miniatura|Pictogramă propusă ca avertisment a pericolelor prezentate de deșeurile nucleare îngropate de Waste Isolation Pilot Plant. Avertismentele pe termen lung despre deșeurile nucleare reprezintă încercări de comunicare menite să descurajeze intruziunea în depozitele de deșeuri nucleare în viitorul îndepărtat, peste aproximativ 10.000 de ani. Semiotica nucleară este un domeniu de cercerate interdisciplinară ce urmărește să studieze și să proiecteze mesaje și tehnici de semnalizare optime în acest context, stabilit de Grupul American de Lucru privind Interferența Umană (Human Interference Task Force) în anul 1981.

Un raport din 1993 al Sandia National Laboratories (SNL) a recomandat ca mesajele de genul să fie construite la mai multe nivele de complexitate. Au sugerat ca siturile să includă atât trăsături fizice care să comunice imediat vizitatorilor din viitor faptul că sunt făcute de mâna omului și că sunt periculoase, cât și informații pictografice care să încerce să comunice anumite detalii în ceea ce privește pericolul, alături de explicații în scris pentru cei ce vor putea să le citească.

Mesajul Un raport din 1993 al Sandia National Laboratories a urmărit să comunice într-un mod non-lingvistic o serie de mesaje oricărui vizitator viitor al unui depozit de deșeuri. Raportul a oferit următoarele formulări ca să exemplifice ce idei ar trebui să transmită mesajele.

Raportul Sandia a recomandat în continuare ca orice mesaj de genul ar trebui să conste în patru nivele de complexitate:

Informație rudimentară: „Ceva făcut de mâna omului se află aici” Informație de precauție: „Ceva făcut de mâna omului se află aici și este periculos” Informație de bază: Spune ce, de ce, când, unde, cine și cum Informație complexă: Înregistrări scrise foarte detaliat, tabele, figuri, grafice, hărți și diagrame

Mesaje scrise miniatura|„PERICOL - DEȘEU OTRĂVITOR RADIOACTIV AICI - NU SĂPAȚI SAU GĂURIȚI”

Design propus pentru „marcaje subterane mici” care să fie îngropate în multiple exemplare în perimetrul Waste Isolation Pilot Plant Waste Isolation Pilot Plant a făcut cercetări extinse în dezvoltarea mesajelor scrise și pictografice menite să avertizeze generațiile viitoare. Întrucât este improbabil ca limbile scrise de azi să supraviețuiască, echipa de cercetători a luat în considerare completarea mesajelor scrise folosind pictograme și arhitectură ostilă. A fost propus ca textele să fie traduse în toate limbile oficiale ONU. În 1994, mesajele nivelelor II, III și IV au fost traduse din engleză în franceză, spaniolă, chineză, arabă, rusă și navajo, existând planuri de a continua testarea și revizuirea textului original în engleză și a traducerilor ulterioare în alte limbi.

Carl Sagan a fost invitat pentru a participa la un panel din cadrul Waste Isolation Pilot Plant pentru a discuta subiectul semioticii nucleare, dar nu a putut ajunge din cauza unei suprapuneri în program. Totuși, și-a trimis opinia prin intermediul unei scrisori, unde a sugerat folosirea simbolului craniului cu oase încrucișate (🕱), pentru a descuraja civilizațiile viitorului din a intra în depozite. miniatura|Model al unui centru de informare la Waste Isolation Pilot Plant Printre modelele conceptuale ale Waste Isolation Pilot Plant se numără un „centru de informare” aflat la centrul geometric al sitului. Clădirea ar fi o structură deschisă de 40 × 32 × 10 picioare (12,2m × 9,8m × 3,0m) din granit solid sau din beton, care să conțină mesaje cu nivelul de complexitate IV. Planurile includ o sugestie ca proiectarea clădirii să fie realizată în așa fel încât aceasta să producă un „fluierat disonant, de jale” atunci când bate vântul prin ea, reprezentând un mesaj de nivelul I.

În anul 1981, în timp ce lucra în cadrul Grupului de Lucru privind Interferența Umană, Vilmos Voigt, de la Universitatea Eötvös–Loránd din Budapesta, a propus instalarea unor semnale luminoase în cele mai importante limbi de circulație mondială într-o formă concentrică ce înconjoară fiecare locație terminală de depozitare. Pe măsură ce timpul urma să treacă, alte semne urmau să fie adăugate, traducându-le pe cele vechi, ce urmau să rămână la locul lor.

