Drepturi LGBT în Cipru 250px Locația Ciprului în Uniunea Europeană și Europa Statut juridic Legal din 1998; vârsta de consimțământ egalizată în 2002 Identitate și exprimare de gen Schimbarea sexului juridic este legală (fără restricții medicale obligatorii din 2022) Recunoașterea relațiilor Uniuni civile (oferă drepturi similare căsătoriei) din 2015 Adopție de copii Permisă doar pentru persoane singure; nu este permisă pentru cuplurile de același sex Serviciu militar Persoanele LGBT au dreptul să servească deschis în armată din 2004 Protecție împotriva discriminării Protecție legală împotriva discriminării pe bază de orientare sexuală și identitate de gen
Drepturile persoanelor lesbiene, gay, bisexuale și transgen (LGBT) din Cipru au evoluat în ultimii ani, însă persoanele LGBTQ se confruntă în continuare cu provocări juridice pe care nu le întâmpină rezidenții non-LGBT. Atât formele masculine, cât și cele feminine de activitate sexuală între persoane de același sex au fost dezincriminate în 1998, iar uniunile civile, care acordă câteva dintre drepturile și beneficiile căsătoriei, sunt legale din decembrie 2015. Terapia de conversie a fost interzisă în Cipru în mai 2023. Cu toate acestea, drepturile de adopție în Cipru sunt rezervate exclusiv cuplurilor heteroseuxale.
În mod tradițional, Biserica Ortodoxă Greacă, conservatoare din punct de vedere social, a avut o influență semnificativă asupra opiniei publice și a politicii privind drepturile LGBT. Cu toate acestea, de când Ciprul a solicitat aderarea la Uniunea Europeană, a trebuit să își modifice legislația privind drepturile omului, inclusiv legile referitoare la orientare sexuală și identitate de gen. Atitudinile față de membrii comunității LGBT evoluează și devin din ce în ce mai acceptabile și tolerante, un sondaj de opinie recent arătând că majoritatea ciprioților susțin acum căsătoria între persoane de același sex.
Legea privind activitatea sexuală între persoane de același sex Ciprul a trecut sub controlul Imperiului Otoman în anul 1571.
Deși a fost administrat de Imperiul Britanic începând cu 1878, Ciprul a rămas oficial parte a Imperiului Otoman până în 1914, când a fost anexat de Imperiul Britanic în urma deciziei turcilor otomani de a se alătura Germaniei în Primul Război Mondial. Chiar și atunci, Ciprul nu a fost revendicat oficial de Imperiul Britanic până în 1925, în urma recunoașterii suveranității britanice asupra insulei de către nou-creata Republică Turcia prin Tratatul de la Lausanne, semnat de Marea Britanie și Turcia în 1923. Până în acel moment, legile otomane erau din punct de vedere tehnic în vigoare pe insulă, deși erau administrate de oficiali locali și coloniali britanici, iar în ceea ce privește homosexualitatea, legea turcă otomană fusese liberalizată în 1858, când aceasta a încetat să mai fie o infracțiune penală pe întreg teritoriul Imperiului Otoman.Hussain, Ishtiaq (2011). The Tanzimat: Secular reforms in the Ottoman Empire. London: Faith Matters. p. 10. (PDF link.)
Deși Marea Britanie și-a asumat deplina proprietate juridică asupra Ciprului în 1925, legea otomană nu a fost înlocuită oficial pe insulă până în 1929, când toleranța juridică otomană față de homosexualitate a fost în cele din urmă eliminată, prin încorporarea legii britanice în legislația cipriotă. Pentru prima dată din 1858, acest lucru a transformat homosexualitatea masculină într-un act criminal în Cipru. Homosexualitatea feminină nu era recunoscută și nici menționată în lege.
Odată cu obținerea independenței față de Marea Britanie în 1960, Ciprul a păstrat aproape în totalitate legislația colonială britanică pe insulă, părțile relevante din Criminal Law Amendment Act 1885 devenind articolele 171 până la 174 din Capitolul 154 al Codului Penal Cipriot. Articolele au fost contestate pentru prima dată în 1993, când Alexandros Modinos, un arhitect cipriot și , a câștigat un proces juridic împotriva Guvernului Ciprului, cunoscut sub numele de , la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Curtea a decis că articolul 171 din Codul Penal al Ciprului încălca dreptul lui Modinos la viață privată, protejat de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, un acord internațional ratificat de Cipru în 1962.
