Jacques Delille, adesea numit abatele Delille, ) a fost un poet și traducător francez.
Biografie
Jacques s-a născut la o moașă, pe strada Chaussetiers din Clermont-Ferrand, la 22 iunie 1738, fiind fiul lui Marie-Hiéronyme Bérard, din familia cancelarului . A fost recunoscut de Antoine Montanier, avocat în Parlamentul din Clermont-Ferrand, care a murit la scurt timp după aceea, lăsându-i o modestă pensie viageră de o sută de escuzi. Mama sa, pe cât de discretă, pe atât de frumoasă, i-a transmis o pajiște situată la Pontgibaud, ceea ce i-a permis să adauge la prenumele său numele de familie Delille.
Până la vârsta de doisprezece sau treisprezece ani, a fost plasat la o doică în Chanonat și a primit primele lecții de la preotul satului. Trimis la Paris, a făcut studii strălucite la Colegiul din Lisieux și a obținut titlul de agrégé des belles-lettres în 1766, apoi de doctor în litere în 1770. Pedagog la Colegiul din Beauvais, a fost ulterior profesor, succesiv la Colegiul din Amiens și la Colegiul de la Marche din Paris. Se remarcase deja printr-un talent remarcabil de versificator și o aptitudine excepțională pentru poezia didactică.
Gloria sa a fost asigurată dintr-o dată de traducerea în versuri a lui Virgiliu, pe care a publicat-o în 1770. Louis Racine încercase să-l descurajeze de la această întreprindere, pe care o considera temerară, dar Delille a persistat în planul său, iar Louis Racine, convins de primele sale încercări, l-a încurajat în acest sens. Poemul său a fost primit cu un concert de laude, tulburat doar de vocea discordantă a lui Jean-Marie-Bernard Clément din Dijon. „Plin de lectura Georgicelor domnului Delille”, scria Voltaire către Academia Franceză în martie 1771, „simt tot meritul dificultății atât de fericit depășite și cred că nu se putea face mai multă onoare lui Virgiliu și națiunii. Poemul Les Saisons [al lui Jean-François de Saint-Lambert] și traducerea Georgicelor mi se par cele mai bune două poeme care au onorat Franța după L'Art poétique [al lui Nicolas Boileau].”
Delille a fost ales la Academia Franceză în 1772, dar a intervenit pe lângă Ludovic al XV-lea pentru a-i anula alegerea pe motiv că era prea tânăr. Reales în 1774, a fost, de această dată, primit de ilustra companie, Jean-François de La Harpe observând în Mercure de France că era nedemn ca un talent atât de excepțional să fie redus la a dicta teme latine unor școlari. A fost, de asemenea, numit la catedra de poezie latină de la Collège de France.
Ascensiunea lui Delille s-a accelerat și mai mult după moartea lui Voltaire, care putea trece drept singurul său rival. Atât curtea, cât și lumea literară i-au recunoscut în unanimitate superioritatea talentului. A fost în același timp protejatul lui Marie-Thérèse Geoffrin și cel al reginei și al contelui d'Artois. Acesta din urmă i-a obținut beneficiul abației Saint-Séverin, care aducea un venit de 30 000 de franci, permițându-i totodată să se limiteze la ordinele minore, pe care Delille le primise la Amiens în 1762.
În timpul Revoluției Franceze, după ce a pierdut beneficiul care era singura sa sursă de venituri, Delille a fost anchetat, dar și-a păstrat libertatea, făcând concesii ideilor epocii prin compunerea, la cererea lui Pierre-Gaspard Chaumette, a Dithyrambe sur l'Être suprême et l'immortalité de l'âme. În timpul Directoratului, s-a retras la Saint-Dié, ținutul natal al soției sale, apoi a părăsit Franța după căderea lui Robespierre, în momentul în care alții se întorceau, pentru a se stabili în Elveția, în Germania și în Anglia. În timpul acestui exil, îndemnat de soția sa, care dobândise o mare influență asupra lui, a muncit enorm. A compus L'Homme des champs și a început Les Trois règnes de la nature în Elveția, a compus La Pitié în Germania și a tradus Paradisul pierdut de John Milton la Londra.
Întors în Franța în 1802, și-a redobândit catedra de la Collège de France și fotoliul de la Academie. Victor Hugo îl citează pe Delille printre puținii care nu s-au închinat în fața lui Napoleon. A efectuat sejururi lungi în casa de vacanță a baronului Micoud d'Umons la Clamart, unde se spune că ar fi scris în 1808 Les Trois Règnes de la Nature. La sfârșitul vieții a orbit, asemenea lui Homer, iar această infirmitate a sporit și mai mult admirația apropiată de idolatrie care îi era dedicată. A murit în urma unui atac de apoplexie în noaptea de 1 spre 2 mai 1813. Corpul său a fost expus timp de trei zile pe un pat de paradă la Collège de France, având fruntea încununată cu o ghirlandă de lauri și, fiind considerat cel mai mare poet francez, a avut parte de funeralii grandioase, urmate de o mulțime imensă. A fost înmormântat în cimitirul Père-Lachaise (divizia 11).
Operă Poezie Les Jardins ou l'art d'embellir les paysages, poem în 8 cânturi, 1782 Bagatelles jetées au vent, 1799 L'Homme des champs, ou les Géorgiques françaises, 1800 Dithyrambe sur l'immortalité de l'âme, 1802 Poésies fugitives, 1802 La Pitié, poem în 4 cânturi, 1803 L'Imagination, poem în 8 cânturi, 1806 Les Trois Règnes de la nature, 1808 (La Paris, la Nicolle și la Giguet et Michaud) La Conversation, poem, 1812
Traduceri L'Essai sur l'homme (în ) de Alexander Pope, 1765 Les Géorgiques (în ) de Virgiliu, 1770 L'Énéide (în ) de Virgiliu, 1804 (Aici se găsește versul gravat pe frontonul catacombelor din Paris: „Oprește-te! Aici este imperiul morții.”) Le Paradis perdu (în ) de John Milton, 1805 Les Bucoliques (în ) de Virgiliu, 1806, reeditat de Philippe Gonin, Paris, 1951, ediție îmbogățită cu xilogravuri de Lucile Passavant (200 de exemplare)
Operele sale complete au fost publicate din 1817 până în 1821 de , apoi reeditate de Lefèvre în 1833, cu note de Choiseul-Gouffier, , Charles-Marie de Féletz, Descuret, Aimé-Martin, Barthélemy Philibert d'Andrezel, Elzéar de Sabran, etc.
Note
Bibliografie
Legături externe
Resurse relevante pentru cercetare:
Resurse relevante pentru de arte plastice:
Resurse relevante pentru mai multe domenii:
Resurse relevante pentru literatură:
Resurse relevante pentru sănătate:
Note în dicționare sau enciclopedii generale:
Categorie:Nașteri în 1738 Categorie:Nașteri pe 22 iunie Categorie:Decese în 1813 Categorie:Decese pe 1 mai Categorie:Poeți francezi Categorie:Scriitori francezi din secolul al XVIII-lea Categorie:Traducători francezi Categorie:Traducători în franceză Categorie:Traducători din engleză Categorie:Traducători din latină Categorie:Clerici francezi Categorie:Membri ai Academiei Franceze Categorie:Decese în Paris Categorie:Înmormântări în cimitirul Père Lachaise