Poluarea cu plastic reprezintă acumularea de obiecte și particule din plastic (de exemplu, sticle, pungi și microsfere din plastic) în mediul înconjurător, având efecte nocive asupra oamenilor, faunei sălbatice și habitatelor acestora. Materialele plastice care acționează ca poluanți sunt clasificate în funcție de dimensiune în microdeșeuri, mezodeșeuri sau macrodeșeuri. Plasticul este ieftin și durabil, ceea ce îl face extrem de adaptabil pentru diverse utilizări; prin urmare, producătorii aleg să utilizeze plasticul în detrimentul altor materiale. Cu toate acestea, structura chimică a majorității materialelor plastice le face rezistente la multe procese naturale de degradare și, ca urmare, acestea se descompun lent. Împreună, acești doi factori fac ca volume mari de plastic să ajungă în mediu ca deșeuri gestionate necorespunzător, care persistă în ecosistem și circulă prin rețelele trofice.

Cronologia problemei 2022 În 2022, cantitatea de plastic care ajungea anual în oceane la nivel mondial era de 8 milioane de tone metrice. Un studiu din 2021 realizat de organizația The Ocean Cleanup a estimat că râurile transportă între 0,8 și 2,7 milioane de tone metrice de plastic în oceane și a clasificat țările în funcție de aportul acestor cursuri de apă. Primele zece țări au fost, în ordine descrescătoare: Filipine, India, Malaezia, China, Indonezia, Myanmar, Brazilia, Vietnam, Bangladesh și Thailanda.

2020 Începând cu anul 2020, masa globală a plasticului produs depășește biomasa tuturor animalelor terestre și marine combinate. Borrelle et al. 2020 a estimat că între 19 și 23 de milioane de tone de deșeuri din plastic au intrat în ecosistemele acvatice în anul 2016, în timp ce organizațiile Pew Charitable Trusts și SYSTEMIQ (2020) au estimat că între 9 și 14 milioane de tone de deșeuri din plastic au ajuns în oceane în același an.

Era COVID Cantitatea de deșeuri din plastic produse a crescut în timpul pandemiei de COVID-19 din cauza cererii mari de echipamente de protecție și materiale de ambalare. Cantități mai mari de plastic au ajuns în oceane, în special plastic provenit din deșeuri medicale și măști. Mai multe reportaje de presă indică faptul că industria plasticului a încercat să profite de îngrijorările legate de sănătate și de dorința de a folosi măști și ambalaje de unică folosință pentru a crește producția de plastic de unică folosință.

2019 Până în anul 2019, producția anuală de plastic la nivel mondial a ajuns la 368 de milioane de tone, 51% fiind realizată în Asia, unde China este cel mai mare producător mondial. Din anii 1950 și până în 2018, s-a estimat că la nivel global au fost produse 6,3 miliarde de tone de plastic, dintre care aproximativ 9% au fost reciclate, iar alte 12% au fost incinerate. Această cantitate uriașă de deșeuri din plastic ajunge în mediu și provoacă probleme în întregul ecosistem; de exemplu, studiile sugerează că organismul a 90% dintre păsările marine conține resturi de plastic. În unele regiuni s-au depus eforturi semnificative pentru a reduce amploarea poluării cu plastic din mediul natural, prin reducerea consumului de plastic, curățarea deșeurilor și promovarea reciclării.

2015 Până în anul 2015, s-a estimat că între 1,1 și 8,8 milioane de tone de deșeuri din plastic ajung anual în oceane din comunitățile de coastă. De asemenea, s-a estimat că la sfârșitul anului 2013 exista o rezervă de 86 de milioane de tone de deșeuri marine din plastic în oceanul planetar, pornind de la ipoteza că 1,4% din totalul materialelor plastice produse la nivel mondial între 1950 și 2013 au intrat în ocean și s-au acumulat acolo. Producția globală de plastic a crescut spectaculos, de la 1,5 milioane de tone în anii 1950 la 335 de milioane de tone în 2016, generând îngrijorări majore legate de mediu. O problemă semnificativă provine din gestionarea ineficientă a 79% din produsele din plastic, ceea ce duce la eliminarea lor în depozite de deșeuri sau în mediul natural.

