Tongva este un grup indigen din California, originar din bazinul Los Angeles și Insulele Canalului de Sud, o suprafață care acoperă aproximativ 10.000 km². În epoca precolonială, populația era distribuită în aproape 100 de sate, iar acești nativi erau identificați în principal după satul lor mai degrabă decât printr-un nume colectiv (pantribal). În timpul colonizării, spaniolii îi numeau pe acești nativi Gabrieleño și Fernandeño, nume derivate din misiunile spaniole dedicate lor: Misiunea San Gabriel Arcángel și Misiunea San Fernando Rey de España. Tongva este însă termenul cel mai des utilizat în legătură cu acest grup etnic, fiind folosit de Narcisa Higuera, în 1905, pentru a se referi la locuitorii din vecinătatea Misiunii San Gabriel. Unele persoane care se identifică drept descendenți în linie directă ai acestui grup susțin utilizarea numelui lor ancestral Kizh ca endonim.
Tongva, împreună cu grupurile vecine, cum ar fi Chumash, au jucat un rol important în dinamica culturală și economică a regiunii în momentul contactului cu europenii. Aceștia dezvoltaseră o rețea comercială extinsă prin intermediul te'aats (bărci construite din scânduri). Cultura lor alimentară și materială se baza pe o viziune indigenă asupra lumii care integra ființa umană ca pe un fir în marea rețea a vieții (așa cum este exprimat în miturile lor despre creație). De-a lungul timpului, diferite comunități au ajuns să vorbească dialecte distincte ale limbii Tongva, parte a subgrupului Takic al familiei de limbi uto-aztece. Este posibil să fi existat cinci sau mai multe astfel de limbi (trei pe cele mai sudice dintre Insulele Canalului și cel puțin două pe continent).
Primul contact cu europenii a avut loc în 1542, prin exploratorul spaniol Juan Rodríguez Cabrillo, care a fost întâmpinat la Santa Catalina de indigeni aflați într-o canoe. A doua zi, Cabrillo și oamenii săi au intrat într-un golf mare de pe continent, pe care l-au numit Baya de los Fumos („Golful Fumului”) din cauza numeroaselor coloane de fum pe care le-au văzut acolo. Popoarele indigene își afumau peștele pentru a-l conserva. Se crede în general că acesta este Golful San Pedro, lângă San Pedro de astăzi.
Expediția terestră Gaspar de Portolá din 1769 a dus la fondarea Misiunii San Gabriel de către misionarul catolic Junipero Serra în 1771. Sub sistemul misiunilor, spaniolii au inițiat o eră de relocare forțată și de sclavie de facto a popoarelor pentru a-și asigura munca. În plus, nativii americani au fost expuși bolilor endemice din Lumea Veche aduse de coloniști. Deoarece nu aveau imunitate dobândită, nativii americani au suferit epidemii cu o rată a mortalității extrem de ridicată, ceea ce a dus la prăbușirea rapidă a societății și a modului de viață a comunității Tongva.
Băștinașii au ripostat prin rezistență și rebeliuni, inclusiv o rebeliune nereușită în 1785 a lui Nicolás José și a liderei spirituale Toypurina. În 1821, Mexicul și-a câștigat independența față de Spania și a secularizat misiunile. Autoritățile mexicane au vândut pământurile misiunilor, cunoscute sub numele de ranchos, unor fermieri de elită și i-au forțat pe Tongva să se asimileze. Aceștia au devenit, în majoritate, refugiați fără pământ în această perioadă.
În 1848, California a fost cedată Statelor Unite în urma războiului mexicano-american. Guvernul SUA a semnat 18 tratate între 1851 și 1852, promițând 3,4 milioane de hectare de teren pentru rezervații. Cu toate acestea, aceste tratate nu au fost niciodată ratificate de Senat. SUA negociaseră cu persoane care nu reprezentau tribul Tongva și nu aveau autoritatea de a le ceda pământul. În timpul administrației americane care a urmat, mulți dintre Tongva și alte popoare indigene au devenit ținta unor arestări sistematice. Neputând plăti amenzile, au fost folosiți ca muncitori deținuți într-un sistem de sclavie legalizată pentru a extinde orașul Los Angeles pentru coloniștii anglo-americani, care au devenit noua majoritate în zonă până în 1880.