Marcaje fizice miniatura|Concept al unui model de marcaj de suprafață întinsă din Waste Isolation Pilot Plant Raportul din Sandia a explorat diferite modele conceptuale pentru marcaje fizice ce transmiteau conceptele emanațiilor periculoase - forme ce evocă conceptele daunelor corporale și al unui „teritoriu evitat” care să pară distrus sau otrăvit. Printre aceste modele se numără:

Peisajul de spiniO masă formată din mai mulți spini de forme iregulate ce ies din pământ în toate direcțiile.Câmpul de țepiO serie de țepi extraordinar de mari ce ies din pământ la diverse unghiuri.Țepi care puștesc prin grilăO grilă pătrată de țepi de-a lungul sitului, prin care puștesc niște țepi mai la diverse unghiuri.Țepi aplecați din piatrăMovile mari de pământ în forma unor fulgere emanate din marginea sitului pătrar. Formele ar fi izbitor de vizibile din zbor sau de pe niște dealuri artificiale construite în jurul sitului.Gaura neagrăO dală enormă din bazalt sau din beton vopsit negru, rezultând într-o suprafață nearabilă și nelocuibilă.Peisajul de molozO grămadă în formă de pătrat de piatră spartă cu dinamită, care chiar și peste ani va părea ieșită din comun și va transmite ideea că ceva a fost distrus.Blocurile interziseO rețea de sute de blocuri din piatră, fiecare de mărimea unei case, vopsite în negru și aranjate în forma unei grile pătrate iregulate, rezultând într-o rețea de „străzi” ce par de rău augur și care nu duc de fapt niciunde. Blocurile au rolul de a face o suprafață mare complet nepotrivită pentru agricultură sau pentru alte folosuri ulterioare.

Cercetare culturală Pentru a determina cum să comunice pe termen lung mesaje de avertizare împotriva deșeurilor nucleare, (Tübingen, Germania) a lansat câte un sondaj în 1982 și 1983 prin care întreba cum ar putea fi comunicat un mesaj ca acesta să rămână valabil de-a lungul unei durate de 10.000 de ani. Sondajul punea următoarea întrebare: „Cum ar fi posibil să ne informăm urmașii în următorii 10.000 de ani despre locațiile de depozitare și pericolul prezentat de deșeurile nucleare?”, de unde au rezultat următoarele răspunsuri:

Thomas Sebeok Lingvistul Tohmas Sebeok a făcut parte din grupul de lucru Bechtel. Pentru a adăuga sugestiilor anterioare oferite de Alvin Weinberg și Arsen Darnay, a propus crearea unei „preoții atomice”, o adunătură de experți ai cărei membrii ar fi înlocuiți prin intermediul nominalizărilor realizate de către un consiliu, într-o manieră similară Bisericii Catolice - care și-a prezervat și autorizat mesajul pentru aproape 2000 de ani. Preoția Atomică ar trebui de asemenea să-și prezerve cunoștințele despre locațiile depozitelor nucleare și pericolele pe care acestea le presupun, creând rituale și mituri. Preoția ar indica zonele interzise și consecințele neascultării acestor indicații.Thomas A. Sebeok, "Pandora's Box in Aftertimes" in I think I am a verb: more contributions to the doctrine of signs, Springer, 1986, pp. 149–173.

Printre dezavantajele acestei metode se numără:

O preoție atomică ar câștiga influență politică bazată pe situațiile neprevăzute aflate sub supravegherea sa. Acest sistem de informație favorizează crearea ierarhiilor. Mesajul ar putea fi împărțit în părți independente. Informațiile despre situri nucleare ar oferi putere unei clase privilegiate. Oamenii din afara acestui grup ar putea încerca să facă rost de aceste informații cu forța.

Romancierul și semioticianul Umberto Eco a comentat asupra raportului lui Sebeok în cadrul cărții sale din 1993 „În căutarea limbii perfecte”, în care a analizat dacă un sistem narativ de comunicare cu civilizațiile viitoare, ori cele extraterestre, ar fi mai puternic decât unul bazat pe limbaj scris sau pe pictograme.

