Lustrația în Republica Moldova reprezintă ansamblul de inițiative politice, dezbateri publice și tentative legislative (rămase nefinalizate) care au vizat limitarea accesului la funcții publice a persoanelor care au ocupat posturi de conducere în aparatul de stat al Uniunii Sovietice, în Partidul Comunist sau care au colaborat cu serviciile secrete sovietice (KGB).

Spre deosebire de alte state din fostul Bloc de Est (precum Germania, Cehia sau Polonia), Republica Moldova nu a reușit să adopte și să aplice o lege eficientă a lustrației în raport cu trecutul totalitar. Acest fapt a facilitat menținerea fostei nomenclaturi sovietice în structurile de decizie politică, economică și judiciară ale noului stat independent după 1991. În secolul al XXI-lea, termenul de „lustrație” a fost redefinit în discursul public de la Chișinău, fiind utilizat și pentru inițiativele de eliminare din instituțiile statului a funcționarilor loiali regimurilor oligarhice.

Piedici structurale și problema arhivelor KGB Cel mai mare impediment tehnic și politic în calea aplicării lustrației în Republica Moldova a fost lipsa accesului la documentele oficiale de rețea ale fostului Comitet al Securității Statului (KGB) al RSS Moldovenești. În perioada prăbușirii URSS, între anii 1989 și 1991, sub conducerea ultimilor șefi ai structurilor de securitate de la Chișinău, marea majoritate a dosarelor secrete, a fișierelor de informatori și a arhivelor operative au fost fie arse în mod controlat, fie evacuate în secret către Moscova sau în regiunea separatistă Transnistria, la Tiraspol. Istoricii și politicienii au indicat că arhiva rămasă la Chișinău, gestionată ulterior de Serviciul de Informații și Securitate (SIS), a fost epurată profund, fiind păstrate aproape exclusiv dosarele victimelor represiunilor politice și ale deportaților, nu și cele ale torționarilor sau ale informatorilor activi.

Un alt obstacol major l-a reprezentat opoziția elitei politice timpurii. Al doilea președinte al țării, Petru Lucinschi, care ocupase anterior funcția de prim-secretar al Comitetului Central al Partidului Comunist al Moldovei, a argumentat public împotriva deschiderii dosarelor, susținând că o astfel de măsură ar distruge intelectualitatea țării, afirmație catalogată ulterior de societatea civilă drept un pretext pentru protejarea fostelor rețele de influență sovietice.

Tentative legislative (2000–2012) De-a lungul timpului, partidele de orientare proeuropeană și de dreapta au depus în repetate rânduri proiecte de lege privind lustrația în Parlamentul Republicii Moldova, însă niciunul nu a întrunit voturile necesare pentru a fi adoptat. În anul 2005, Partidul Popular Creștin Democrat (PPCD), condus de Iurie Roșca, a înregistrat o propunere legislativă inspirată din modelele polonez și românesc, însă inițiativa a fost abandonat după ce formațiunea a intrat într-o alianță politică tactică cu Partidul Comuniștilor (PCRM), condus de Vladimir Voronin.

Ulterior, în anul 2012, în contextul activității Comisiei pentru studierea și aprecierea regimului comunist totalitar din Republica Moldova și al condamnării oficiale a simbolurilor comuniste de către Alianța pentru Integrare Europeană, deputații Partidului Liberal (PL) au propus un nou proiect axat pe lustrație. Acesta prevedea verificarea riguroasă a tuturor demnitarilor, judecătorilor și procurorilor, însă demersul a eșuat din cauza lipsei de consens din cadrul coaliției de guvernare și a opoziției vehemente a deputaților comuniști.

Redefinirea termenului: „Lustrația post-oligarhică” Pe măsură ce distanța temporală față de anul 1991 a crescut, dezbaterea privind lustrația de tip comunist s-a estompat din cauza decesului biologic al multor actori din acea epocă. Conceptul a revenit însă în atenția publică după anul 2019, dobândind o semnificație complet modificată ce viza curățarea statului capturat de rețelele de corupție sistemică și de influența oligarhului Vladimir Plahotniuc.

În decembrie 2020, Partidul Socialiștilor din Republica Moldova (PSRM) a înregistrat un proiect intitulat formal „Legea lustrației”, prin care solicita demiterea în bloc a tuturor șefilor de instituții publice numiți în funcții în perioada 2016–2019. Această inițiativă a fost criticată dur de societatea civilă și de opoziția de la acea vreme, fiind considerată o tentativă de subordonare politică a instituțiilor de reglementare independente și nu un proces veritabil de asanare morală a statului.

Odată cu preluarea puterii de către Partidul Acțiune și Solidaritate (PAS), mecanismele clasice de lustrație au fost înlocuite prin proceduri de evaluare extraordinară a integrității etice și financiare a judecătorilor și procurorilor. Deși din punct de vedere juridic internațional acest proces poartă numele de vetting sau pre-vetting, în spațiul mediatic și în dezbaterile publice de la Chișinău reforma este descrisă frecvent drept o formă de „lustrație modernă în justiție”.

Note

Vezi și

Lustrație Comisia pentru studierea și aprecierea regimului comunist totalitar din Republica Moldova Interzicerea simbolurilor comuniste în Republica Moldova Decomunizarea în Republica Moldova Lustrația în România Dosarele KGB (Republica Moldova)

Bibliografie

Cojocaru, Gheorghe - Trecutul condamnat. Raportul Comisiei pentru studierea și aprecierea regimului comunist totalitar din Republica Moldova, Editura Litera, Chișinău, 2010. Cașu, Igor - Dușmanul de clasă. Represiuni politice, violență și rezistență în R.S.S. Moldovenească, 1924-1956, Editura Cartier, Chișinău, 2014.

Categorie:Istoria Republicii Moldova Categorie:Politica Republicii Moldova Categorie:Anticomunism în Republica Moldova