Valentin Haüy () a fost un pedagog francez. A fost unul dintre primii care s-au interesat de viitorul sociocultural al nevăzătorilor. A fondat la Paris prima școală pentru nevăzători, devenită ulterior Institut national des jeunes aveugles. De asemenea, a pus la punct materialul lor de lectură și s-a dedicat promovării integrării acestora prin muncă.

Biografie Valentin Haüy s-a născut la 13 noiembrie 1745 într-o familie de țesători din Saint-Just-en-Chaussée (Picardie). A fost fratele mineralogului .

A urmat studii clasice la Paris, unde a deprins utilizarea limbii latine, a limbii grecești, a limbii ebraice și altor limbi. Începând de atunci, și-a câștigat existența traducând documente oficiale, notariale, comerciale sau private. Membru și profesor al Bureau académique d'écriture în 1781, a devenit în 1783 interpret al regelui pentru limbile spaniolă, italiană și portugheză. În 1786, deținea titlul de Interpret al Regelui, al Amiralității și al Primăriei. Era membru al Bureau des Écritures.

Nașterea unei vocații în slujba nevăzătorilor În 1771, a asistat la o reprezentație susținută de tineri nevăzători la Târgul Saint Ovide din Place de la Concorde din Paris (pe atunci piața Louis XV). A fost atât de șocat de primirea batjocoritoare de care aceștia au avut parte, încât a decis să înființeze o școală, așa cum făcuse pentru surdomuți.

Potrivit lui Maxime Du Camp, Valentin Haüy a întâlnit în mai 1784, sub pridvorul bisericii Saint-Germain-des-Prés, un tânăr cerșetor nevăzător, François Lesueur, căruia i-a dat pomană. Tânărul i-a atras atenția că trebuie să fi greșit dându-i o monedă cu o valoare prea mare. Valentin Haüy a înțeles atunci că, doar cu ajutorul simțului tactil, tânărul nevăzător fusese literalmente capabil să „citească” moneda. Lesueur a fost primul său elev.

Marea sa idee fiind aceea de a-i face pe nevăzători să citească, a dispus realizarea unor caractere speciale: litere latine cu formă obișnuită, dar de dimensiuni mult mai mari, pe care le-a folosit pentru a reliefa foi de carton. Cu această metodă a literelor în relief, Lesueur a învățat să citească, a compus propoziții, a dobândit noțiuni elementare de ortografie și a învățat cele patru operații de bază ale calculului. A înregistrat progrese rapide, iar Haüy a anunțat succesul demersului său încă din septembrie 1784, în Journal de Paris, primind ulterior încurajări din partea Academiei de Științe.

În 1783, o societate filantropică deschisese un atelier de filatură pentru vreo zece nevăzători de care luase grijă; ea a încredințat instruirea protejaților săi lui Valentin Haüy. În 1786, s-a născut L'institution des Enfants Aveugles. Scopul ei era de a instrui elevii și de a-i învăța o muncă manuală: filatură, tipărire tipografică... Consacrarea supremă a avut loc la 26 decembrie 1786, când Valentin Haüy a prezentat la Versailles cei douăzeci și patru de interni pe care îi număra atunci instituția.

Institut national des jeunes aveugles În timpul Revoluției, instituția a fost preluată în subordinea statului la 28 septembrie 1791: instituția a devenit Institut national des aveugles travailleurs, fiind instalată în fosta mănăstire a Celestinilor, în secțiunea Arsenal, apoi, în anul III (1794-1795), în fosta mănăstire a călugărițelor Sfânta Ecaterina, pe strada Denis, în secțiunea Lombarzi.

Un cetățean angajat în timpul Revoluției Franceze Valentin Haüy a participat activ la viața politică a timpului său și a cunoscut perioade dificile în timpul Consulatului. Personalitate a secțiunii Arsenal în timpul Revoluției, a asociat elevii și orchestra școlii la sărbătorile civice și a fost, succesiv, secretar al adunării primare în timpul alegerilor din 1792, comisar civil, apoi comisar revoluționar.

Arestat ca terorist la 5 prairial anul III (24 mai 1795), după insurecția de la 1 prairial (20 mai 1795), a fost eliberat pe 11 (30 mai 1795) de Comitetul de Siguranță Generală, arestat din nou pe 20 (8 iunie 1795) de adunarea generală, arestare confirmată pe 30 (18 iunie 1795) de Comitetul de Siguranță Generală.

Libărat la 19 fructidor (5 septembrie 1795), a devenit membru al clubului Panthéon în timpul Directoratului. A fost unul dintre fondatorii cultului teofilantropiei. Elector în anul VI, a fost membru al cercului constituțional din arondismentul 6 din Paris, care se întrunea la Institutul pentru nevăzători.

Plecare în Rusia În timpul Consulatului, o listă din 17 nivôse anul IX (7 ianuarie 1801) îl semnala drept „terorist”. În aceeași perioadă, i s-a retras conducerea efectivă a instituției sale, care a fost comasată cu azilul Quinze-Vingts, și a fost nevoit să demisioneze în 1802.

La chemarea țarului Alexandru I, a plecat la Sankt Petersburg în septembrie 1806, pentru a înființa acolo o școală pe care avea să o conducă timp de unsprezece ani.

Întoarcerea în Franța Întors în 1817 la Paris, unde fusese aproape uitat, a cunoscut noi dezamăgiri. Cu doar câteva luni înainte de moartea sa a primit autorizația de a intra în instituția pe care o fondase și care purta acum numele de Institution royale des jeunes aveugles. La 21 august 1821, a fost organizată o ceremonie solemnă în onoarea sa.

Infirm, nemaipărăsind locuința pe care o împărțea la Muséum cu fratele său, abatele , moare la 19 martie 1822. Este înmormântat în cimitirul Père-Lachaise, alături de fratele său.

Opere

Note

Bibliografie

Legături externe

Resurse relevante pentru sănătate:

Note în dicționare sau enciclopedii generale:

Categorie:Nașteri în 1745 Categorie:Nașteri pe 13 noiembrie Categorie:Decese în 1822 Categorie:Decese pe 18 martie Categorie:Inventatori de sisteme de scriere Categorie:Personalități ale Revoluției Franceze Categorie:Înmormântări în cimitirul Père Lachaise