În ciuda hotărârii judecătorești, Ciprul nu și-a revizuit oficial Codul Penal pentru a se conforma deciziei până în 1998. Chiar și atunci, vârsta de consimțământ pentru raporturile homoseuxale a fost stabilită la optsprezece ani, în timp ce pentru raporturile heteroseuxale era de șaisprezece ani. Pe lângă vârsta inegală de consimțământ, Codul Penal revizuit incrimina, de asemenea, „promovarea” homosexualității, prevedere ce a fost utilizată pentru a restricționa mișcarea pentru drepturile LGBT. În 2000, interdicția discriminatorie privind „promovarea” homosexualității a fost ridicată, iar vârsta de consimțământ a fost egalizată în 2002. Astăzi, vârsta universală de consimțământ este de șaptesprezece ani.
obișnuia să le interzică persoanelor homoseuxale să efectueze serviciul militar pe motiv că homosexualitatea este o „boală mintală”. Cu toate acestea, acest motiv de excludere a fost eliminat de atunci.
În Ciprul de Nord, deputații ciprioți turci au adoptat un amendament la 27 ianuarie 2014, abrogând o lege din epoca colonială care pedepsea actele homoseuxale cu până la cinci ani de închisoare. A fost ultimul teritoriu din Europa care a dezincriminat relațiile sexuale între bărbați adulți cu consimțământ. Ca răspuns la acest vot, Paulo Corte-Real de la Asociația Internațională a Lesbienelor, Gay-ilor, Bisexualilor, Transsexualilor și Intersexualilor, un grup de combatere a discriminării și promovare a drepturilor, a declarat: „Salutăm votul de astăzi și putem numi în sfârșit Europa un continent complet liber de legi care incriminează homosexualitatea”.
Recunoașterea relațiilor între persoane de același sex Legea actuală din Cipru recunoaște căsătoria doar ca pe o uniune între un bărbat și o femeie. Nu există o recunoaștere oficială a căsătoriilor între persoane de același sex. Din 2015, cuplurile de același sex își pot oficializa relațiile prin intermediul uniunilor civile.
La 26 noiembrie 2015, un proiect de lege privind uniunile civile a fost adoptat de cu 39 de voturi pentru, 12 împotrivă și 3 abțineri. Legea a fost publicată la 9 decembrie 2015 și a intrat în vigoare în aceeași zi.[http://www.mof.gov.cy/mof/gpo/gpo.nsf/All/13619D477EE08945C2257F16002C668D/$file/4543%209%2012%202015%20PARARTIMA%201o%20MEROS%20I.pdf , pp. 14–32.[http://avmag.gr/60340/60340/ .
Protecția împotriva discriminării În 2004, Ciprul a implementat o lege antidiscriminare care interzice în mod explicit discriminarea pe bază de orientare sexuală la locul de muncă. Legea, cunoscută sub numele de Legea privind egalitatea de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă din 2004 (în ), a fost concepută pentru a se conforma Directivei-cadru a Uniunii Europene privind egalitatea de tratament în încadrarea în muncă din anul 2000. Discriminarea bazată pe identitatea de gen în general și discriminarea bazată pe orientarea sexuală în alte domenii decât cel al muncii nu sunt interzise.
Codul Penal cipriot a fost modificat pentru a transforma violența împotriva persoanelor LGBT într-o la stabilirea pedepsei. Articolul 99 din cod, intitulat „Instigarea la violență sau ură din cauza orientării sexuale sau a identității de gen”, prevede o pedeapsă cu închisoarea de maximum trei ani sau o amendă de până la 5.000 de euro pentru orice persoană care „cu intenție, în mod public sau într-o manieră amenințătoare, insultătoare ori ofensatoare prin natura sa, îndeamnă sau instigă, verbal ori în scris, la violență sau ură împotriva unui grup, a unei persoane ori a unui membru al unui grup de persoane pe baza orientării sexuale sau a identității de gen”. În octombrie 2024, Parlamentul a majorat sancțiunea pentru discursul instigator la ură bazat pe orientarea sexuală sau identitatea de gen de la 5.000 € la 10.000 €.
