Abraham Hyacinthe Anquetil-Duperron () a fost un și un traducător francez. El a făcut cunoscute în Franța Upanișadele și Zend-Avesta.

Biografie Născut dintr-un tată negustor, interesul său profund pentru limbile orientale l-a împins să se îmbarce pentru India, unde spera să poată găsi scrierile lui Zarathustra. Grăbit să plece, s-a înrolat ca soldat în , ceea ce i-a permis să se deplaseze în India în 1755, la vârsta de douăzeci și trei de ani. Din cauza plecării sale precipitate, a ratat la limită ajutorul generos pe care reușiseră să îl strângă protectorii săi, și episcopul de Auxerre, Charles de Caylus.

Călătoria sa în India este povestită în detaliu în „Discours préliminaire” din Zend-Avesta (1771). Din 1755 până în 1762, el a străbătut țara, fiind primit de funcționarii coloniali francezi și englezi cu mai multă sau mai puțină simpatie, cufundându-se în același timp în rândul populației indiene. Empatia sa sinceră pentru cultura indiană, îmbinată cu talentele sale de observator, i-a permis să descopere tradițiile religioase ale . La Surat, a reușit să studieze textele lor sacre zoroastriene, Avesta.

În 1762, când englezii l-au repatriat în Europa, după căderea Pondicherry, adunase o sută optzeci de volume, printre care Vedele și Avesta. Multe dintre aceste volume erau, de fapt, manuscrise care îi fuseseră încredințate de Joseph Tieffenthaler, un misionar iezuit austriac. Întors în Franța, a predat o mare parte din manuscrisele sale Bibliotecii Regale și a început să se dedice traducerii și publicării textelor sacre. În 1765, a devenit membru asociat al Academiei Regale de Inscripții și Litere. A publicat în 1771 o traducere în limba franceză a Avestei, sub titlul Zend Avesta. La apariția acesteia, a urmat o polemică cu erudiții de la Royal Society of London, care au exprimat îndoieli cu privire la autenticitatea textului și l-au acuzat pe Anquetil-Duperron de impostură.

Abia aproximativ patruzeci de ani mai târziu a reușit să publice o altă parte a manuscriselor sale, în jur de cincizeci de Upanișade, sub titlul Oupnek'hat, id est, Secretum tegendum (2 vol., 1801-1802). În ciuda traducerii sale în latină, Anquetil-Duperron a pus la dispoziția mediului academic occidental textele sacre ale hinduismului. Astfel, Arthur Schopenhauer a declarat că cunoștințele sale despre filozofiile hinduse, care i-au influențat profund opera, proveneau din lectura traducerilor lui Anquetil-Duperron.

Experiența sa indiană l-a marcat atât de mult încât va continua, de-a lungul întregii sale vieți, să trăiască precum un „înțelept al Indiei”, considerându-se cel mai fericit om din Franța. Practicarea ascezei, a postului și a renunțării nu l-a împiedicat să rămână profund atașat de religia catolică.

În perioada revoluționară, el a rămas fidel Vechiului Regim, în ciuda îndemnurilor tânărului său prieten și discipol . În 1804, în calitate de membru al Institutului, a refuzat să depună jurământul de credință față de împărat. Au fost singurii doi care au refuzat: La Révellière-Lépeaux și el însuși.

La moartea sa, la Paris în 1805, a lăsat numeroase lucrări, unele neterminate, printre care schițe de dicționare de malayalam, sanscrită și telugu. O parte din colecția sa este conservată în prezent la Biblioteca Națională a Franței, la departamentele de manuscrise occidentale și orientale.

El a fost unul dintre primii indianiști de teren și, în ciuda traducerii sale uneori inexacte a Avestei, unul dintre pionierii studierii gândirii religioase persane și indiene în Europa.

Publicații

Note

Bibliografie

Legături externe

Resurse relevante pentru cercetare:

Resurse relevante pentru mai multe domenii:

Note în dicționare sau enciclopedii generale:

Categorie:Nașteri în 1731 Categorie:Nașteri pe 7 decembrie Categorie:Decese în 1805 Categorie:Decese pe 17 ianuarie Categorie:Oameni din Paris Categorie:Orientaliști francezi Categorie:Traducători francezi Categorie:Traducători în franceză Categorie:Decese în Paris