Charles de Brosses, conte de Tournay, baron de Montfalcon, senior de Pregny și Chambésy, de Vezin și de Prevessin, numit „președintele de Brosses” () a fost un magistrat, istoric, lingvist și scriitor francez.
Biografie
Familia de Brosses este originară din Haute-Savoie și își trage numele de la un fief din Faucigny. Filiația sa este stabilită din anul 1400. Alte surse menționează că familia de Brosses, înnobilată în 1530 de ducele de Savoie, este originară din Bresse, în trecut provincie a Ducatului de Savoia. Bresse a fost alipită Regatului Franței în 1601, în timpul domniei regelui Franței Henric al IV-lea, prin Tratatul de la Lyon. Gustave Chaix d'Est-Ange scrie că familia de Brosses aparține nobilimii de robă. El adaugă că, potrivit unui autor, aceasta ar fi de origine italiană din secolul al XV-lea, însă conform lui Régis Valette originea sa nobiliară dovedită datează din 1530.
Charles de Brosses s-a născut pe 17 februarie 1709 la Dijon (în Palatul Orange, astăzi aflat la adresa place Bossuet nr. 8); a fost botezat în biserica Saint-Jean din Dijon în aceeași zi. A fost fiul lui Charles de Brosses, senior baron de Montfalcon, consilier în Parlamentul Burgundiei, și al Pierrettei Fevret de Saint Mesmin. Nașul său a fost Charles Fevret de Saint Mesmin, senior de Fontette, consilier în Parlamentul din Metz, bunicul său matern, iar nașa sa a fost Françoise Moisson du Bassin, văduvă a lui Messire Pierre de Brosses, baron de Montfalcon, senior de Tournay, consilier în Parlamentul Burgundiei, bunica sa paternă. A avut un frate mai mic și două surori.
Și-a făcut studiile la iezuiții din orașul natal, unde l-a avut ca fost coleg în special pe Buffon, care i-a rămas prieten pe parcursul întregii vieți. Și-a pierdut tatăl la vârsta de 14 ani. A studiat dreptul. La vârsta de douăzeci și unu de ani, a fost numit consilier în marea cameră a Parlamentului Burgundiei.
În perioada 1739–1740, a efectuat o lungă călătorie în Italia, în compania lui Jean-Baptiste de La Curne de Sainte-Palaye (1697–1781), a fratelui geamăn al acestuia, Edmond de Lacurne (1697–1779), a lui Bénigne Le Gouz de Gerland (1695–1774), a lui Germain-Anne Loppin de Montmort, marchiz de La Boulaye (1708–1767), și a lui Abraham-Guy de Migieu, marchiz de Savigny (1718–1749). La întoarcere, s-a căsătorit pe 23 noiembrie 1742 cu Françoise Castel de Saint-Pierre, strănepoată a , autorul lucrării Projet pour rendre la paix perpétuelle en Europe, și fiică a marchizului de Crèvecœur, scutier al ducesei de Orléans, rudă cu mareșalul de Villars. Aceasta a murit pe 23 decembrie 1761. S-a căsătorit apoi cu Marie-Jeanne Le Gouz de Saint-Seine (1747–1778) în septembrie 1766. A devenit președinte în Parlamentul Burgundiei, apoi prim-președinte în 1775.
Cedând insistențelor lui Buffon, cititor al lucrării Lettre sur le progrès des sciences a lui Maupertuis, a redactat Histoire des navigations aux terres australes, o compilație a tuturor călătoriilor cunoscute până atunci în mările Sudului, precedată de o pledoarie în favoarea unei campanii de expediții de explorare în aceste ape pentru a descoperi și exploata continentul Austral care, din motive mecanice, nu putea să nu se afle acolo. Charles de Brosses a întreținut o corespondență cu scoțianul , viitorul prim hidrograf al Maiestății Sale Britanice și concurentul lipsit de șansă al lui James Cook la conducerea călătoriei de descoperire întreprinse în cele din urmă de acesta din urmă.
Lui Charles de Brosses îi este atribuită paternitatea cuvintelor „Polinezia” și „Australasia”. El a aclimatizat, de asemenea, cuvintele tabu și fetișism. Totodată, a contribuit cu articole de critică literară la Encyclopédie scrisă de Diderot și D'Alembert.
Pasionat de opera istoricului roman Sallustius, a plecat în Italia tocmai pentru a căuta cartea pierdută din marea sa istorie a Republicii Romane. Această căutare dovedindu-se infructuoasă, a dedicat treizeci de ani din viață compunerii lucrării Histoire de la République Romaine, dans le cours du VIIe siècle (1777), în care, după ce a tradus toate fragmentele păstrate din opera lui Sallustius, s-a străduit să îi completeze lacunele.
Din călătoria sa în Italia a adus totuși lucrarea care a contribuit la stabilirea reputației sale, Lettres écrites d'Italie, publicată pentru prima dată, la mult timp după moartea sa, sub titlul Lettres historiques et critiques écrites d’Italie (1799), după o copie defectuoasă ajunsă în mâinile lui Antoine Sérieys; lucrarea a fost apoi reeditată de Romain Colomb după textul autentic, sub titlul L’Italie il y a cent ans, ou Lettres écrites d’Italie à quelques amis en 1739 et 1740 (1836), înainte de a fi în cele din urmă editată și adnotată de Hippolyte Babou sub titlul cel mai des folosit, Lettres familières écrites d’Italie (Poulet-Malassis et De Broise, 1858).
De Brosses a fost primit ca asociat liber la Académie des inscriptions et belles-lettres în 1750. De asemenea, a făcut parte din Academia din Dijon. Conflictele pe care le-a avut cu Voltaire l-au împiedicat să fie admis în Academia Franceză.
Charles de Brosses a murit în brațele fiicei sale, după o boală care a durat trei zile, la Paris, pe 7 mai 1777; a fost înmormântat la Paris, în biserica Saint-André-des-Arts, demolată ulterior.
Opere
Note
Referințe
Bibliografie
Legături externe
Resurse relevante pentru de arte plastice:
Resurse relevante pentru cercetare:
Note în dicționare sau enciclopedii generale:
Categorie:Nașteri în 1709 Categorie:Nașteri pe 7 februarie Categorie:Decese în 1777 Categorie:Decese pe 7 mai Categorie:Oameni din Dijon Categorie:Scriitori francezi din secolul al XVIII-lea Categorie:Enciclopediști francezi Categorie:Decese în Paris