miniatura|Forțele transnistrene în timpul bătăliei de la Bender din iunie 1992. miniatura|Regiuni ale Ucrainei anexate de Rusia în 2014 și 2022, cu o linie roșie care marchează zona de control real al Rusiei la 30 septembrie 2022. miniatura|Președintele rus Vladimir Putin semnează tratatul de anexare a Crimeei de către Federația Rusă cu liderii crimeeni. Federația Rusă ocupă în prezent teritorii, în totalitate sau parțial, în Moldova, Georgia și Ucraina. Deși statutul acestor teritorii poate varia în legislația rusă, ele sunt considerate în general de comunitatea internațională ca fiind sub ocupație militară, contrar dreptului internațional . Rusia contestă consensul privind suveranitatea asupra acestor teritorii ca urmare a conflictelor post-sovietice, care au izbucnit în mijlocul dizolvării Uniunii Sovietice între 1988 și 1991.

Expresia „teritorii ocupate de Rusia” se aplică la:

Moldova: Transnistria (din 1992) Georgia: Abhazia și Osetia de Sud (din 2008) Ucraina: Crimeea și Sevastopol, Lugansk, Donețk, Zaporizhzhia și Herson (din 2014 și 2022)

alt=Territories occupied by Russia since the fall of the Soviet Union|centru|miniatura|600x600px|Harta care prezintă Rusia în roșu închis cu teritoriile ocupate din Europa în roșu deschis, după cum urmează:

În Moldova: Transnistria (1), din 1992 În Georgia: Abhazia (2) și Osetia de Sud (3), din 2008 În Ucraina: Crimeea (4) și părți din regiunea Luhansk (5) și regiunea Donețk (6), din 2014; și părți din regiunea Zaporijia (7) și regiunea Herson (8), din 2022

Moldova

Transnistria După dizolvarea Uniunii Sovietice la 21 decembrie 1991, mulți moldoveni din fosta Republică Socialistă Sovietică Moldovenească au început să ceară unificarea cu România; și ca „moldovenească” (pe care doreau să fie denumită românească) să fie scrisă cu alfabetul latin, spre deosebire de chirilic, și ca aceasta să devină singura limbă oficială a Moldovei – ceea ce a fost ulterior aprobat în martie 2023. Acest lucru nu a fost bine primit în Găgăuzia modernă, o regiune etnic turcică din Moldova, și în cea mai mare parte a zonei de pe malul stâng al râului Nistru. Aici, vorbitorii de limbă rusă, care formau majoritatea în regiune, au pledat pentru ca limba rusă să fie păstrată ca limbă oficială a Moldovei, alături de limba moldovenească (care urma să fie încă scrisă cu chirilică și nu să fie denumită românească) și ca Moldova să nu se unească cu România. Aceste diferențe au erupt în Războiul din Transnistria din 1992, care, în urma sângeroasei bătălii de la Bender din 1992, s-a soldat cu victoria separatiștilor, care declaraseră anterior independența Transnistriei în urma unei intervenții militare rusești acolo, intervenție care este încă prezentă astăzi în zonă și care încă apără regimul transnistrean astăzi, în ciuda cererilor moldovenilor de a se retrage din ceea ce este încă legal teritoriul său recunoscut internațional. De la sfârșitul războiului, Transnistria a făcut mai multe cereri pentru a deveni parte a Rusiei.

Note

Vezi și

Recunoașterea internațională a Republicii Populare Donețk și a Republicii Populare Luhansk Al Doilea Război Rece Imperialismul rusesc

Categorie:Relațiile dintre Rusia și Ucraina Categorie:Relațiile dintre Republica Moldova și Rusia Categorie:Anii 2010 în Ucraina Categorie:Războiul Ruso-Ucrainean Categorie:Dispute teritoriale ale Rusiei Categorie:Separatism în Republica Moldova Categorie:Istoria politică a Republicii Moldova Categorie:Conflicte postsovietice