Femeile care întrețin relații sexuale cu femei (în engleză: women who have sex with women, prescurtat WSW) sunt femei care se implică în activități sexuale cu alte femei, indiferent dacă se identifică drept heterosexuale, lesbiene, bisexuale, pansexuale, au alte orientări sexuale sau renunță complet la identificarea sexuală. Termenul WSW este adesea folosit în literatura medicală pentru a descrie aceste femei ca un grup de studiu clinic, fără a fi necesar să se ia în considerare autoidentificarea sexuală.
Sănătatea fizică
Aspecte generale alt=O fotografie color realizată în 1988 arată o femeie elegantă care manipulează lamele de probă la un microscop mare și sofisticat. Ea poartă un halat alb de laborator și este înconjurată de mai multe lame de microscop din sticlă, fișe de date și alte instrumente de cercetare.|miniatura|O cercetătoare care efectuează partea de analiză a unui test Babeș-Papanicolau. În ceea ce privește problemele medicale legate de practici sexuale între femei, identificarea sexuală a femeilor care consultă un profesionist medical nu este, de obicei, solicitată și nici oferită voluntar, din cauza concepțiilor greșite și a presupunerilor despre sexualitate, dar și a ezitării unor femei de a-și dezvălui istoricul sexual exact, chiar și în fața unui medic.King, p. 219. Cercetarea medicală privind sănătatea femeilor este adesea lipsită de o diferențiere între WSW și femeile strict heterosexuale, ceea ce înclină rezultatele în favoarea grupului majoritar.
Accesul la metode contraceptive este factorul declanșator pentru majoritatea femeilor de a solicita o consultație la un ginecolog. Prin urmare, femeile care nu participă la ar putea să nu consulte un medic atunci când devin active sexual.Zimmerman, p. 359. Ca urmare, aceste femei nu sunt testate în mod regulat prin teste Papanicolau, deoarece au un risc perceput mai scăzut de a contracta o infecție cu transmitere sexuală sau anumite tipuri de cancer. Lesbienele au o probabilitate mai mică decât femeile heterosexuale și bisexuale de a face screening pentru cancer de col uterin, unora dintre ele fiindu-le refuzată testarea de către personalul medical.
Rata mai scăzută a lesbienelor testate prin examene Papanicolau periodice face mai dificilă detectarea cancerului de col uterin în stadii incipiente la acest grup. Factorii de risc pentru dezvoltarea cancerului ovarian sunt mai mari în rândul lesbienelor decât în rândul femeilor heterosexuale, probabil din cauză că lesbienele au o probabilitate mai mare de a duce lipsă de factori de protecție precum utilizarea contraceptivelor, sarcina, avortul, alăptarea și avorturile spontane.Vo, Christine, Carney, Michael (Decembrie 2007). „Ovarian Cancer Hormonal and Environmental Risk Effect”, Obstetrics and Gynecology Clinics 34 (4) p. 687–700.
Un alt factor care determină lesbienele din Statele Unite să neglijeze screeningul medical este lipsa asigurării de sănătate oferite de angajatori pentru partenerii de același sex în cadrul parteneriatelor domestice.„Frequently Asked Questions: Lesbian Health ”, womenshealth.gov. U.S. Department of Health and Human Services. Accesat la 12 ianuarie 2009. Atunci când femeile solicită asistență medicală, profesioniștii din domeniu omit adesea să preia un istoric medical complet. Într-un studiu recent realizat pe 2.345 de lesbiene și femei bisexuale, doar 9,3% au declarat că au fost întrebate vreodată de un medic despre orientarea lor sexuală. O treime dintre respondente au considerat că dezvăluirea istoricului lor sexual ar duce la o reacție negativă, iar 30% au primit o reacție negativă din partea unui cadru medical după ce s-au identificat ca fiind lesbiene sau bisexuale.Mravack, Sally A. (Iulie 2006). „Primary Care for Lesbians and Bisexual Women”, American Family Physician 74 (2), pp. 279–286.