Stanisław Lem Autorul de romane științifico-fantastice Stanisław Lem a propus crearea de sateliți artificiali care să transmită informațiile din orbită pe pământ timp de un mileniu. A descris, de asemenea, o codificare biologică a ADN-ului, în sensul matematic, care să se autoreproducă automat, rezultând în „flori atomice”. ADN-ul acestor plante ar conține informațiile necesare atât despre locația cât și despre conținutul depozitelor.

Lem a recunoscut că problema cu această idee ar fi faptul că oamenii n-ar înțelege, probabil, care e scopul florilor atomice 10.000 de ani mai târziu, deci ar fi îndoielnic ca aceștia să le decodeze ADN-ul pentru a căuta informațiile.

Françoise Bastide și Paolo Fabbri

Autorul francez Françoise Bastide și semioticianul italian Paolo Fabbri au propus înmulțirea așa-numitelor „pisici radiație” sau „pisici rază”. Pisicile au un istoric bogat în ceea ce privește coabitarea cu oamenii, iar această metodă își asumă că domesticarea acestora va continua pentru totdeauna. Aceste pisici rază își schimbă drastic culoarea atunci când se află în apropierea emisiilor radioactive și ar servi drept indicatoare vii ale pericolului.

Pentru a putea transmite mesajul, importanța pisicilor ar trebui stabilită în memoria colectivă prin intermediul basmelor și a miturilor. Aceste basme și mituri ar putea fi, la rândul lor, transmise prin poezii, muzică și picturi. Ca răspuns al acestei propuneri, podcastul 99% Invisible l-a angajat pe muzicianul Emperor X pentru a scrie un cântec despre pisicile rază în cadrul unui episod din 2014 despre mesaje de avertizare pe termen lung în legătură cu deșeurile nucleare. Cântecul, numit „10,000-Year Earworm to Discourage Settlement Near Nuclear Waste Repositories (Don't Change Color, Kitty)" (Melodia care îți rămâne în cap 10.000 de ani pentru a descuraja formarea așezărilor în vecinătatea depozitelor nucleare (Nu-ți schimba culoarea, pisi!)), a fost menit să „îți rămână așa de bine în minte și să fie atât de enervantă încât să aibă posibilitatea de a fi transmisă din generație în generație pe parcursul a 10.000 de ani”.

Vilmos Voigt Vilmos Voigt, de la Universitatea Eötvös–Loránd din Budapesta a propus instalarea de semnale luminoase în cele mai importante limbi de circulație mondială într-o formă concentrică, în jurul fiecărei locații terminale de depozitare. Pe măsură ce timpul urma să treacă, alte semne cu traduceri urmau să fie adăugate, cele vechi nefiind însă înlăturate. Semnele noi ar fi instalate la distanță mai mare de locație, astfel încât avertizările ar continua să poată fi înțelese pe măsură ce limbile se schimbă, iar limbile vechi ar putea fi înțelese prin traducere.

Emil Kowalski Fizicianul Emil Kowalski, din Baden, Elveția, a propus ca locațiile terminale de depozitare să fie construite în asemenea manieră încât generațiile viitoare să le poată accesa doar cu abilități tehnice avansate. Probabilitatea unei breșe involuntare ar deveni atunci extrem de scăzută. Kowalski presupunea că acele culturi capabile să execute asemenea excavări ar fi capabile să detecteze materialele radioactive și ar fi conștiente de pericolele pe care le prezintă.

Vezi și

Arhitectură ostilă Capsulă a timpului

Referințe

Legături externe

Ialenti, Vincent. 2025. “The Mind-Bending Challenge of Warning Future Humans about Nuclear Waste: Designing Nuclear-Waste Repositories Is Part Engineering, Part Anthropology—and Part Mythmaking.” Scientific American, 17-11-2025.

A Message to the Future WIPP Exhibit: Message to 12,000 A.D. "Sebastian Musch: The Atomic Priesthood and Nuclear Waste Management – Religion, Sci-fi Literature and the End of our Civilization WIPP Permanent Markers Implementation Plan pentru DOE Waste Isolation Pilot Plant. WIPP PIC Appendix

Deep Time Reckoning: How Future Thinking Can Help Earth Now, by anthropologist Vincent Ialenti, MIT Press, 2020. "How do we warn future generations about our toxic waste?" Kit Chapman, New Humanist, Spring 2022.