La începutul secolului al XX-lea, se vehicula un mit al dispariției despre Gabrieleño, care se identifica în mare parte public ca fiind mexicano-american la acea vreme. Cu toate acestea, o comunitate strâns unită a oamenilor a rămas în contact între Tejon Pass și orașul San Gabriel până în secolul al XX-lea. Din 2006, patru organizații au pretins că reprezintă oamenii:
Tribul Gabrielino-Tongva, cunoscut sub numele de grupul „cratimă”, denumit astfel din cauza cratimei din nume; Tribul Gabrielino/Tongva, cunoscut sub numele de grupul „slash”; Națiunea Kizh (Banda Gabrieleño a Indienilor de Misiune) și Consiliul Tribal Gabrieleño/Tongva.
Două dintre grupuri, grupul cu cratimă și grupul cu bară oblică, au fost fondate după o divizare ostilă pe tema construirii unui cazinou tribal. În 1994, statul California a recunoscut tribul Gabrielino „ca trib aborigen al bazinului Los Angeles”. Niciun grup organizat care să reprezinte tribul Tongva nu a obținut recunoașterea ca trib din partea guvernului federal. Lipsa recunoașterii federale i-a împiedicat pe descendenții autoidentificați ai tribului Tongva să dețină controlul asupra rămășițelor și artefactelor ancestrale Tongva și i-a lăsat fără o bază funciară (un teritoriu propriu recunoscut) în patria tradițională Tongva.
În 2008, peste 1.700 de persoane s-au identificat ca fiind Tongva sau au revendicat o ascendență parțială. În 2013, conform rapoartelor, cele patru grupuri Tongva care au solicitat recunoaștere federală aveau în total peste 3.900 de membri.
Organizația de conservare Tongva Taraxat Paxaavxa a fost înființată pentru a milita pentru repatrierea familiilor Tongva. În 2022, un teren de 0,4 hectare a fost returnat acestei organizații din Altadena, ceea ce a marcat prima dată când Tongva a avut teren în comitatul Los Angeles, după o întrerupere de 200 de ani. miniatura|Teritoriile tribale din California de Sud Teritoriile Tongva se învecinează cu cele ale numeroaselor alte triburi din regiune. Teritoriile istorice Tongva au format ceea ce se numește acum „regiunea de coastă a comitatului Los Angeles, partea de nord-vest a comitatului Orange și insulele din largul coastei”. În 1962, curatorul Bernice Johnson de la Muzeul Southwest a afirmat că granița nordică se afla undeva între Topanga și Malibu (poate în vecinătatea pârâului Malibu), iar granița sudică era pârâul Aliso din comitatul Orange.
Denumiri
Tongva miniatura|237x237px|O bancă cu numele Tongva pe ea Cuvântul Tongva a fost consemnat de C. Hart Merriam în 1905 pe baza mărturiilor culese de la mai mulți informatori. Printre aceștia s-a numărat și doamna James Rosemyre (născută Narcisa Higuera) (Gabrileño), care locuia în jurul Fortului Tejon, lângă Bakersfield. Ortografia lui Merriam arată clar că endonimul s-ar pronunța /ˈtoːŋve/.
Unii descendenți preferă endonimul Kizh, despre care susțin că este un nume mai vechi și mai precis din punct de vedere istoric, bine documentat de înregistrările Institutului Smithsonian, Congresului, Bisericii Catolice, Misiunii San Gabriel, precum și în lucrările altor cercetători.
Gabrieleño Spaniolii se refereau la popoarele indigene din jurul Misiunii San Gabriel drept Gabrieleño. Acesta nu era autonimul lor (numele folosit de ei înșiși). Din cauza utilizărilor istorice, termenul face parte din numele oficial al fiecărui trib din această zonă, scris fie „Gabrieleño”, fie „Gabrielino”.