Un istoric complet al pacientului ajută cadrele medicale să identifice zonele cu risc mai ridicat și corectează presupunerile despre poveștile personale ale femeilor. Într-un sondaj din 2006 aplicat unui număr de 6.935 de lesbiene, 77% avuseseră contact sexual cu unul sau mai mulți parteneri de sex masculin, iar 6% avuseseră acel contact în cursul anului precedent.Un alt rezumat al sondajelor generale a constatat că dintre femeile care se identifică drept lesbiene, 80-95% au avut contacte sexuale anterioare cu bărbați, iar unele raportează un comportament sexual riscant (King, p. 221).
Infecții cu transmitere sexuală miniatura|Poster despre sexul mai sigur între femei Unele ITS sunt transmisibile între femei, inclusiv virusul papiloma uman (HPV), , sifilisul, virusul imunodeficienței umane (HIV), vaginoza bacteriană (VB) și virusul herpes simplex (HSV). Transmiterea unor infecții specifice cu transmitere sexuală în rândul femeilor care întrețin relații sexuale cu femei depinde de practicile sexuale în care acestea se implică. Orice obiect care intră în contact cu secrețiile cervicale, mucoasa vaginală sau sângele menstrual, inclusiv degetele sau obiectele penetrante, poate transmite infecții cu transmitere sexuală. Contactul orogenital poate indica un risc mai ridicat de a contracta HSV,Frenkl, Tara Lee, Potts, Jeannette (Februarie 2008). „Sexually Transmitted Infections”, Urologic Clinics of North America, 35 (1) p. 33–46. chiar și în rândul femeilor care nu au avut relații sexuale anterioare cu bărbați.King, p. 226. Infecția cu HSV-2, în special, apare la aproape 1 din 10 lesbiene. Vaginoza bacteriană apare mai des la lesbiene, dar nu este clar dacă VB se transmite prin contact sexual; ea apare atât la femeile celibatare, cât și la cele active sexual. VB apare adesea la ambii parteneri dintr-o relație de lesbiene;Risser, Jan M.H., Risser, William L., Risser, Amanda (Decembrie 2008). „Epidemiology of Infections in Women”, Infectious Disease Clinics of North America, 22 (4), pp. 581–599. un studiu recent asupra femeilor cu VB a constatat că 81% aveau partenere care sufereau de asemenea de VB.King, p. 229. Lesbienele nu sunt incluse într-o categorie de frecvență ridicată a transmiterii HIV, deși transmiterea este posibilă prin fluidele și secrețiile vaginale și cervicale; cea mai mare rată de transmitere a HIV de la femeie la femeie este în rândul celor care au raporturi sexuale cu bărbați sau care practică consumul de droguri intravenoase.Zimmerman, 360.HIV/AIDS Surveillance Report: Cases of HIV Infection and AIDS in the United States and Dependent Areas, 2006. Centers for Disease Control. Accesat la 9 ianuarie 2009.
Mulți medici consideră că sexul între femei are un risc neglijabil pentru transmiterea ITS și omit să ofere informații despre prevenirea transmiterii ITS în cazul actelor sexuale care implică două femei. Deși lesbienele au un risc mai scăzut de a contracta ITS decât cele heterosexuale și bisexuale, riscul există în continuare. În plus, majoritatea WSW au avut relații sexuale cu bărbați la un moment dat în viață, ceea ce crește semnificativ riscul de infecție. Examenele pelviene anuale sunt încurajate pentru WSW pentru a limita complicațiile asociate ITS.