2007 Până în anul 2007, s-a estimat că deșeurile din plastic produse din anii 1950 și până atunci au atins un miliard de tone. Alte estimări indică o producție umană cumulată de 8,3 miliarde de tone de plastic, dintre care 6,3 miliarde de tone reprezintă deșeuri, doar 9% fiind reciclate. Se estimează că aceste deșeuri sunt compuse din 81% rășină polimerică, 13% fibre polimerice și 32% aditivi polimerici. În 2018 au fost generate peste 343 de milioane de tone de deșeuri din plastic, dintre care 90% au fost deșeuri din plastic post-consum (deșeuri industriale, agricole, comerciale și municipale). Restul a fost reprezentat de deșeuri pre-consum din producția de rășini și fabricarea produselor din plastic (de exemplu, materiale respinse din cauza culorii, durității sau caracteristicilor de prelucrare necorespunzătoare).

Proiecții În ciuda eforturilor globale de a reduce generarea de deșeuri din plastic, se preconizează că pierderile în mediul înconjurător vor crește. Modelele statistice indică faptul că, fără intervenții majore, între 23 și 37 de milioane de tone de deșeuri din plastic pe an ar putea ajunge în oceane până în 2040, iar între 155 și 265 de milioane de tone pe an ar putea fi deversate în mediu până în 2060. Într-un scenariu de tip status quo (fără schimbări de politică), o asemenea creștere ar fi pusă pe seama unei ascensiuni continue a producției de bunuri din plastic, impulsionată de cererea consumatorilor și însoțită de îmbunătățiri insuficiente în gestionarea deșeurilor. Cum deșeurile din plastic eliberate deja în natură au un impact semnificativ asupra ecosistemelor, o creștere de această magnitudine ar putea avea consecințe dramatice. Unii cercetători sugerează că, până în 2050, în oceane ar putea exista mai mult plastic decât pește, raportat la greutate.

Cauze

Sursele poluării cu plastic sunt strâns legate de utilizările acestuia. Utilizările materialelor plastice la nivelul anului 2024 includ ambalajele din plastic (219 Mt), sectorul construcțiilor (132 Mt), industria textilă (119 Mt), uzul casnic/recreativ (96 Mt) și alte domenii (182 Mt). Mai multe studii au încercat să cuantifice pierderile de plastic în mediu, atât la nivel național, cât și global, evidențiind dificultatea de a determina sursele și cantitățile exacte ale tuturor acestor pierderi. Un studiu global a estimat că între 60 și 99 de milioane de tone de deșeuri din plastic gestionate necorespunzător au fost produse în anul 2015.

În Statele Unite, s-a estimat că ambalajele din plastic reprezintă 5% din deșeurile municipale solide. Aceste ambalaje includ sticle din plastic, borcane, caserole și tăvi, folii din plastic, pungi de cumpărături, saci de gunoi, folie cu bule, folie alimentară sau stretch și spume din plastic, de exemplu polistirenul expandat (EPS). Deșeurile din plastic sunt generate în diverse sectoare, printre care se numără agricultura (de exemplu, țevi de irigații, folie pentru sere, garduri, pelete, folie de mulcire); construcțiile (de exemplu, țevi, vopsele, pardoseli și acoperișuri, materiale izolatoare); transporturile (de exemplu, uzura anvelopelor, suprafața carosabilă și marcajele rutiere); echipamentele electrice și electronice (deșeuri de echipamente electrice și electronice); precum și industria farmaceutică și serviciile medicale. Cantitățile totale de deșeuri din plastic generate de aceste sectoare sunt incerte.

Comerțul cu deșeuri din plastic a fost identificat ca fiind „unul dintre principalii vinovați” pentru apariția deșeurilor marine. Țările care importă deșeuri din plastic duc adesea lipsă de capacitatea necesară pentru a procesa toate aceste materiale. Ca urmare, Organizația Națiunilor Unite a impus o interdicție asupra comerțului cu deșeuri din plastic, cu excepția cazului în care acesta îndeplinește anumite criterii.