În ciuda acestor prevederi, rapoartele privind instigarea la ură sau violență împotriva persoanelor LGBT rămân ocazional fără măsuri din partea forțelor de poliție sau fără sancțiuni legale, în special atunci când sunt comise de clerici ai Bisericii Ortodoxe Grecești. În februarie 2019, un bărbat gay a fost atacat în Nicosia, însă poliția nu a reușit să stabilească dacă a fost vorba despre o infracțiune motivată de ură. Un alt incident, petrecut tot în Nicosia patru luni mai târziu, s-a soldat de asemenea fără nicio acțiune din partea poliției.
În 2017, Ministerul Educației a înființat programul „HOMBAT-Combating Homophobic and Transphobic Bullying at Schools” pentru a instrui și sensibiliza învățătorii și profesorii cu privire la fenomenul de bullying și hărțuire direcționat împotriva elevilor LGBT.
Ca parte a din 2019, Ciprul a primit șapte recomandări referitoare la drepturile LGBT, inclusiv combaterea discriminării și a violenței, incriminarea hărțuirii, adoptarea unui plan de acțiune împotriva homofobiei și transfobiei și adoptarea unei legi privind recunoașterea genului. Statul a acceptat toate cele șapte recomandări.
Terapia de conversie La 25 mai 2023, Parlamentul Ciprului a votat pentru incriminarea terapiei de conversie.
Identitatea și exprimarea de gen În noiembrie 2017, președintele Nicos Anastasiades s-a întâlnit cu grupul de activiști Accept-LGBT Cyprus pentru a discuta chestiuni legate de drepturile persoanelor transgen. Un proiect de lege care să permită persoanelor transgen să își schimbe sexul legal a fost redactat, beneficiind de sprijinul președintelui și al ministrului justiției."President meets Accept LGBT". Cyprus Mail. 30 November 2017. . La 10 iunie 2019, după luni de blocaje și amânări, patru părinți ai unor copii transgen au vorbit în favoarea proiectului de lege și au solicitat „adoptarea sa rapidă”. Legislația ar permite persoanelor transgen cu vârsta peste 18 ani dreptul de a-și schimba genul legal pe baza autodeterminării, fără a fi necesar un diagnostic, tratament hormonal sau chirurgie de reatribuire de gen.
Condiții de viață În 1996, un proces penal împotriva părintelui Pancratios Meraklis, acuzat de sodomie, a provocat revolte violente care au dus la oprirea procedurilor judiciare. Meraklis fusese considerat un potențial episcop, dar ascensiunea sa a fost blocată de arhiepiscopul de atunci al Ciprului, , care credea că Meraklis este homoseuxal și că SIDA s-ar putea răspândi prin contacte ocazionale. Aceste comentarii au iritat oficialii din domeniul sănătății publice și cetățenii ciprioți cu viziuni mai deschise.
În 2003, unui bărbat cipriot în vârstă de 28 de ani i s-a interzis obținerea permisului de conducere deoarece a fost considerat „instabil psihic”. Bărbatul fusese lăsat la vatră din armată din cauza homosexualității, pe care instituția militară o clasifica la acea vreme drept o boală mintală.
În aprilie 2019, Ministerul Afacerilor Externe a trimis instrucțiuni către toate ambasadele, solicitându-le să sprijine activiștii LGBT locali. Pe 17 mai, de Ziua Internațională Împotriva Homofobiei, ministerul a arborat steagul curcubeu, la fel cum au făcut și câteva ambasade cipriote din întreaga lume.
Scena socială destinată comunității gay continuă să se dezvolte în Cipru. Baruri, cluburi și alte unități „gay-friendly” se găsesc în mai multe orașe, printre care Paphos, Limassol, Larnaca și Nicosia, deși Paphos este singurul oraș cu cel mai longeviv bar gay, numit Different Bar, deschis încă din 1993. Alte orașe au încercat să deschidă baruri și cluburi, dar cu mai puțin succes. (Spre deosebire de aceste locații, Paphos a beneficiat de o puternică influență turistică gay încă de la sfârșitul anilor 1970).
Mișcarea pentru drepturile LGBT din Cipru