Sex protejat miniatura|Jucăriile sexuale din materiale neporoase, cum ar fost siliconul, pot fi curățate pentru a preveni transmiterea ITS Există diverse modalități prin care WSW se pot proteja împotriva contractării ITS în timpul sexului, deși aceste metode nu sunt suficient studiate. Digile dentare, prezervativele aplicate pe , mănușile și sunt folosite ca protecție în timpul diferitelor forme de sex. Majoritatea WSW nu folosesc protecție în timpul actului sexual, din cauza concepției greșite că un risc mai scăzut de transmitere a ITS înseamnă că barierele nu sunt necesare. Implicarea în sex oral fără utilizarea unei digi dentare sau a unui prezervativ este considerată un comportament sexual cu risc ridicat. miniatura|O digă dentară din latex, de culoare purpurie translucidă CDC recomandă utilizarea unei digi dentare în timpul sexului oral. În plus, organizațiile de prevenire a HIV distribuie digi dentare alături de prezervative și alte consumabile pentru sex protejat. FDA nu a evaluat digile dentare sau alte bariere pentru eficacitatea lor în prevenirea răspândirii ITS. Educatorii din domeniul sănătății încurajează pe scară largă utilizarea lor în timpul cunilingusului sau al anilingusului, însă digile dentare nu sunt utilizate la scară largă de către WSW. Digile dentare au fost inițial echipamente medicale, dar acum există unele produse destinate sănătății sexuale. Digile dentare se găsesc de obicei în clinicile specializate în ITS și pe internet, dar pot fi greu de găsit în farmaciile unde se vând în mod normal prezervative. De asemenea, o digă dentară poate fi confecționată prin tăierea unui prezervativ din latex. Se știe că prezervativele din latex sunt impermeabile la agenții patogeni care pot provoca ITS.
La fel ca în cazul prezervativelor, se folosește o digă dentară nouă pentru fiecare act de sex oral, pentru a reduce riscul de transmitere a ITS. Digile se plasează peste deschiderea vaginală sau anală înainte de începerea oricărei activități sexuale și nu se îndepărtează până la finalizarea acesteia. Pentru a se asigura că nu apar rupturi sau fisuri, se poate folosi un lubrifiant pe bază de apă sau silicon. În plus, digile nu trebuie întinse excesiv, deoarece acest lucru ar putea duce la rupere. Digile dentare se păstrează într-un loc răcoros și uscat și nu se utilizează niciodată după data de expirare imprimată.
Deși prezervativele pot părea neaplicabile în multe întâlniri sexuale dintre WSW, ele sunt totuși utile atunci când sunt implicate jucării sexuale. Jucăriile împărțite între parteneri pot răspândi agenți patogeni chiar și atunci când sunt curățate. Utilizarea prezervativelor, pe lângă o curățare amănunțită, poate ajuta la reducerea riscului de transmitere prin intermediul jucăriilor sexuale.
În cazul în care există răni deschise sau leziuni pe mâini, se pot folosi mănuși de latex pentru a preveni infecția în timpul sexului digital sau al fistingului. Mănușile se pun pe mână înainte de începerea activității sexuale și se păstrează pe toată durata acesteia.
Folia alimentară din plastic este adesea propusă ca o alternativă la digile dentare, dar nu este recomandată pe scară largă. Folia se utilizează în același mod ca digile dentare. În prezent, nu există studii privind permeabilitatea foliei de plastic la agenții patogeni care provoacă ITS, dar se știe că este impermeabilă la apă.
Sănătatea mintală De când literatura medicală a început să descrie homosexualitatea, aceasta a fost adesea abordată dintr-o perspectivă care încerca să găsească o psihopatologie inerentă ca și cauză principală. O mare parte din literatura de specialitate privind sănătatea mintală a lesbienelor s-a concentrat pe depresie, și sinucidere. Deși aceste probleme există în rândul lesbienelor, discuțiile despre cauzele lor s-au schimbat după ce homosexualitatea a fost eliminată din Manualul de diagnostic și statistică al tulburărilor mintale în 1973. În schimb, ostracizarea socială, discriminarea juridică, interiorizarea stereotipurilor negative și structurile de sprijin limitate indică factori cu care homosexualii se confruntă în societățile occidentale și care adesea le afectează negativ sănătatea mintală.Schlager, p. 152. Femeile care se identifică drept lesbiene raportează că s-au simțit semnificativ diferite și izolate în timpul adolescenței;Schlager, p. 153. s-a observat că aceste emoții apar, în medie, la vârsta de 15 ani în cazul lesbienelor și la 18 ani în cazul femeilor care se identifică drept bisexuale.Rust, Paula, (Martie, 1993). „Coming out” in the Age of Social Constructionism: Sexual Identity Formation among Lesbian and Bisexual Women”, Gender and Society, 7 (1), p. 50-77.