Tipuri de deșeuri din plastic

Multe forme de plastic contribuie la poluarea cu plastic, variind de la articole macroscopice până la microplastic. Acestea pot fi denumite, de asemenea, microdeșeuri, mezodeșeuri și macrodeșeuri.

Plasticul poate fi găsit în largul coastelor unor insule din cauza curenților care transportă deșeurile. Atât megamaterialele, cât și macromaterialele plastice se regăsesc în ambalaje, încălțăminte și alte articole de uz casnic care au fost luate de ape de pe nave sau au fost aruncate în depozite de deșeuri. Articolele legate de pescuit au o probabilitate mai mare de a fi găsite în jurul insulelor izolate. Deșeurile din plastic sunt clasificate fie ca primare, fie ca secundare. Materialele plastice primare se află în forma lor originală în momentul colectării. Exemple de acest tip ar fi capacele de sticle, mucurile de țigară și microsferele. Pe de altă parte, materialele plastice secundare reprezintă fragmente mai mici de plastic rezultate din degradarea materialelor plastice primare.

Microdeșeuri Microdeșeurile sunt fragmente de plastic cu dimensiuni cuprinse între 2 mm și 5 mm. Deșeurile din plastic care inițial sunt mezodeșeuri sau macrodeșeuri se pot transforma în microdeșeuri prin degradare și coliziuni care le descompun în bucăți mai mici. Microdeșeurile sunt cunoscute mai frecvent sub denumirea de granule industriale de plastic (pelete). Aceste granule sunt reciclate pentru a fabrica noi articole din plastic, însă, din cauza dimensiunilor reduse, ajung cu ușurință să fie eliberate în mediu în timpul producției. Ele ajung adesea în apele oceanice prin intermediul râurilor și pâraielor. Microdeșeurile care provin din produsele de curățare și cosmetice sunt numite, de asemenea, agenți de exfoliere (microsfere). Deoarece microdeșeurile și agenții de exfoliere au dimensiuni atât de mici, le consumă în mod frecvent.

Granulele industriale de plastic ajung în ocean prin intermediul deversărilor accidentale din timpul transportului sau din surse terestre. Organizația The Ocean Conservancy a raportat că China, Indonezia, Filipine, Thailanda și Vietnam deversează mai mult plastic în mare decât toate celelalte țări combinate. Se estimează că 10% din materialele plastice din ocean sunt reprezentate de aceste granule, ceea ce le face una dintre cele mai comune forme de poluare cu plastic, alături de pungile din plastic și recipientele pentru alimente. Aceste microplasticuri se pot acumula în oceane și permit concentrarea de toxine persistente bioacumulabile, cum ar fi bisfenolul A, polistirenul, DDT și PCB-urile, care sunt hidrofobe prin natura lor și pot provoca efecte adverse asupra sănătății.

Un studiu din 2004 realizat de Richard Thompson de la Universitatea din Plymouth, Regatul Unit, a descoperit o cantitate mare de microdeșeuri pe plajele și în apele din Europa, Americi, Australia, Africa și Antarctica. Thompson și asociații săi au constatat că peletele din plastic provenite atât din surse domestice, cât și industriale, se descompuneau în bucăți de plastic mult mai mici, unele având un diametru mai mic decât cel al unui fir de păr uman. Dacă nu sunt ingerate, aceste microdeșeuri plutesc în loc să fie absorbite în mediul marin. Thompson preconizează că ar putea exista 300 000 de articole din plastic pe kilometru pătrat de suprafață a mării și 100 000 de particule de plastic pe kilometru pătrat de fund marin. Organizația International Pellet Watch a colectat mostre de pelete de polietilenă de pe 30 de plaje din 17 țări, care au fost analizate pentru poluanți organici microscopici. S-a constatat că peletele găsite pe plajele din SUA, Vietnam și sudul Africii conțineau compuși proveniți de la pesticide, ceea ce sugerează o utilizare ridicată a pesticidelor în acele regiuni. Un studiu din 2020 a estimat că fundul mării la nivel global conține aproximativ 14 milioane de tone de microplastic – aproape dublul cantității estimate pe baza datelor din studiile anterioare –, deși ambele estimări au fost considerate „prudente”, deoarece se știe că zonele de coastă conțin mult mai mult microplastic.