Deoarece grupurile tribale au avut dezacorduri cu privire la utilizarea adecvată a termenului Tongva, acestea au adoptat termenul Gabrieleño ca termen de mediere. De exemplu, când Debra Martin, membră a consiliului local din Pomona, a condus un proiect în 2017 de dedicare a unor statui din lemn în Parcul Ganesha din localitate populației indigene din zonă, reprezentanții acesteia din urmă s-au aflat în dezacord cu privire la ce nume, Tongva sau Kizh, ar trebui folosit pe placa comemorativă. Reprezentanții tribali au fost de acord provizoriu să folosească termenul Gabrieleño.
Legea din 21 septembrie 1968 a introdus acest concept de afiliere a strămoșilor unui solicitant pentru a exclude anumite persoane de la distribuirea fondurilor de despăgubire către „indienii din California” care au ales să primească o parte din orice compensații financiare acordate anumitor triburi din California care se desprinseseră din grupul generic. Membrii sau strămoșii grupului petiționar nu au fost afectați de excluderea din Lege. Persoanele cu descendență liniară sau colaterală dintr-un trib indian care au locuit în California în 1852, dacă nu erau excluse de prevederile Legii din 1968, ar rămâne pe lista „indienilor din California”. Pentru a se conforma Legii, Secretarul de Interne ar trebui să colecteze informații despre afilierea la grup a strămoșilor indieni ai unui solicitant. Aceste informații ar fi utilizate pentru a identifica solicitanții care ar putea avea parte de o altă compensație. Prin urmare, afilierea la grup a strămoșilor unui solicitant era o bază pentru excluderea de pe lista oficială, dar nu o cerință pentru includerea pe aceasta. Legea din 1968 prevedea că Secretarul de Interne va distribui o parte egală din sumă acordată persoanelor de pe lista oficială, „indiferent de afilierea la grup”.
Istorie Înainte de perioada misiunii
miniatura|235x235px|Fotografie a unei femei indiene din misionariatul Gabrieleño care umplea un hambar cu ghinde, Multe dovezi sugerează că tribul Tongva este descendentul unor popoare vorbitoare de limbă uto-aztecă, originare din teritoriul actual al statului Nevada și care s-au mutat spre sud-vest, în sudul Californiei de coastă, în urmă cu aproximativ 3.500 de ani. Conform unui model propus de arheologul Mark Q. Sutton, acești migranți fie i-au absorbit, fie i-au alungat pe primii locuitori vorbitori de limbă hokan. Până în anul 500 d.Hr., o sursă estimează că tribul Tongva ar fi putut ocupa toate teritoriile asociate acum cu ei, deși acest lucru este neclar și contestat de către cercetători.
În 1811, preoții din Misiunea San Gabriel au înregistrat cel puțin patru limbi: kokomcar, guiguitamcar, corbonamga și sibanga. Tot în acea epocă, registrele Misiunii San Fernando au consemnat prezența a trei limbi distincte.
Înainte de colonizarea rusească și spaniolă, în regiunea actuală a Californiei, tribul Tongva era identificat în principal prin satele asociate (Topanga, Cahuenga, Tujunga, Cucamonga etc.). De exemplu, indivizii din Yaanga erau cunoscuți drept Yaangavit în rândul oamenilor (în registrele misiunilor, erau înregistrați ca Yabit). Tongva trăiau în până la o sută de sate. Fiecare sat era format, de regulă, din unul sau două clanuri și reprezenta nucleul central al vieții sociale Tongva.
Tongva vorbeau o limbă din familia uto-aztecă (strămoșii îndepărtați ai Tongva s-au diferențiat, cel mai probabil, ca grup lingvistic distinct în Deșertul Sonora, în urmă cu aproximativ 3.000 - 5.000 de ani). Diversitatea în cadrul grupului Takic este „moderat de profundă”; estimările aproximative ale lingviștilor comparativi plasează divizarea limbii Takic comune în Luiseño-Juaneño, pe de o parte, și Tongva-Serrano, pe de altă parte, acum aproximativ 2.000 de ani. (Acest lucru este comparabil cu diferențierea limbilor romanice din Europa). Divizarea grupului Tongva/Serrano în popoarele separate Tongva și Serrano este mai recentă și este posibil să fi fost influențată de activitatea misionară spaniolă.