenților maghiarilor care locuiesc în mare parte pe fostul teritoriu al Regatului Ungar și care acum locuiesc în țările vecine cu Ungaria. Slovacia, care are 500.000 de cetățeni etnici maghiari (10% din populația sa), s-a opus vehement.

Născut în străinătate Persoanele născute în străinătate (non-native) sunt cele născute în afara țării lor de reședință. Persoanele născute în străinătate sunt adesea necetățeni, dar multe sunt cetățeni naturalizați ai țării în care locuiesc, iar altele sunt cetățeni prin descendență, de obicei prin intermediul unui părinte. Statutul persoanelor născute în străinătate diferă la nivel global. Grupurile mari de lucrători străini născuți în străinătate din statele Consiliului de Cooperare al Golfului, de exemplu, nu au dreptul la cetățenie, indiferent de durata șederii lor. +Populație născută în străinătate#ȚarăRegiuneProcentCel mai mare grup1Orientul Mijlociu Extins88.52%Indieni281.3%369.1%454.6%537.37%623%Sirieni7America de Nord23%Indieni8Europa de Nord19.6%Sirieni9Europa de Vest18%Turci1017.2%Algerieni1117.1%Marocani12Europa de Nord17%Indieni13America de Nord13.9%Mexicani14Orientul Mijlociu Extins13.2%Indieni157.18% Sirieni16America de Sud5.6%Venezueleni171.00% 18Asia de Sud0.4%Bangladeshieni +Populație de refugiați#ȚarăRefugiați găzduiți13,4 milioane22,9 milioane32,7 milioane 41,7 milioane51,5 milioane61,2 milioane71 milion81 milion91 milion10793 mii11758 mii12721 mii

Note

Vezi și Cetățenie Dublă cetățenie Migrație umană Pașaport Azil politic

Categorie:Naționalitate Categorie:Cetățenie Categorie:Drept internațional